27,010 matches
-
conducerea agronomului Nicolae Suru și CAP „Delnița” în frunte cu Ion Negru (Munteanu). După doi ani de existență ultimele două se autodisființează, iar „Aligotram”-ul mai viețuiește încă un an. Din acest an toți deținătorii de cote și-au format gospodării țărănești. În 2005 la Pogănești este creată stația de mașini și tractoare, în baza căreia se formează CAP „Marpogagro” în frunte cu agronomul Victor Horomneac. Gospodării puternice și de perspectivă la 2008 sunt GȚ „JIA-Juc”- conducător Vasile Juc, „IPA-Ionescu”-conducător
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
viețuiește încă un an. Din acest an toți deținătorii de cote și-au format gospodării țărănești. În 2005 la Pogănești este creată stația de mașini și tractoare, în baza căreia se formează CAP „Marpogagro” în frunte cu agronomul Victor Horomneac. Gospodării puternice și de perspectivă la 2008 sunt GȚ „JIA-Juc”- conducător Vasile Juc, „IPA-Ionescu”-conducător Petru Ionescu, „DRIG-Munteanu”- conducător Ion Munteanu. Restul agenților economici I.I.”Agache- Mihail”, I.I „Juc-Ala”, I.I „Țenu-Tesla” se ocupă cu comerțul și numai I.I
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Dărcăuți este o localitate-centru de comună în Raionul Soroca, Republica Moldova. Suprafață - 1.682 ha. Distanță - pînă la Soroca - 30 km. - pînă la Chișinău - 190 km. - pînă la Drochia - 32 km. Gospodării - 747. Populația - 1.454 de oameni. Gimnaziu,oficiul al medicului de familie,cămin cultural,casa pentru celebrarea căsătoriilor,oficiu de telecomunicații,bibliotecă,grădiniță de copii,cîteva magazine. Localitate rurală la nordul republicii în regiune de cîmpie și mici coline,așezată
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
moșii, pe care le-a pierdut ” cînd au venit cazacii lui Kunițki”. Moșia , inclusiv 3.173 des. de pamant arabil și 27 des. de pădure,cu sectoarele Halici și Mițura,a aparținit Mitropoliei Iașilor.În 1859 la Dărcăuți ersu 63 gospodării cu 472 locuitori,în 1869 aici au fost înregistrate 11 familii de odnodverți,adică foști răzeși.În 1899 a fost deschisă școală laică de stat, cu o singură clasa.În 1897 Dărcăuții au intrat în nomenclatorul așezărilor din Imperiul Rus
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
România din 1918 s-a desfășurat reforma agrara basarabeană.În cadrul ei 371 de locuitori au fost împroprietăriți cu 1.611 ha de pămînt. Conform datelor Recensămîntului general al populației României,efectuat la 29 dec. 1930,la Dărcăuți erau 466 de gospodării,1.874 de locuitori,28,5 la suta din el știau carte. Dărcăuți a avut de suferit mai mult decît satele megieșe în primul val al represiunilor staliniste,desfășurate în Basarabia în 1941. În regiunea Tomsk din Siberia au fost
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
de foamete (1946-1947) și deportări (1949,1951) au tăiat necruțător din populația din Dărcăuți,numai de pe cîmpul de luptă n-au revenit la casele lor 37 de bărbați. După al doilea război mondial aici s-a produs colectivizarea forțată s gospodăriei țărănești. S-a organizat colhozul ”Malenkov”,care ulterior a purtat denumirea ” Pentru pace” și ”Avrora”. Au continuat valurile represiunilor staliniste. Conform recensămîntului,în 1970 satul avea 2.132 locuitori,în 1979-1.930 locuitori. În 2004 populația satului numără 1.454
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
activează în mare parte în domeniul comerțului produselor alimentare, mărfurilor de larg consum și a materialelor de construcție. Orașul Biruința este una din puținele localități din Moldova care nu dispune de teren extravilan. Drept urmare orașul nu are pe teritoriul său gospodării agricole. Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 12,3 km. Aprovizionarea cu apă potabilă se efectuează din patru fântâni arteziene, prin două turnuri de apă și prin conducte construite între anii 1960-1980. În prezent se întreprind lucrări privind
