26,380 matches
-
atmosferă durează în medie mai multe zile, permițând astfel afectarea unor regiuni depărtate. Pe cale uscată ajung prin difuzie ca și gaze sau în particule de aerosoli, ca azotat de amoniu sau sulfat de amoniu. În aceste cazuri staționează puțin în atmosferă, astfel că afectează mai mult regiunea înconjurătoare nu marile depărtări. Poluarea cu compuși organici biodegradabili De rutină pentru a evalua această poluare se determină indicatori indirecți cum sunt consumul chimic de oxigen (CCO) și consumul biochimic de oxigen (CBO), plus
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
se menține la valori în jurul a 37°C, chiar dacă temperatura ambientală este de 40-50°C. 23.Se știe că arșița din zonele de deșert este mai suportabilă decât cea din pădurile tropicale umede. Aceasta se explică prin faptul că în atmosfera umedă sudoarea se evaporă lent, se adună în picături ce se preling pe corp și nu apare senzația de ușurare. 24.De ce nu putem bea apă de mare? Răspunsul este la îndemână dacă se cunoaște compoziția apei de mare. Aceasta
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ea: natura, societatea, istoria se prezintă impregnate sau chiar identificate cu divinitatea 1, mai ales natura. Există o Întreagă categorie de zei care poartă chiar numele elementului pe care Îl stăpânesc: Raxe "Ra" este „soarele”, Shuxe "Shu" este „golul”, adică atmosfera, Nunxe "Nun" este „apa” primordială, Iahxe "Iah" este „luna”. În alte cazuri Însă, identificarea este mijlocită de un nume mai puțin explicit (cel puțin pentru noi): Nutxe "Nut" este „cerul” (mereu cerul), Gebxe "Geb" este „pământul” (mereu pământul) și așa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajunge să fie considerat divinitate propriu-zisă. d) Absența spiritualității. Teologia mesopotamiană nu cunoaște bine nici conceptul modern de spiritualitate divină. Într-adevăr, se vorbește despre zei Într-un mod foarte uman; li se desemnează domenii materiale, e adevărat, misterioase (cerul, atmosfera, pământul, subteranul, soarele, luna, stelele etc.). Nu se aude niciodată vorbindu-se despre locuire sau prezență divină În sufletul omului. 4. PANTEONULTC "4. PANTEONUL" 1. Formarea panteonuluitc "1. Formarea panteonului" Ceea ce am observat În subcapitolul 2.3 În legătură cu religia mesopotamiană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avea ca principal centru de adorație cetatea sud-babiloniană Uruk (templul Eanna, „Casa/Templul lui An sau al cerului”). b) Zeul fenomenelor atmosferice Enlilxe "Enlil" Numele sumerian, același și În akkadiană, se scrie cu două semne en-líl și Înseamnă „Stăpân al atmosferei”, adică al fenomenelor atmosferice care interesează În mod direct omul, astfel Încât Enlilxe "Enlil" este corect considerat ca fiind cel care are putere asupra omului. Din acest motiv, dar și pentru că Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) este cel mai adesea un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baal" din Ugarit (de altfel, numit și Hadduxe "Haddu"), cu mesopotamianul Hadad și cu anatolianul Teshubxe "Teshub". Este vorba despre o figură divină - identificată Într-o epocă mai târzie cu Zeusxe "Zeus" și cu Jupiter - cu caracteristici uraniene, stăpân al atmosferei, dătător de fertilitate și fecunditate, care concentrează progresiv prerogative și funcții până În punctul În care ajunge să pară un zeu aproape omnipotent. Inscripțiile bilingve asiro-aramaice găsite la Tell-Fekherije (În nord-estul Siriei, nu departe de granița cu Turcia), datate În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament, dar și venin, să fie favorabilă și fără pagube. În decembrie, atunci când vinul, după prima fermentare, era bun de băut, se celebra o altă sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii mergeau În procesiune până la Eleusis, unde femeile celebrau o secretă ceremonie nocturnă În cursul căreia trăgeau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
criză produsă de boală. De aceea, era inevitabil ca mulțimile, mai ales atunci când ciuma izbucnită la Atenaxe "Atena" În 429 Î.Hr. a știrbit Încrederea În medicina hipocratică, să recurgă la sanctuarele lui Asclepios ca să obțină vindecări „miraculoase”. În această atmosferă, sănătatea și vindecarea au Început să se identifice cu „mântuirea”, iar Asclepios se transformă În divinitatea protectoare a medicinei, până Într-atât Încât, În epoca elenistică ulterioară, a asumat rolul de zeu salvator prin excelență. Dar În epoca clasică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu zeul: intelectul trebuie să se Îndepărteze de ceea ce există și, după ce s-a Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit cu el, să se Înalțe deasupra condiției umane (IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală a secolului al II-lea, a unor elemente neoplatonice care - deși În ambientele culte acționează cu amploare și incidență diferite - ating și sfera religiozității populare și pătrund În cele mai variate contexte culturale este viziunea onirică evocată de Aristides
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu evocarea cultuală a unui șir de nunți și de nașteri divine (Alexandru, 38-40). Creația religioasă a profetului din Abonotichus se Înfățișează, așadar, ca o „soluție” densă În care este „aruncată” Într-un amalgam Încurcat Întreaga serie de componente ale atmosferei religioase a timpului: divinație, În forma instituționalizată a oracolului cu sediu stabil și cu personal specializat, alături de dimensiunea „naturală” a inspirației profetice directe; tipologia „omului divin”, ce are această calitate prin ascendența genealogică și totodată prin Încărcătura taumaturgică și carismatică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și eficacitatea practicilor magice, el le consideră totuși efectul unei legi fizice de raporturi cosmice. Ele pot acționa numai asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aduse de Porphyrios