27,129 matches
-
Văleni din județul Ismail (azi raionul Cahul). A urmat cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat "Ion Creangă" din Chișinău (1954-1959) și apoi cursurile superioare de regie și scenaristică la Institutul de Cinematografie din Moscova - VGIK (1964-1966). După absolvirea facultții, a lucrat ca ziarist și poet. Primele sale volume de poezii ("Zborul semințelor", 1962; "Focuri de toamnă", 1965; "Ploaie fierbinte", 1967; "Aripi pentru Manole", 1969) se înscriu în contextul resurecționist al scriitorilor șaizeciști basarabeni, care au făcut efortul de
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
județul Cahul, Regatul României (astăzi în raionul Reni, Ucraina), în Delta Dunării. A urmat studii de teatru și film la Școala teatrală "Boris Șciukin" din Moscova (1955-1960), fiind coleg de promoție cu actorii moldoveni Ion Șcurea și Ecaterina Malcoci. După absolvirea Școlii de teatru de la Moscova, a fost angajat în anul 1960 ca actor la Teatrul "Luceafărul" din Chișinău, unde s-a afirmat din primii ani, fiind considerat unul din cei mai talentați actori ai scenei. În paralel cu activitatea teatrală
Dumitru Caraciobanu () [Corola-website/Science/312886_a_314215]
-
când era studentă a lucrat ca translator de limbă spaniolă și limba engleză la Departamentul Vamal din Aeroportul Internațional din Miami. A absolvit universitatea în 1978 cu o diplomă în comunicații și un curs de psihologie în limba franceză. După absolvire a fost unul dintre cei mai activi avocați ai universități și una din persoanele în care universitatea avea cea mai mare încredere. Pe lângă această activitate, Estefan a apărut în reclamă televizată a universității. Prima intrpretare în public a lui Estefan
Gloria Estefan () [Corola-website/Science/312878_a_314207]
-
de teatru și film din Republica Moldova. s-a născut la data de 15 august 1943, în satul Bălănești din raionul Nisporeni. A urmat studii de actorie de teatru și film la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău (1960-1964). După absolvirea facultății, a fost angajat ca actor la Teatrul muzical-dramatic „A.S. Pușkin” (azi - Teatrul Național "Mihai Eminescu") din Chișinău unde joacă, îndeosebi, roluri de comedie. Printre rolurile interpretate pe scena acestui teatru, pot fi numite: Moș Bodrângă din "Amintiri" de Valeriu
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
din raionul Ananiev, regiunea Odessa (astăzi în Ucraina). A urmat studii de actorie de teatru la Școala teatrală din Odessa (1933-1937). A fost căsătorită, dar soțul ei a murit pe front, pe când fiul lor avea un an și jumătate. După absolvirea Școlii de teatru în anul 1937, a fost angajată ca actriță la Teatrul dramatic "A.S.Pușkin" (astăzi Teatrul Național "Mihai Eminescu"), aflat inițial la Tiraspol și din 1944 la Chișinău. Ea a debutat pe scenă cu rolul Krucinina din spectacolul
Domnica Darienco () [Corola-website/Science/312908_a_314237]
-
6 noiembrie 1933. Până în anul 1936 a interpretat pe scenă și alte roluri: Marchizetov ("Între furtuni" de D.Curdin, 1933), Zaev ("Stasia" de M.Rossovski, 1933), Jevakin ("Căsătoria" de Nikolai Gogol, 1934), Vosmibratov ("Pădurea" de A. Ostrovski, 1935) ș.a. După absolvirea facultății, a regizat în anul 1941 spectacolul "Ștefan Bâtcă" de L.Barschi. A participat drept combatant la cel de-al doilea război mondial. Între anii 1943-1963 a lucrat ca actor, regizor și prim-regizor, apoi în perioadele 1963-1968 și 1979-1981
Victor Gherlac () [Corola-website/Science/312907_a_314236]
-
umorului moldovenesc” sau „Regele umorului din Republica Moldova”. s-a născut la data de 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari din raionul Șoldănești, RSS Moldovenească. A urmat cursuri de actorie la Școala de teatru “Boris Șciukin” din Moscova (1965-1969). După absolvirea studiilor la Moscova, a fost angajat ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. A jucat în multe piese de teatru și a regizat zeci de spectacole: „Steaua fără nume” (Șeful gării), „Serghei Lazo” (Comisarul), „Jucării de oțel” (Christas), „Jocul dragostei
Gheorghe Urschi () [Corola-website/Science/312911_a_314240]
-
la Bolgrad, judetul Ismail, pe atunci în gubernia Basarabia a Imperiului rus, azi regiunea Odesa a Ucrainei. A urmat liceul de băieți la Bolgrad în anii 1916-1925, după ce a susținut examenul de bacalaureat la Ismail în iunie 1925. Îndată după absolvirea liceului s-a înscris la facultatea de științe din Iași, secția matematica, unde a urmat cursuri predate de profesorii Alexandru Myller, Vera Myller-Lebedeff, Octav Mayer, Simion Sanielevici, Petre Culianu, Constantin Popovici, Mendel Haimovici, Gheorghe Vrânceanu s.a. și l-a avut
