26,442 matches
-
o lume artificială, care poartă semințele distrugerii. Sursa subterană de energie, vulcanul care se răcește treptat, amenință să se stingă și el. Aderca conferă poveștii sale o concluzie conciliantă în ciuda trimiterilor la ură rasială și la voința de a distruge. Atmosfera finalului de lume este descrisă astfel: "„Domnea o mohoreală și o stupoare de ocnă.”" Retragerea oamenilor pe fundul mării își are rădăcinile în utopiile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În societatea tehnologizată au apărut noi utopii
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
parodie a poemului intitulată „The Willows”, prezentând naratorul în compania unei femei pe nume Mary, ieșind în fugă dintr-un bar pentru că nu mai avea bani: Primul traducător în limba română, Emil Gulian, îl considera „una dintre poemele în care atmosfera specific poescă este cu deosebire și desăvârșit realizată, dar în același timp o poemă ciudată, târziu înțeleasă de cei care căutau cu orice preț în ea altceva decât poezia”.
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă, în mișcare și evazivă în ceea ce privește atmosfera și perspectiva. În prima strofă este descrisă o scenă care are loc pe un munte pustiu la miezul nopții. Ceața, un crin, un lac și o ruină sunt personificate ca dormind sau aflate într-o mișcare foarte nerăbdătoare. În mijlocul acestei
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
modificare metrică a întregii balade (3:39). Pe de o parte naratorul liric este conștient de moartea iubitei sale, iar pe de altă parte este complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din nou moartea iubitei sale, dar dorește acum ca viermii să umble lin în jurul ei. În loc să se afle în castelul de sub cer (3:39) iubita sa pare să se afle într-o criptă adâncă, posibil într-un
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și realizează comparații cu o stare de odihnă și de somn, dar prezintă în curând o perspectivă negativă asupra tăcerii și a stării de spaimă: ceea ce a început ca o plimbare la miezul nopții devine acum
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
stil liber, fluent și foarte fericit”. Scriind despre „Bob-Bon”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire „amestecă finețea unei discuții incoerente despre suflet, trup și morală, între diavol și bucătarul filozof francez, autor de tratate de morală, cu groaza unei atmosfere încărcate - "a terrific night", cum sunt una sau două la o sută de ani - cu beția grotescă a lui Bon-Bon, cu portretul lui și al diavolului - ambele, mostre de portrete grotești - și cu sfârșitul teribil, marcat de refuzul diavolului de
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
pentru a parcurge distanța de la Pământ până la Lună, depășirea dificultăților provocate de altitudine și de temperaturile scăzute, problema aprovizionării cu aer și cu alimente pe parcursul zborului, găsirea unei viteze de deplasare care să permită ieșirea de pe orbita Pământului, existența unei atmosfere foarte rarefiate în spațiul cosmic și demonstrarea acestei ipoteze prin observații asupra mișcării unei comete, posibilitatea condensării atmosferei rarefiate cu un dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
aprovizionării cu aer și cu alimente pe parcursul zborului, găsirea unei viteze de deplasare care să permită ieșirea de pe orbita Pământului, existența unei atmosfere foarte rarefiate în spațiul cosmic și demonstrarea acestei ipoteze prin observații asupra mișcării unei comete, posibilitatea condensării atmosferei rarefiate cu un dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent concavă a Pământului văzut din Cosmos, culoarea neagră a spațiului cosmic, primejdia ciocnirii cu meteoriți, existența unei atmosfere
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
atmosferei rarefiate cu un dispozitiv special, urmările rarefierii aerului asupra organismului uman, calcularea suprafeței vizibile a Pământului prin folosirea trigonometriei sferice, forma aparent concavă a Pământului văzut din Cosmos, culoarea neagră a spațiului cosmic, primejdia ciocnirii cu meteoriți, existența unei atmosfere lunare etc. Călătoria cosmică cu balonul pare astăzi o idee puerilă, dar zborul cu o ghiulea trasă de un tun gigantic (imaginată de Jules Verne) este o soluție la fel de inadecvată. „Hans Pfaall” este prima scriere modernă care tratează tema explorărilor
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
ai literaturii spaniole. A scris o proză poematică, de atitudine lirico-contemplativă, în care scenele romanești se ivesc dintr-o memorie îndepărtată, senzorială, impregnată de sentimentul unei naturi umanizate, învăluind întreaga viață a personajelor, ale căror destine dramatice se consumă în atmosfera liniștită a provinciei.