Împotriva practicilor divinatorii și teurgice, acest proiect tinde să se Înrădăcineze pe un fundament precis operativo-cultual cu caracter teurgic. Atribuită aproape unanim de critica istorică lui Iamblichos, această operă singulară este de un interes unic pentru cunoașterea atmosferei spirituale a antichității târzii, mai precis pentru cunoașterea complexului de operații ce au scopul să stabilească un contact direct cu realitatea divină ca Încununare și realizare supremă a idealului platonic de „asimilarea Zeului”. O definiție a „artei divine” ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1975a, p. 59); Tyștrya, yazata stelei Siriusxe "Sirius" (În limba pahlavi, Tiștarxe "Tiștar", Tșrxe "Tșr"); Druv³sp³xe "Druva>spa>", yazata „cailor sănătoși”, protectorul animalelor (Lommel, 1927, pp. 57 sqq.); Vanantxe "Vanant", yazata stelei Vegas (Henning, 1942b, p. 247); Vayuxe "Vayu", yazata atmosferei (În limba pahlavi, Wayxe "Way", care poate fi „bun” sau „rău”) (cf. Wikander, 1941; Barr, 1954, pp. 42 sq.; Boyce, 1975a, pp. 79 sq.); V³taxe "Va>ta", yazata vântului (În limba pahlavi, W³dxe "Wa>d"; cf. Boyce, 1975a, pp. 78
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intrinsec zoroastrismul originar de Vede și de „Sanskrit Scriptures”, ca În cazul interpretării G³th³ de către Irach Taraporewala În 1951, „aproape la fel de liberă și subiectivă ca și doctrinele ocultiste” (Boyce, 1971, p. 224). Vor contribui În diferite feluri la formarea unei atmosfere predispuse la interpretări parțial simbolice și vag „comparatiste” a zoroastrismului, În secolele al XIX-lea și XX, atât unele tendințe (condiționate religios) ale studiilor occidentale, cum ar fi cea a lui L. Mills (1913), pentru care religia lui Zoroastruxe "Zoroastru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orașului și ucis cu barbarie. Hipponax vorbește despre acest rit ca despre unul foarte bine cunoscut cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină epocă istorică, se mai practicau sacrificii umane. Știm de la Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-au făcut după prescrierile unui text etrusc; de fapt, conform mărturiei sale, la Roma se aduseseră jertfe umane În Împrejurarea respectivă, dar și În trecut. Se poate și mai rău: știm de la Plutarh că, În 228 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor insubri, au fost jertfiți doi greci și doi gali. Există impresia clară că guvernul roman Împlinea astfel de sacrificii În momente de mare dificultate și că acestea nu erau mereu publice, ci numai atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a doi Aesir (Odin și Thorr) și, pe de altă parte, nedorind să facă dintr-un zeu dublura celuilalt, atribuindu-le aceleași funcții militare, ajung la sublinierea caracterului atmosferic al lui Thorr („Tunetul”), cu toate implicațiile pe care le are atmosfera În legătură cu recolta și bolile. În sfârșit, Odin apare ca zeu al războiului sau, pur și simplu, prezintă acea evoluție istorică pe care am indicat-o deja. Ceea ce interesează Însă este faptul că această triadă reproduce fidel o situație prezentă Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și rețelele logice scurtcircuitate. Nu s-a analizat Încă impactul istoric al acestei perioade absurde asupra partogenezei sufletului românesc, dar realitatea a existat sub aceeași formă, persistentă, În memoria unei generații Încă În viață. Evenimentele socio-psihologice amintite seamănă oarecum cu atmosfera din Rinocerii lui Ionescu și personajele care se desprindeau din ceața confuziei erau similare. Absurdul, pe care românii nu Îl au Înscris În inteligența lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
special în acest câmp? Răspunsul este simplu: dacă Dumnezeu intră în joc - și intră în joc destul de energic în Cartea lui Iosue - suntem cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
al lui Marin Preda, purtat aici pe marginea șanțului sau la MAT-ul din sat. Un „decameron” în care mai multe personaje spun povești, despre ei și despre alții. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată. O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
După terminarea războiului s-a stabilit în Germania, la Freising, lângă München. A trăit până la moarte „fără salariu, fără siguranță, de pe azi pe mâine, în contact doar cu câteva persoane, cu câțiva prieteni, cu o familie în care își regăsea atmosfera din țară” (Octavian Bârlea). Precaritatea acestei existențe indică și starea de provizorat pe care R. înțelege să și-o asume, viețuind numai între parametrii spirituali ai românității și preocupat doar de realitățile politice ale patriei pierdute, față de care se simte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
de dezvoltare a acesteia în procesul de învățământ. Altfel, el nu va putea încuraja ceva ce nu înțelege sau despre care nu știa mare lucru. Este necesară respectarea personalității creatoare a elevului. O altă sarcină a profesorului este întreținerea unei atmosfere permisive în clasă, a unor relații care să nu exagereze nici prin autoritarism, nici prin laissez-faire. Studiile experimentale făcute de R. Lippitt, R. White și K. Lewin asupra stilurilor de conducere (autoritar, democratic și laissez-faire) relevă superioritatea conducerii democratice. Liderul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
prin scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai mult decât oriunde, ai nevoie (și) de imagine. Dacă nu ești un scriitor extrem de talentat (Colleyn dădea exemplul lui Flaubert), atunci nu poți reda în scris ,,expresiile oamenilor, atmosfera ritualurilor, accesele de bună dispoziție sau de furie, proverbele, cântecele, dansurile etc."15. Până la urmă, provocarea este dublă. Odată din partea celorlalți la adresa ta. Filmând comunități exotice, riști enorm, susține Colleyn. Habitudinile și reperele mentale îți sunt bulversate. Ai două variante
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]