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
vitralii etc. A fost un general maior în armata austro-ungară, născut la Racovița în anul 1856, fiul lui Petru Florianu, protopopul greco-catolic al Racoviței. A decedat în anul 1921 la Viena. Născut în 1802 dintr-o familie de grăniceri, după absolvirea "Școlii comunale germane" din Racovița, și-a continuat studiile la "Școala normală" a Regimentului I grăniceresc român de la Orlat, după absolvirea căreia, la vârsta de numai 17 ani, a fost încadrat ca soldat în cadrul Companiei a VII-a din Racovița
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
greco-catolic al Racoviței. A decedat în anul 1921 la Viena. Născut în 1802 dintr-o familie de grăniceri, după absolvirea "Școlii comunale germane" din Racovița, și-a continuat studiile la "Școala normală" a Regimentului I grăniceresc român de la Orlat, după absolvirea căreia, la vârsta de numai 17 ani, a fost încadrat ca soldat în cadrul Companiei a VII-a din Racovița. Folosit apoi ca furier de companie, urcă în grad, în 1838 fiind deja sublocotenent în cadrul Companiei a IX-a de la Lisa
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
tinerime". Cartea respectivă s-a bucurat de o largă răspândire, fiind recomandată de către mitropolitul Ioan Vancea tuturor preoților și docenților, drept o carte instructivă și morală, din această periodă datând și o altă lucrare a sa intitulată "Părintele albinelor". După absolvirea Academiei teologice în 1889, Valeriu Florianu este numit ca învățător la școala grănicerească din sat, unde a funcționat în perioada 1 februarie 1891 - 1 iunie 1897. Hirotonit ca preot în 6 decembrie 1891, până în anul 1895 a fost "supranumerar" pe lângă
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
sunt Ferdinand von Zeppelin, Wilhelm Maybach, Carl Bosch, Ferdinand Porsche și Aurel Stodola. Tot după numele lui este numit un premiu la Universitatea Tehnică din Karlsruhe (TUK), oferit primilor patru absolvenți din specialitatea mecanică, în ordinea notelor de la diploma de absolvire. Premiul este oferit de filiala firmei LuK din Bühl.
Franz Grashof () [Corola-website/Science/310895_a_312224]
-
1884 intră la École normale supérieure („Școala Normală Superioară”) din Paris. Acolo i-a avut ca profesori pe Charles Hermite, Jean Gaston Darboux și Émile Picard, cel care l-a îndrumat spre lucrările de cercetare în domeniul matematicilor superioare. După absolvire (1888), lucrează ca profesor de matematică la diverse școli: "Liceul Saint-Louis" și "Liceul Buffon" (din 1890). Obține titlul de doctor în 1892, sub îndrumarea lui Émile Picard, cu o teză având ca subiect funcțiile definite prin serii Taylor: "Essai sur
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Impărați Constantin și Elena - Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan). După absolvirea Conservatorului, Vasile Veselovski a fost inspector muzical în Ministerul Culturii (1952-1956), Secretar muzical la Teatrul de revistă Constantin Tănase din București (1956-1957), inspector pentru muzică în Comitetul pentru Cultură și Artă din București (1957-1963). După această perioadă, s-a dedicat
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
care a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei (1939-1947). S-a născut într-un sat de munte, fiind al șaselea din cei zece copii ai preotului Ioan Mihălcescu și ai preotesei Elena. A primit la botez numele de Ioan. După absolvirea școlii primare din satul natal, a studiat la Gimnaziul din Buzău (1887-1889), Seminarul din Buzău (1889-1891) și la Seminarul "Central" din București (1891-1895). Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie din București (1895-1899), pe care a absolvit-o cu
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
de Teologie din București (1895-1899), pe care a absolvit-o cu lucrarea ""Sinodul III Ecumenic din Efes"". Încă din perioada cât era elev la seminar, a început să predea ca preparator de limba greacă la Seminarul "Central" (1894-1900), apoi, după absolvirea facultății, a fost pentru o scurtă perioadă secretar al Internatului teologic din București (1900-1901) . Dorind să-și desăvârșească pregătirea, a urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie și Filosofie din Berlin și Leipzig (1901-1904). A obținut, la 13 iunie
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Alexandru Ungureanu (n. 7 ianuarie 1957, București; d. 11 octombrie 2004, Bacău) a fost un prozator de science-fiction român. Fiul juristului Vasile Ungureanu și al Elenei, își începe studiile în București, unde, după absolvirea școlii generale, urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
