KorAP: Find »[drukola/base=dor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1036 1037 1038 ...1172 >

29,295 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

de asta. Durerea pe care am simțit-o dându-mi seama de asta s-a dovedit mult mai mare decât durerea de spate. Toate pastilele și tot sherry-ul din lume nu m-ar putea face să-mi fie mai puțin dor de Mark. Lynn și Harry au intrat în cameră cărând și mai multe dispozitive decât cele cu care i-am chinuit noi în acea groaznică zi când le-am spus că divorțăm. Făcea parte din ritual, unul dintre multele ritualuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am știut ce trebuie să facem. După ce ei pleacă în Spania, vom fi doar noi doi. Nu știu despre tine, dar eu m-am simțit puțin - moment de jenă - speriat de perspectivă. Tuși sonor ca să scape de emoție. —Mi-e dor de tine, Jen. Nu știu ce m-aș face fără tine. Are vreun sens? O, cum nu! Atunci de ce să nu încercăm să vedem dacă putem face lucrurile să meargă de acum până la Crăciun? Trebuie să planificăm foarte serios și ce vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
fost într-o limbă străină. În fine, probabil și era, pentru un cititor de The Telegraph 2. —Cum te simți în dimineața asta? l-am întrebat. —Mai bine ca niciodată. A fost grozav să-i regăsesc pe băieți. Îmi fusese dor de ei. Nu mai facem chestii de genul ăsta. — Asta pentru ați avut casele voastre în care să dormiți, am murmurat. Împachetă ziarul exact cum fusese și-l puse la loc. —Acum trebuie să plec, spuse el, mă pupă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să mă mai grăbesc să condamn și să disprețuiesc alegerile diferite. —Alo? Ed ciocănea în capul meu cu blândețe. —E cineva acolo? Eu m-am adunat. —Scuze! Am multe lucruri pe cap. De ce ai trecut pe aici? —Simplu. Mi-era dor de tine, zise el dând din umeri. Și după ce m-am calmat, am început să mă gândesc la ce făcuseși tu. Pot să înțeleg de ce l-ai primit pe Mark înapoi. După ce m-a părăsit soția, primele săptămâni au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am început să mă gândesc la ce făcuseși tu. Pot să înțeleg de ce l-ai primit pe Mark înapoi. După ce m-a părăsit soția, primele săptămâni au fost de nesuportat. Nu știam ce să fac fără ea și mi-era dor de ea în fiecare moment, când mâncam, când mă trezeam, chiar și când împingeam un cărucior în supermarket. Îmi venea să o răpesc de pe stradă și să o oblig să se împace cu mine. Cu toată supărarea cu boala socrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul Major pentru demobilizarea lui. Susținea că-i este dor de casă, de copii și de tovarășa lui dragă, de care nu s-a despărțit niciodată, din ziua cununiei. Maiorul făcuse mare haz mai târziu, într-o seară, în cantonament, povestind generalului purtarea căpitanului în fața trupelor, în toiul atacului inamic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și Maria se înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le pot deosebi, așa cum ele salutau de plecare, tăcute și triste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
nu” și pauză! Nici când în azi, mereu în amintiri, Și vreau doar să mă-mpart în mii de știri, Să zăbovesc în orice formă plină; Și iarăși nostalgia pelerină, Să vreau să mă salvez, când simt că mor, Și dorul ce se macină de dor, Și numele ce-l port ca o cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-am descoperit, în sfârșit, la Viena, în împrejurări cu totul deosebite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
în azi, mereu în amintiri, Și vreau doar să mă-mpart în mii de știri, Să zăbovesc în orice formă plină; Și iarăși nostalgia pelerină, Să vreau să mă salvez, când simt că mor, Și dorul ce se macină de dor, Și numele ce-l port ca o cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-am descoperit, în sfârșit, la Viena, în împrejurări cu totul deosebite. Era o dimineață parcă turnată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu, însă o am acum întreagă înainte-mi, și n-are nici șapte ani încă. - Ți-e dor de bunicuța? - Nu. - Da’ de tăticu? - Nici. - De mămica? Adriana tace și eu pălesc cuprins de panică. - Cum se poate „soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
mine însumi la răspântie. Ce să mai încep cu trupul și cu sufletul ăsta? Răspunde-mi Gloria! Spune tu, care mi-ai surprins de două ori durerea dezbrăcată. Trebuie să mă reîntorc să te văd cât mai grabnic. Mi-e dor... ... „Mâine voi porni mai departe și mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată din piatră, rece și străină de gândurile mele. Senzația de singurătate absolută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată nu voi fi în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în sfârșit, să o înțeleagă din amândouă punctele de vedere. Că îl caută de mult și în fiecare noapte. Că-l va mai căuta și de acum încolo, fiindcă maiorul Mentz, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