Biruința () [Corola-website/Science/305255_a_306584]
-
cedate de bulgari Regatului României în urma războiului balcanic. De altfel, aromânii înșiși au petiționat Guvernul român, la un congres organizat la Veria, să li se îngăduiască venirea în România. Ulterior ei au fost nevoiți să-și lase casele și noile gospodării încropite și să se mute în Dobrogea de nord, în județele Tulcea, respectiv Constanța. Rezultatul a fost că 15%(aproximativ 50.000) din populația Dobrogei vorbește dialectul aromân, iar municipiul Constanța este un centru activ al culturii aromâne în renaștere
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
e înregistrat și în listele localităților Imperiului Rus, publicate la Sankt—Petersburg în 1861, cifrele refe-rindu-se la a. 1859. În anul publicării listelor, pădurile Mănăstirii Căpriana. În statistica lui A. Egunov din 1870 el figurează cu 47 de case. În gospodării țineau 10 cai, 86 de vite cornute mari și 200 de oi. Sunt cifre ce vorbesc mai mult despre o viață nu prea bogată a oamenilor, deși văile și pădurile din jur oferă condiții excelente pentru creșterea animalelor. Numai 5
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
din școală deprind și creșterea viermilor-de-mătase. În 1923, aici erau 115 case. Două mari recensământuri, din 1979 și 1989, înregistrează 702 locuitori și, respectiv, 757 de locuitori. Dicționarul statistic al RM informa în 1994 că satul avea atunci 189 de gospodării, cu 775 de oameni, incl. apți de muncă - 300. Aproape toate casele (179) foloseau gazul lichefiat. Fondul locativ constituia 9,7 mii mp. Fântâni - 56. Drumuri - 2 km. Au 2 magazine, punct medical, grădiniță de copii, școală, bibliotecă. În a
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
Sâg. Satul Sâg are o economie preponderent agricolă unde culturile de cartof și cerealiere sunt predominante, iar creșterea animalelor, în special a bovinelor, este susținută de ponderea mare a pășunilor din totalul terenului agricol de la nivelul comunei. Ramurile importante în gospodăriile individuale sunt zootehnia și pomicultura. Datorită condițiilor prielnice oferite de relieful existent aici, ramura de zootehnie este cea care în viitor are cele mai mari șanse de extindere și dezvoltare. Zonele întinse prielnice agriculturii sunt puține fiind și o cauză
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
la stadiul de proiecte. Atracțiile zonei sunt bisericile vechi de lemn din Sârbi și Tusa, Izvoarele Barcăului, Păstrăvăria din Tusa, Pălinca de Prune specifică zonei. Din punct de vedere turistic, peisajele desprinse de pe culmea Plopișului, casele răspândite pe culmi și gospodăriile izolate în bazinul superior al Barcăului, relieful carstic de la Izvoarele Barcăului(unde izvorăște râul Barcău) și împrejurimile ce fac omul să uite noțiunea timpului, toate culminând cu rezervația peisagistică "Tusa - Barcău" dau un aer aparte zonei. Este o zonă recomandată
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
a ieșirilor în grup la iarba verde lângă un izvor de apă rece sau amatorilor de pescuit pe râuri de munte. Pentru cei care nu doresc înnoptările în corturi, locurile de cazare se găsesc la Taberele școlare, pensiunile turistice și gospodăriile private. Distanța de reședința județului Zalău este de cca. 30 de km, care sunt străbătuți de un drum județean DJ191E (Zalău-Crasna-Sâg). Celălalt drum județean important pentru comună este DJ191D, drumul care leagă comuna Sâg de comuna vecină Ciucea din județul
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
Radu Demetrescu-Cluceru (viitorul soț al Soniei Cluceru) în vederea admiterii la Conservator în toamnă. Ocuparea Bucureștiului de către armatele germane în iarna anului 1916 a determinat refugierea sa în Moldova, mai întâi la Dorohoi unde a lucrat ca meditator și funcționar la gospodăria comunală (din vara lui 1917) și apoi din toamna anului 1917 la Iași unde a promovat examenul de angajare ca tenor la Societatea română de operă. În aceeași iarnă a debutat ca actor de teatru în spectacolul "Marșul nupțial" de
