26,844 matches
-
evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici două societăți culturale evreiești. Evreii lucrau în industria cherestelei, printre fabricile deținute de evrei fiind fabrica “Moldova” și gaterul lui Mosses Paecht și Aharon Katz. Cel mai bogat industriaș era Nathan Klipper. Majoritatea croitorilor, cizmarilor și instalatorilor erau evrei. Singura tipografie din oraș a aparținut lui Pinkas Rosenstrauch și mai târziu fraților Schaffer. Conform recensământului din
Sinagoga de pe strada Luceafărul (Vatra Dornei) () [Corola-website/Science/323620_a_324949]
-
-l și o parte dintre evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici două societăți culturale evreiești. Evreii lucrau în industria cherestelei, printre fabricile deținute de evrei fiind fabrica “Moldova” și gaterul lui Mosses Paecht și Aharon Katz. Cel mai bogat industriaș era Nathan Klipper. Majoritatea croitorilor, cizmarilor și instalatorilor erau evrei. Singura tipografie din oraș a aparținut lui Pinkas Rosenstrauch și mai târziu
Templul Mare din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323623_a_324952]
-
evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici două societăți culturale evreiești. Evreii lucrau în industria cherestelei, printre fabricile deținute de evrei fiind fabrica “Moldova” și gaterul lui Mosses Paecht și Aharon Katz. Cel mai bogat industriaș era Nathan Klipper. Majoritatea croitorilor, cizmarilor și instalatorilor erau evrei. Singura tipografie din oraș a aparținut lui Pinkas Rosenstrauch și mai târziu fraților Schaffer. Conform recensământului din
Templul Mare din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323623_a_324952]
-
apoi, în urma unor împărțiri administrative între comune, în 1956 a fost mutată în satul Răcătău, comuna se numește Măguri-Răcătău. Satul Răcătău nu are o vechime mare, cca. 200 de ani, acesta conturându-se mai pregnant la începutul sec. XX, în jurul fabricii de cherestea din centrul satului. Neexistând biserică, localnicii de aici mergeau la biserică pe jos fie în Măguri sau Muntele Rece, fie în Mărișel, toate fiind pe vârf de munte și foarte departe. Conform unei legende preluată de bătrânii locului
Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni () [Corola-website/Science/323632_a_324961]
-
momentul 20 ianuarie 1933 când, la Atelierele CFR Grivița din București, administrația a anunțat că plata salariilor se va face numai daca lucrătorii vor prezenta dovada achitării impozitelor pe ultimii trei ani. Când s-a declanșat greva muncitorilor curățitori de la fabrica „Saturn”, din cauza scăderii salariilor, grupul comunist din unitate a lansat un apel la solidaritate. Conflictul de muncă de la Atelierele Grivița a fost organizat de sindicat și a pornit ca o „grevă demonstrativă”. În ziua de 1 februarie 1933, când a
Greva de la Atelierele CFR Grivița () [Corola-website/Science/323641_a_324970]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, evreii din Câmpulung au crescut atât numeric, cât și ca importanță economică. Evreii din oraș aveau următoarele meserii: avocați, medici, dentiști, farmaciști, bancheri, comercianți sau industriași. Ei dețineau hanuri, restaurante, mori sau fabrici de confecții textile. Populația evreiască a luat parte în mod activ la viața politică evreiască din Bucovina. Evreii Abraham Tanner, Adolf Kreisel și Samuel Spetter au fost membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea evreilor din Câmpulung a fost condusă de Kalman
Templul Havre Gah din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323665_a_324994]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, evreii din Câmpulung au crescut atât numeric, cât și ca importanță economică. Evreii din oraș aveau următoarele meserii: avocați, medici, dentiști, farmaciști, bancheri, comercianți sau industriași. Ei dețineau hanuri, restaurante, mori sau fabrici de confecții textile. Populația evreiască a luat parte în mod activ la viața politică evreiască din Bucovina. Evreii Abraham Tanner, Adolf Kreisel și Samuel Spetter au fost membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea evreilor din Câmpulung a fost condusă de Kalman
Sinagoga veche din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323666_a_324995]
-
studiile la Rennes. După care intră în Administrație, în Laval, lucrând sub ordinile tatălui său. În 1824, demisionează și se întoarce la Paris. Atras de mediul literar, publică niște poeme și pentru a se întreține lucrează că director, la o fabrică de cherestea. În acest an își face și debutul editorial, cu volumul de poezii "Iubiri franceze". Se face remarcat, în 1828, printr-o traducere a piesei Romeo și Julieta ce se va juca la Teatrul Odeon, din Franța. Prima sa
Frédéric Soulié () [Corola-website/Science/323683_a_325012]
-