roman și Îmbibându-se de moștenirea artistică a Europei. Nu se Întâlniră, dar continuară să corespondeze. Reținut În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa. Îi făcu pe plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Henry primise rapoarte din America În care se menționau vânzări de zeci de mii de exemplare, În ciuda faptului că ea se abținuse să Îi pomenească vreodată cifrele - și avea deja un nou roman care aștepta publicarea. — Dar o să-mi fie dor de tine, i se păru suficient de sigur să adauge. — Zău, Henry? zise Fenimore. Nu cred. N-am cunoscut În viața mea un om cu atâția prieteni. — Dar prea puțini Înțeleg ce Înseamnă să fii scriitor și artist, așa ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
de nesuportat. Dar, ca Întotdeauna În relațiile sale cu Fenimore, trăia sentimente ambivalente față de această mutare. Când era prezentă, Îl apăsa o obscură senzație de responsabilitate față de fericirea pe care nu i-o putea oferi, dar când lipsea, Îi era dor de ea. Oricum, considera că nu era drept și nu se cuvenea ca ea să părăsească Anglia când el Însuși nu se afla acolo, fără o Întâlnire de adio. De aceea, aranjă să se găsească În același timp cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu purta nici un fel de ranchiună pentru accident. Îi era dor de Tosca, rămasă În grija familiei Smith, și se simțea puțin vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
avea să Îi dea suficient de lucru lui Gammon ani de zile. Dar bănuia că acesta nu era unicul motiv. Smith Începuse să bea mai mult după mutarea la Rye - părea să tânjească după aglomerația și zgomotul Londrei și ducea dorul luminii electrice și al celorlalte amenajări moderne de la De Vere Gardens. Era frecvent „indispus“ - un eufemism pentru beat sau mahmur. Pentru a-i masca greșelile, dna Smith era silită să preia multe dintre sarcinile soțului ei, lăsând din ale ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Lamb House, iar Henry și-a făcut un obicei din a o Întâlni la Londra, pentru a o scoate la teatru, la muzeu sau la cinematograf, făcând cu bunătate tot ce i-a stat În putință pentru a-i alina dorul de casă. Din nefericire, a moștenit Înclinația tipică a familiei James către stările depresive și, la o vârstă fragedă, a suferit o cădere nervoasă, la fel ca și Alice, mătușa ei, În aceeași perioadă, aparent provocată de căsătoria fratelui ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
avut cu ce să-i hrănească... M-am gândit că mi-e mai bine singur. După aia, În armată, a fost la fel. Flăcăii care aveau neveste și drăguțe erau de două ori mai nefericiți decât cei singuri - le era dor de ele, se-ntrebau dacă or să le mai vadă vreodată... sau cu ce se ocupă ele acasă. M-am bucurat că sunt burlac, ca domnu’ James. — Dar, dacă toată lumea ar gândi ca tine și ca el, rasa umană s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

făcea parte dintre lecturile interzise: Stud. chem. Helene Willfüer de Vicki Baum. În romanul acesta, care declanșase un scandal încă înainte de ‘33, e vorba despre o studentă pe cât de ambițioasă, pe atât de lipsită de mijloace, precum și despre dragoste și dor de moarte, pe fondul vieții înfiorător de idilice dintr-un orășel universitar, despre moașe de ocazie și doftoroaie, așadar despre - conform paragrafului respectiv din Codul Penal - avort ilegal. E de presupus că mama nu a însoțit-o pe brava studentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
cu precizie. Ce altceva s-a mai acoperit: lucruri înghițite rușinos, fapte ascunse sub deghizări diferite. Care se cuibăresc ca lindina păduchilor în țesătura sacului. Cuvinte evitate printr-un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde se căscau hăuri, mâzgăleam ornamente și omuleți din liniuțe. Înflorituri inutile, povestite în grabă cu scopul de a distrage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
alta numărul anunțurilor în chenar negru și împodobite cu cruce neagră despre soldați morți pentru Führer, popor și patrie. Oare în direcția asta să fi mers dorințele mele? Oare în talmeș-balmeșul viselor mele diurne se amesteca și un pic de dor de moarte? Oare voiam cumva să-mi văd numele nemurit astfel, în chenar negru? Greu de crezut. Se prea poate să fi fost un solitar egocentrist, nicidecum însă obosit de viață din cauza vârstei. Așadar, numai prost? Nimic nu ne oferă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
calea atacurilor teroriste ale escadrelor de bombardiere dușmane. Profesorii care plecaseră cu ei continuau să predea la clasa ei și la alte clase, în apropierea satului pescărersc Heisternest din peninsula Hela. De acolo, sora mea scria cărți poștale bolnave de dor de casă. Părinții mă răsfățau, tata cu friptură marinată, mama ascultându-mă cu același surâs încremenit de îndată ce porneam cu ea în călătorii în țări din sud, acolo unde înfloresc lămâii; totuși, fiul nu mai voia să fie răsfățatul mamei. Mica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
pesmeți sfărâmați, deșurubează capacul bidonului, bea, moment în care casca de oțel îi alunecă pe ceafă. El nu știe cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului, dar îi este dor de un tovarăș care nu are încă nume și acum încearcă zadarnic să fie acel Simplicissimus care găsește scăpare din alte și alte pericole și devine astfel, celebrat de toată lumea, vânătorul von Soest care pune mâna pe o pradă hrănitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]