25,968 matches
-
armonios cu excesul de libertate al celor puțini pentru ca faptul de a hotărî în privința multora să se petreacă altfel decât după scenariul legii. Orice dictatură, ca formă a puterii pervertite și ca maladie supremă a libertății, își află rădăcina în frica de destin și în excesul de libertate care stau la pândă în noi. Dacă toți oamenii sunt „liberi de la natură“, dacă nimeni nu s-a născut sclav nu înseamnă că toate exemplarele speciei umane sunt traversate de același elan al
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nimeni nu l-a preluat vreodată în proiectul eliberării lui, eu sunt, firește, cu mult mai puțin liber decât discipolul „celui mai liber“ om sau decât cetățeanul „celei mai libere“ lumi. Tocmai pentru că libertatea este inegal distribuită și inegal educată, frica de destin se poate întâlni cu excesul de libertate și în felul acesta altcineva, în absența legii bune sau a bunei ei aplicări, poate ajunge să hotărască în privința multora și a tuturor. Când altul ia locul legii și hotărăște pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care nu eu (noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație . Momentul paideic . . . . . . 115 Devenirea în spațiul libertății. Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . 126 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) . . . . . . . 139 Legea, frica de destin și destinul colectiv . Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina . MITUL GENEZEI. SCULPTURA . . . 196 HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA . . . . . . . . . . . . . . 208 GABRIEL LIICEANU OM ȘI SIMBOL În forma actuală, aceste pagini reprezintă o reconstrucție a volumului publicat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
foarte sensibili. La urma urmei, experiențele trăite de ei în secolul al XX-lea nu erau de natură să le întărească încrederea în omenire. Cei care nu au cunoscut asasinatele pe bandă rulantă ale genocidului hitlerist nu știau ce înseamnă frica de moarte care umple inimile evreilor și îi face să le fie teamă ca nu cumva istoria să se repete. Dar fără explicarea situației evreilor, istoria României din timpul vieții lui Iorga devine de neînțeles. Atît românii cît și evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
minute. Își amintea cum strîngea din dinți de furie asistînd la aceste scene. Și cum frumoasele fete de țăran erau pradă vechilului și supraveghetorilor, ba chiar și a propriilor sale rude; ele erau nevoite să vină noaptea mai mult din frică decît din dorință. Acesta era considerat un mod de viață aproape idilic. Așa cum spunea Iorga, "plecam de acolo ca dușman înverșunat al unei societăți bazată pe astfel de lucruri"39. Este limpede că aici s-a conturat rolul lui în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România făcea parte din Sistemul civilizat de la Versailles), poate că cel mai trist efect al tuturor acestor lucruri a fost o dezastruoasă dare înapoi a tot ceea ce făcuse Iorga pentru integrarea evreilor în structurile României Mari! Incidentele acestea au întărit "frica" istorică a evreilor de gentili, iar teama aceasta veche a evreilor este greu de explicat. Ea se manifestă uneori chiar și în Occident. Creșterea lentă a încrederii și a asentimentului evreilor de a se asimila în Vechiul Regat a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de comunismul instaurat în Rusia (care era în continuare inamicul național numărul unu pentru majoritatea românilor) era în detrimentul relațiilor româno-evreiești. Nu trebuie să subestimăm ura, frica și suspiciunea românilor față de Rusia. Să ne amintim de ostilitatea inflexibilă a lui Iorga. Românii (inclusiv Iorga) nu acceptau să se angajeze de bunăvoie în "autocritică" sau să stabilească în ce măsură contribuia tratamentul aplicat evreilor la refuzul lor de a se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