tatăl vitreg. În 1940, Lilian s-a căsătorit cu actorul Ivan Craig. Curând după aceea, Craig a fost mobilizat în Al Doilea Război Mondial și a plecat să lupte pe frontul din Africa. În lipsa lui, Lilian a lucrat într-o fabrică de radiouri pentru Marina Regală Britanică și la un spital. În 1943, la Londra, l-a cunoscut pe Prințul Bertil al Suediei, la un cocktail ținut cu ocazia zilei ei de naștere. Curând, au devenit iubiți, deși ea era încă
Prințesa Lilian, Ducesă de Halland () [Corola-website/Science/323702_a_325031]
-
în 2003. A terminat masterul la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în 2005 și a predat la aceeași instituție în ultimii cinci ani. Este unul dintre membrii fondatori al proiectului Laika, care coordonează galeria cu același nume de la Fabrica de Pensule (Paintbrush Factory) din Cluj și din București. Din colectiv mai fac parte artiștii Șerban Savu, Mircea Suciu și Vlad Olariu. Bercea este reprezentat de BlainSouthern în UK și François Ghebaly în Los Angeles. Bercea avea 10 ani când
Marius Bercea () [Corola-website/Science/323747_a_325076]
-
creșterea costurilor de producție. În același timp, cota cea mai mare în structura specifică a investițiilor în capital fix o deține achiziția de echipamente și utilaje - 35,3% (2009), ceea ce reflectă tendința de modernizare a echipamentului productiv la uzinile și fabricile din Bălți . Valoarea producției industriale în 2010 constituie 2706,9 miln lei, cu 0,3% mai puțin decât în 2009 . Municipiul Bălți dispune de o Centrală Electrică cu Termoficare - CET-Nord. Acestei centrale în revine rolul principalului agent de termoficare a
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
este orientată în producția de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice etc. La începutul lunii martie 2011 Ministerul Economiei al Republicii Moldova a anunțat că își propune crearea unui parc industrial în baza uzinei . În 2011 a fost deschisă o fabrică de către concernul german Draexlmaier, care produce componente și echipamente electronice pentru automobile: panouri de comandă, cabluri și componente electrice pentru automobile . Industria ușoară se clasează pe locul II după nivelul de dezvoltare. În această subramură sunt concentrate câteva zeci de
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
de către concernul german Draexlmaier, care produce componente și echipamente electronice pentru automobile: panouri de comandă, cabluri și componente electrice pentru automobile . Industria ușoară se clasează pe locul II după nivelul de dezvoltare. În această subramură sunt concentrate câteva zeci de fabrici. Una din cele mai mari întreprinderi din domeniu este SA „Flautex”, cu 100% capital privat, este succesorul întreprinderii textile, fondate în anul 1947. Întreprinderea este specializată în producerea articolelor textile din bumbac. Volumul anual al vânzărilor constituie 250 mii de
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
de pat, prosoape din bumbac) . Întreprindere mixtă moldo-italiană SRL „Faschion Group” se specializează în confecționarea articolelor tricotate pentru dame, bărbați și copii. În prezent, concomitent cu exportul producției în Italia, întreprinderea livrează marfa sa și pe piața internă a Moldovei. Fabrica de confecții „Runfelsia” SRL utilizează pânze din bumbac, viscoză naturală, vâscoză cu lycra, alte feluri de mătase. În cadrul întreprinderii activează cca 160 de muncitori. Fabrica este specializată în producerea hainelor și lenjeriei. Volumul anual al vînzărilor alcătuiește cca 600 mii
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
cu exportul producției în Italia, întreprinderea livrează marfa sa și pe piața internă a Moldovei. Fabrica de confecții „Runfelsia” SRL utilizează pânze din bumbac, viscoză naturală, vâscoză cu lycra, alte feluri de mătase. În cadrul întreprinderii activează cca 160 de muncitori. Fabrica este specializată în producerea hainelor și lenjeriei. Volumul anual al vînzărilor alcătuiește cca 600 mii euro, principalul partener ester este Rusia . Întreprinderea SRL „Stip” produce jucării plușate, perne pentru scaune de autoturism de unică folosință și pungi igienice pentru companiile
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
40 mii euro, dintre care 50% din marfa produsă se exportă în Italia . Industria confecțiilor este reprezentată și de întreprinderile „Rada” SA, „Bălțeanca” SA - ultima producând haine de damă . Produsele din blană sunt fabricate la SA „Mioara”, fondată în 1945 . Fabrica constituie principalul producător al republicii de paltoane, căciule, articole cu captușeală de blană, cuverturi plapume de lână și alte produse din blană. În 2003, în mun. Bălți se fabrica 12% din toata producția textilă din Republica Moldova . SA „Incomlac”, membră grpului
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