Anticipație, pentru „Cei dintr-o lacrimă” - 1982 ș.a., precum și apariția în paginile revistelor Știință și Tehnică, Ateneu, Convorbiri literare, România literară, Steaua, Vatra, în fanzinele Paradox, Helion, Fantastic Magazin, Ing, Quasar, în almanahurile "Anticipația" și Convorbiri literare. În 1982, la absolvirea facultății, e repartizat ca inginer la Stația Căi Ferate Uzinale a Combinatului de îngrășăminte Chimice Bacău, din 1984 preluând și conducerea cenaclului "Clepsidra" al Comitetului Județean Bacău al U.T.C. Atmosfera de creație de aici îi priește, lucrând concomitent la
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
-ului mai sus amintit Iliescu era așezat lângă Ceaușescu. 2.Titlul deranja, făcând aluzie la cartea lui Adrian Costea, Eterna și Fascinanta Românie, care la vremea respectivă a stârnit un adevărat scandal. Cariera muzicală și-a început-o imediat după absolvire, când fostul avocat Enăchescu a cooptat-o în noua orchestră. Natalia Gliga povestește: Turneele sunt o amintire plăcută, dar lipsurile specifice vremii și-au pus amprenta și asupra condițiilor în care se țineau spectacolele: Din cauză că publicul de atunci nu avea
Natalia Gliga () [Corola-website/Science/309625_a_310954]
-
de director al Direcției de Știri al postului public de televiziune, TVR. Rodica Ioana Alexandra Culcer s-a născut la data de 30 mai 1952. A absolvit în anul 1975 cursurile Facultății de Filologie, secția engleză-germană, din cadrul Universității București. După absolvirea facultății, a lucrat ca profesoară de limba engleză (1975-1979). Din anul 1979 a lucrat ca cercetător documentarist la Institutul de științe politice și de studiere a problemei naționale, care funcționa în clădirea Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. Iosif Boda, fostul
Rodica Culcer () [Corola-website/Science/309681_a_311010]
-
muzicală a piesei „Sânziana și Pepelea” pusă în scenă în anul 1971 la Studioul Casandra al IATC de către regizorul Alexandru Tocilescu, ca mai apoi cenzură comunistă să interzică acest fundal sonor (albumul „Ummagumma” al celebrului grup britanic Pink Floyd). După absolvirea Politehnicii din București se angajează la Studioul Cinematografic Buftea ca inginer de sunet, numele său apărând în această calitate pe genericul filmului „Misterul lui Herodot”, realizat de regizoarea Geta Doina Tarnavschi în anul 1976. Adera la mișcare anticomunista inițiată de
Șerban Stănciulescu () [Corola-website/Science/309703_a_311032]
-
cursurile la "Școala Populară de Artă", unde a studiat pianul, violoncelul și chitara clasică. Tot în această perioadă a luat și primele lecții de canto, cu profesoara Dorina Șerbănescu, care a studiat, în perioada interbelică, în Italia. Din 1969, după absolvirea Liceului "„N. Bălcescu”," până în 1972, a fost student la secția Profesori de Muzică a Conservatorului "„George Enescu”" din Iași, iar din 1972 până în 1976, a fost student la secția Canto clasic, unde a studiat cu maestrul Visarion Huțu, bariton, prim
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
(n. 25 iulie 1938, Brașov), scriitor de limba germană, istoric de artă, etnolog și folclorist originar din România. După absolvirea școlii primare (1952) n-a fost admis la liceu fiind clasat de către autorități ca “fiu de fost exploatator”. Pentru a urma totuși liceul seral (1952-1958) a fost nevoit să se angajaze la vârsta de 15 ani în câmpul muncii lucrând
Claus Stephani () [Corola-website/Science/309733_a_311062]
-
Arte. Ajunge în oraș în 1863 și se înscrie la Școala de Desen organizată de Societatea pentru Susținerea Artelor. Lucrând cu Ivan Kramskoi, tânărul artist face progrese rapide și, peste doar un an, reușește să se înscrie la Academie. La absolvire obține cu lucrarea de diplomă Medalia de Aur și o bursă de șase ani, dintre care trei în străinătate. Călătorește prin Europa și se stabilește la Paris unde întâlnește pictura impresionistă franceză. Aceasta îi influențează mult opera, mai ales în privința
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
badhan-im", ca și pe cântăreții din Brod. Într-atâta că a primit porecla de "Avrumele Badhen" - Avrumele măscăriciul. În 1857 Goldfaden a început să învețe la școala rabinică de stat din Jitomir pe care a terminat-o în 1866. La absolvire a devenit profesor, poet și om de teatru amator, dar nu practicat niciodată profesiunea de rabin. Întâiul său poem publicat a fost "Progresul", având să fie descris mai târziu în necrologul din "New York Times" ca o pledoarie pentru sionism "avant
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]