destin, dacă treizeci de ani de conflicte ucigașe nu puseseră soarta continentului În mâinile celor două mari puteri de la fruntarii - SUA și Uniunea Sovietică. Aceasta din urmă se mulțumea să aștepte deznodământul: după cum scrie Kennan În memoriile sale, vălul de frică ce atârna deasupa Europei În 1947 pregătea căderea continentului, aidoma unui fruct copt, În mâinile lui Stalin. Dar pentru strategii americani vulnerabilitatea Europei constituia o problemă, nu o ocazie. Conform unui raport al CIA din aprilie 1947, „cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa prevedea retragerea de pe continent. Situația militară a Început să fie regândită după lovitura de stat din Cehoslovacia. Europa intrase Într-o perioadă de maximă insecuritate; se vorbea mult despre război. Chiar generalul Clay, care nu era defel panicard, Împărtășea frica generalizată: „Vreme de multe luni, bazându-mă pe analiza logică a situației, am crezut și susținut că cel puțin zece ani de acum Încolo nu se Întrevede nici un război. De câteva săptămâni simt o schimbare subtilă În atitudinea sovieticilor: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar vârful unui aisberg de procese și tribunale secrete create pentru vânarea titoiștilor din guvernele și partidele comuniste locale. Cel mai afectat a fost „sectorul sudic” al statelor apropiate de Iugoslavia: Bulgaria, România, Albania și Ungaria. Numai În Ungaria (unde frica lui Stalin de influențe titoiste era aproape justificată, având În vedere proximitatea Iugoslaviei, importanta minoritate maghiară din regiunea sârbă Vojvodina și alinierea Ungariei și Iugoslaviei pe probleme externe În 1947), aproximativ 2.000 de comuniști au fost executați rapid, alți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e profunda anxietate izvorâtă din sentimentul inferiorității ruse și „estice” În general, din frica de influența Vestului și de seducătoarea abundență occidentală. În cadrul procesului „spionilor americani din Bulgaria” care a avut loc la Sofia În 1950, inculpații au fost acuzați de propagarea ideii că „rasele superioare trăiesc În Vest, În ciuda faptului că toate au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Rusiei de după Petru I era foarte controversată În secolul dinaintea loviturii de stat leniniste. Tăind brutal legăturile Uniunii Sovietice cu istoria și cultura europeană, bolșevicii au rănit Rusia adânc și pentru multă vreme. Dar mefiența lor față de Vest și frica de influența occidentală nu erau inedite, ci Înrădăcinate În scrieri și practici deliberat slavofile cu mult Înainte de 1917. Europa Centrală și de Est nu avea asemenea precedente. Cu naționalismul anxios specific țărilor mici, polonezii, românii, croații și alții se autoreprezentau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales când Statele Unite au Înlocuit Germania ca inamic. Retorica antifascistă viza acum America, acuzată mai Întâi că Îi apără pe fasciștii revanșarzi și prezentată apoi, prin extensie, ca fiind ea Însăși o amenințare fascistă. Eficacitatea tacticii comuniste se explică prin frica autentică și generalizată, În Europa, de o renaștere a fascismului sau de apariția din ruine a unor simpatii neofasciste. Antifascismul, conotând rezistență și alianță, profita și de imaginea favorabilă a Uniunii Sovietice din timpul războiului, de simpatia autentică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rușinoasă Întârziere - a Început să-i critice abuzurile. Dar, cu sau fără sprijin extern, majoritatea covârșitoare a intelighenției sovietice nu a urmat niciodată exemplul pe care Îl dădea, oricât de timid, restul Europei de Est. Deși nimeni nu o amintea, frica indusă de teroarea stalinistă atârna ca un giulgiu peste peisajul moral chiar și după trei decenii de la moartea lui Stalin, și toți criticii, cu excepția celor mai direcți și curajoși, au avut grijă să se manifeste În limitele limbajului și temelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la 350.000 la 450.000 de volume. Împrumuturile de carte vor crește cu 108,2%”11. Sistemele de prețuri fixe nu permiteau estimarea costurilor reale, răspunsul la cerere sau adaptarea la resursele disponibile. La orice nivel, administratorilor le era frică să-și asume riscuri și să inoveze, temându-se să nu scadă nivelul producției pe termen scurt. În orice caz, ei nu aveau nici un motiv s-o facă: oricât de incompetenți, ei aveau posturile asigurate grație bine cunoscutei preferințe a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ce-i drept, un eșec spectaculos) asupra vulnerabilei Uniunii Sovietice relevă fragilitatea intrinsecă a regimului. Dar nici dezastrul din Afganistan, nici