Steel” SRL - toate specilizate în construcții; „Nica-R” SRL - activează în domeniul servicilor de alimentație publică; ÎCS Societatea „Administrarea imobiliară” SRL și Claritate SA - prestează sevicii de arendă . Cel mai mare este compania Draexlmaier, care are circa 1300 de angajați și fabrică diverse cabluri pentru gigantul automobilistic german BMW. Doar 10 la sută din angajați sunt din localitate, restul fiind aduși cu transportul companiei din satele și raioanele învecinate . Activitatea ZEL este orientată spre producerea utilajelor constructoare de mașini, componentelor și altor
Zona economică liberă Bălți () [Corola-website/Science/323785_a_325114]
-
orașului, trei tipografii, teatrul de lemn, clădirea închisorii (prezentă și acum). În decembrie 1904 a avut loc sfințirea capelei pe lângă păușcărie În perioada interbelică pe această stradă principală a activat Biroul tehnic L. Botviniuc, care se ocupa cu construcția morilor, fabricilor de ulei și instalațiilor industriale, depozit de stofe și postavuri, depozite de lemne, Banca Românească, Banca Moldovei, Liceul evreiesc de băieți și fete, 2 magazine de parfumerie, articole cosmetice și fotografice, cercul cerealiștilor și insdutriașilor. În timpul celui de-al Doilea
Strada Ștefan cel Mare din Bălți () [Corola-website/Science/323799_a_325128]
-
pe camerista prințesei de Colonna, o italiancă pe nume Lucretia Venucci - sora mortului. Beppo obținuse cumva perla de la Pietro Venucci și, fiind urmărit de poliție pentru a fi arestat, a ascuns-o într-un bust din ipsos încă moale de la fabrica unde lucra. După eliberare, când cele șase busturi fuseseră vândute, a aflat de la vărul său cine a cumpărat busturile și prin propriile sale eforturi a obținut lista cumpărătorilor. El a procedat la spargerea busturilor, pentru a găsi perla. În povestire
Cei șase Napoleoni () [Corola-website/Science/323865_a_325194]
-
înfocată. Acesta dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și, la sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei. Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă familia să îi dea averea să cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase Vasilescu Lumânăraru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă familia să îi dea averea să cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile soției sale, Ștefan cedează și o cumpără laolaltă cu Tănase Vasilescu Lumânăraru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda așteptărilor unchiului său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăvește de tuberculoză și acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici Lumânăraru nu se pricepea. Cei doi sunt salvați de Nae Gheorghidiu
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
spre deosebire de cele 628 kg ale modelului M1936), avea performanțe balistice superioare. Casa Schneider s-a reorientat spre piața de export și a vândut proiectul tunului anticar Regatului României. Contractul prevedea livrarea a 40 de baterii de tunuri și înființarea unei fabrici de armament și muniții în România în cadrul uzinelor Concordia. Tunul antitanc Schneider model 1936 avea un afet de tip bifleș (termen militar franțuzesc al epocii pentru tunurile cu două fălcele). Scutul tunului era relativ mic, însă exista posibilitatea deplasării roților
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
minut. Echipajul era format din șase servanți (un subofițer și cinci soldați). În cazul în care era folosită șenileta Malaxa tip UE pentru tractarea tunului anticar Schneider-Concordia, servanții erau transportați cu ajutorul unei remorci șenilate, fiind însă expuși intemperiilor. Necesitatea unei fabrici care să producă tunuri de calibrul 47 mm cu tot cu munițiile necesare a fost menționată încă din 31 august 1931 de către inspectorul general tehnic al armatei române, generalul Aristide Tănăsescu, într-un memoriu asupra situației înzestrării armatei în comparație cu Polonia și Cehoslovacia
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
menționată încă din 31 august 1931 de către inspectorul general tehnic al armatei române, generalul Aristide Tănăsescu, într-un memoriu asupra situației înzestrării armatei în comparație cu Polonia și Cehoslovacia. Organizarea uzinei urma să fie făcută după modelul polonez, care avea deja o fabrică de acest tip. Cu toate acestea, scandalul afacerii Skoda și prioritatea acordată tubării amovibile (schimbare țevilor în scopul uniformizării calibrului) a vechilor piese de artilerie a întârziat punerea în practică a acestei recomandări. În 1934, în urma sistării comenzilor de la uzinele
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
României s-a aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece în țară doar uzinele Reșița aveau experiență în fabricarea muniției, Ministerul Armamentului a decis semnarea unor contracte cu firme din străinătate pentru construirea unor fabrici locale de armament și muniții. După negocierile desfășurate la Paris, casa Schneider și societatea Concordia au încheiat un acord privind vânzarea planurilor tehnice ale prototipului. Acesta urma să intre în producție după omologarea și modificarea sa în fucție de cerințele
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]