Gabriel Miró () [Corola-website/Science/334428_a_335757]
-
și de paleoclimatologie, Wladimir a publicat în 1924, în colaborare cu ginerele său Alfred Wegener, o lucrare intitulată "Die Klimate der Geologischen Vorzeit" (din ), care a contribuit la dezvoltarea teoriei lui Milutin Milancovici privind epocile glaciare. A mai scris "Termodinamica atmosferei" în 1911 și a fost coautorul primului atlas al norilor în 1890. Către sfârșitul vieții, Köppen a colaborat cu un alt climatolog german, Rudolf Geiger, la o lucrare în cinci volume intitulată "Handbuch der Klimatologie" (din ). Lucrarea nu a fost
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
menționează într-o însemnare din "Jurnalul inedit", datată 23 iulie 1959: „Recitesc Ghicitor în pietre și-mi dau seama că Ieruncii aveau dreptate: ultima parte a nuvelei, adică după ce Emanuel întâlnește pe Adina la bar - se desfășoară pe alt plan, atmosfera de «mister» dispare dintrodată. Acțiunea și personajele acestor pagini aparțin unui univers literar care ar putea fi al oricui alt autor, Cezar Petrescu, bunăoară. Va trebui să rescriu așadar ultimele 16 pagini. Dar nu asta mă deprimă, ci, mai ales
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
a emis un nou Edict de Toleranță în 1769 care a dat statut legal cultului ortodox, făcându-l religie oficială în Transilvania. În realitate, tensiunile au continuat să existe și doar în timpul împăratului Iosif al II-lea a existat o atmosferă de toleranță religioasă determinată de Edictul din 8 noiembrie 1781. Această situație i-a făcut pe mulți români să se întoarcă la Biserica Ortodoxă, fapt ce arată că un element de constrângere a fost prezent în multe din convertirile anterioare
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
capelă din Israel-Palestina cu această ordine arhitecturală. În spatele altarului se afla o cameră cu o scobitură desemnată printr-un cerc de argint unde, după tradiție, a crescut Copacul sfânt al Crucii. Pe pereții camerei sunt frescele cu istoria Pomului Sfânt. Atmosfera în bibliotecă și în trapeză amintește pe cea de pe Muntele Atos. Mănăstirea posedă și un mic muzeu bisericesc. Tradiția susține că mănăstirea s-a zidit pe locul unde a crescut copacul din care romanii au confecționat Sfânta Cruce. Se mai
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
ai cursului inferior în numai doi ani, astfel încât în 1871 începe cursul superior, pe care îl va absolvi în 1875, fiind clasat primul la examenul de bacalaureat. Take Ionescu nu a rămas cu amintiri foarte plăcute din anii de școală. Atmosfera claselor supraîncărcate, disciplinele obligatorii impuse de programe, pedantismul și didacticismul exagerat al unor profesori mediocri i-au rămas întipărite în memorie. Mai târziu, pe când era ministru al instrucțiunii publice și cultelor, obișnuia să spună: Ghiță Ioan, care vroia să asigure
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
Londra. În ianuarie 1918 publică în ziarul "The Observer" un articol despre tragedia României acelor vremuri. Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Atmosfera din reședința familiei Take Ionescu a fost surprinsă foarte bine de I.G. Duca: În urma decesului soției sale în aprilie 1918, Take Ionescu s-a recăsătorit cu Adina Cordescu, născută Olmazu, cu 33 de ani mai tânără decât el. Adina, cea
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
din anii precedenți cu gesturi de amenințare și intimidare la adresa comunităților creștine din regiune și cu încăierări sângeroase chiar și cadrul întrecerilor între diversele delegații, festivitatea a adoptat treptat acte de ostilitate îndreptate contra sioniștilor, și în general, a evreilor. Atmosfera ostilă și înfricoșătoare a procesiunilor a fost descrisă. între altele de mărturia lui Yona Sokolovski și în cartea lui Michael Bar Zohar și Eitan Haber, „Hamirdaf aharey hanasih haadom” (Urmărirea Prințului Roșu). Multimea ațâțată scanda lozinci precum Bismillah ! („În numele lui