costul cursei accelerate a Înarmării de la Începutul anilor ’80 nu ar fi dus separat la colapsul sistemului. Susținută de frică, inerție și de interesele vechii gărzi care o gestiona, „epoca de stagnare” a lui Brejnev putea dura la nesfârșit. Cert este că nu exista nici o autoritate care să o contracareze, nici o mișcare disidentă - În Uniunea Sovietică sau În statele-satelit - capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Václav Havel, erau mai cunoscuți În străinătate decât În propria țară. Așa cum am văzut În capitolul precedent, Carta 77, organizația civică a lui Havel, strânsese doar două mii de semnături la o populație de 15 milioane. Bineînțeles că oamenilor le era frică să critice deschis regimul, Însă trebuie spus că majoritatea cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca multe alte economii est-europene, și cea cehoslovacă a fost orientată În mod deliberat, Începând cu anii ’70, spre producția de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lista neagră. Astfel, dacă noua politică a republicilor baltice reflecta o renaștere națională autentică și populară, În multe alte republici tropismul „suveranității” era un amestec variabil de sentiment național și instinct de conservare al nomenclaturii. Exista și un element de frică: dacă securitatea și autoritatea se fărâmițau la vârf - sau, mai rău, dacă ar fi fost restabilite forțat și unilateral de dușmanii lui Gorbaciov -, atunci era mai prudent ca pârghiile puterii să fie transferate la nivel local. Nu În ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
murit În ciocnirile cu armata. Dar protagoniștii loviturii de stat - pierzând inițiativa publică - Începeau să-și piardă curajul. Nu aveau susținerea armatei, indispensabilă pentru controlarea țării, și, pe măsură ce confruntarea de pe străzile Moscovei (și Leningradului) se prelungea, Își pierdeau principalul atu: frica celor din jur. În loc să fie intimidați de evoluțiile de la Kremlin, democrații și naționaliștii au prins curaj: pe fondul acestei nesiguranțe, Estonia s-a declarat independentă pe 20 august, urmată a doua zi de Letonia. Pe 21 august, unul dintre puciști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își denunțau studenții, iar preoții dădeau informații despre credincioși. șase milioane de cetățeni ai RDG (o treime din populație) aveau dosar la Stasi. Întreaga societate fusese infiltrată, divizată și pervertită de gardienii ei autodesemnați. Pentru a sparge acest abces de frică și suspiciune reciprocă, guvernul federal a numit În decembrie 1991 o comisie condusă de fostul pastor luteran Joachim Gauck, cu misiunea de a gestiona arhivele Stasi și a Împiedica folosirea lor abuzivă. Cetățenii aveau posibilitatea să afle dacă au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni, nu vă înfricoșați, nu părăsiți lupta, pentru că numai cei care nu luptă, cei lași, nu sunt răniți. Rănile căpătate în lupta pentru Hristos sunt înălțări mântuitoare, sunt nemurire! P.S. Masoneria e o organizație mondială cu ramificații și agenții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
acest lucru pentru că așa spun euˮ, fiind frecvente. De obicei, părintele este rece și detașat de copil, impunând respectul muncii și al efortului. Astfel, stilul autoritar îl învață pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos față de cei care îi este frică. De asemenea, se dezvoltă spiritul critic al copilului. Adoptarea acestui stil, atrage după sine numeroase dezavantaje: copilul crescut de părinți autoritari, va învăța foarte greu să fie maleabil, sensibil la dorințele altora, el va fi neiertător cu cei care greșesc
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
catastrofe și calamități la fiecare colț de stradă. Acest stil parental mai atrage după sine numeroase alte dezavantaje. Atunci când sunt mici, copiii care au părinți exagerat de protectori, pot manifesta tulburări ale somnului și ale regimului alimentar, precum și stări de frică nejustificate. O dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocat și are tendința de a se îndepărta de părinte, el găsește că este dificil să comunice direct cu părintele despre problemele personale, de teamă că acesta nu îl va înțelege și
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]