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
titlului, cu nuvela lui Balzac. „Hanul roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat în mai multe scrieri balzaciene printre care "Pielea de șagri" și "Moș Goriot" ca un om respectat, bogat și influent, ce fusese decorat cu Legiunea de Onoare. Atmosfera poveștii și multe din elementele sale (întâlnirea complet întâmplătoare a ucigașului cu o persoană care cunoaște povestea crimei sale, reamintirea unui trecut infam și cauzarea bolii și a morții sub influența poveștii prezentate de altcineva) evidențiază influența majoră a tradiției
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
provocări și misiunile echilibrate, dar a criticat controlul, precum și problemele tehnice. El a adăugat că atât sistemul de navigare, cât și cel de luptă, trebuie îmbunătățite. Louise Blain de la GamesRadar i-a acordat jocului o notă de 4/5, lăudând atmosfera, designul misiunilor, mecanicile de free-running, abilitatea de a modifica radical personajul și sistemul de luptă. Cu toate acestea, ea a criticat cadrele pe secundă scăzute și AI-ul slab al inamicilor. Chris Carter de la Destructoid i-a acordat jocului o
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
Lillywhite, cunoscut pentru munca sa alături de artiști ca: Peter Gabriel, U2, Rolling Stones și Morrissey. Tânărul producător Lillywhite avea doar 25 de ani când albumul a fost înregistrat și i-a creat Fridei un sunet foarte experimental, dar și o atmosferă foarte relaxată în studio. Albumul a avut mult mai puțin succes decât se sperase, chiar dacă a intrat în Top 20 în multe țări europene, poziția a șasea în Suedia fiind cea mai înaltă pe care a ajuns. În 1986 Frida
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
de la Eurogamer a comparat pozitiv această dimensiune cu o altă serie a celor de la Avalanche, "Just Cause". Robinson a crezut și că Avalanche a amestecat cu succes universul "Mad Max" cu un design de joc open world. Bertz a lăudat atmosfera inospitalieră a jocului și a felicitat dezvoltatorul Avalanche pentru adăugarea de stiluri diferite și un cer vibrant într-un joc open world. Daniel Bloodworth de la GameTrailers a gândit la fel, el simțind că fiecare regiune a jocului este unică și
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
pe melodia ce va fi cântată de voce, dar îmbogățită cu ornamente și pasaje de legătură. Uneori, preludiul poate consta din improvizarea unui șir de arpegii sau a unor rulade, menite să fixeze mai în grabă tonalitatea, decât să creeze atmosfera necesară ascultării baladei. După preludiul introductiv urmează partea vocală, apoi un interludiu instrumental, alcătuit din substanța melodică a primului; acesta este însă, de regulă, mai scurt, reducându-se uneori doar la schițarea începutului melodiei. Rostul acestor interludii este, pe de-
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
să relaxeze omul modern în zilele libere de la sfârșit de săptămână; aceste îndeletniciri sunt mult mai plăcute și mai sănătoase deoarece se desfășoară în mijlocul naturii, spre deosebire de plimbările mondene de pe străzile poluate ale orașelor sau de jocurile de societate realizate în atmosfera îmbâcsită de fum de țigară din cluburile orășenești. Într-o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și care făcea parte din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), prozatorul scria astfel
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
asupra rolului politic nefast al legionarilor, pe care îi considera ca fiind uneltele fascismului german. El afirma că filozofia mistică a legionarilor pe tema „sensului tragic al destinului”, „mântuirii prin jertfă” sau prin suferință, „singura certitudine și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe țeava de tun a axei războiului desigur că va fi ars de focul primelor obuze”, scria el, iar diferența dintre deviza germană „Deutschland über alles” și
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]