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
a scăpa de izlamizarea forțată de turci în a doua jumătate al secolului al XIX-lea. Ovanez a ajuns cu turmele de oi în Moldova în zona Panciu, unde s-a stabilit după scurt timp și și-a intemeiat o gospodărie solidă. În 1915 și-a început studiile de drept la Universitatea București. După intrarea României în război, în decembrie 1916, s-a înrolat voluntar în armata română. În 1918 a fost demobilizat și a reluat cursurile la Universitatea București. După
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
Goicea cu oameni și fapte"” (388 p.), autorul, fiu al comunei, realizează o interesantă monografie “sentimentală”. În paginile sale, cititorul va găsi o bogată descriere a comunei și cu istoria sa, tradiții, obiceiuri, cinstirea eroilor morți pentru apărarea patriei, familii, gospodării cu oameni și fapte precum și prezentarea celor 24 cetățeni onoare ai comunei Goicea. 29. Volumul “"Cu Ștefan Manea în împărăția plantelor miraculoase"” (606 pg.), este o carte despre viața și activitatea inginerului Ștefan Manea, fiu și Cetățean de Onoare al
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
căruia în 1915 îi fusese refuzat premiul Academiei de 5000 lei, "Adamachi", i se conferă postum cel dintâi premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu. În 12 iunie 1939, rămasă singura locatară a fostei gospodării a familiei, Sidonia deschide spre vizitare o cameră amenajată muzeal și își oferă serviciile de ghid autorizat, tuturor celor care îi trec pragul. Moștenind dragostea tatălui pentru necuvântătoare, Sidonia trăiește înconjurată de zeci de pisici pentru a căror hrană își
Calistrat Hogaș () [Corola-website/Science/306246_a_307575]
-
locul Mălăiște unde se află și astăzi. Populația a fost mereu în creștere. În anul 1832, Săria a avut 1222 de locuitori dintre care 1162 pravoslavi, 148 catolici, 4 evangheliști și 8 reformatori. Numătul s-a ridicat la 87 de gospodării și tot atâtea case. Din anul 1848 aparține plasei Modoș. În 1854 au fost înregistrați 1390 de locuitori iar hotarul comunal a avut în posesie 1009 jugăre de pământ pe când cel alodial (privat) 1088 de jugăre. Numărul locuitorilor, de acum
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
soțul doamnei Ana a băut zeamă de tutun care îți strică stomacul și te eliberează de serviciul militar. Pătru Moarcea care era, din ordinul autorităților germane luat-trimis la „arbait” și era plasat la Pantis ca să-i ajute la treburile de gospodăria mare a lui Pantis, în lipsă de brațe de muncă, susținea că Pantis cel tânăr era cu adevărat bolnav. Că tușea adesea și că se sufoca de atâta tușit iar Pantis tatăl era îngrijorat și adesea își punea, la un
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
de Tisa și din sudul Slovaciei, teritoriu anexat de Ungaria (în Bihor 40.000 de familii, în Satu Mare 29.000). Odată cu reîntorcerea celor 32.000 de români expulzați din Bihorul de Nord a izbucnit un scandal, intrucât reveniții își revendicau gospodăriile confiscate. Soarta Transilvaniei de Nord nefiind soluționată în acel moment, "milițiile populare", formate exclusiv din etnici maghiari, au încercat să împiedice reîntoarcerea românilor. După câteva săptămâni de locuit în vagoane, românii s-au bucurat de sprijinul armat al Batalionului Român
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
oameni, dintre care 48.15% sunt bărbați, iar 51.85% - femei. Compoziția etnică a populația comunei: 17.82% - moldoveni, 79.13% - ucraineni, 2.25% - ruși, 0.32% - găgăuzi, 0.48% - alte etnii. În comuna Constantinovca au fost înregistrate 236 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane. Nu se cunoaște data exactă a înființării satului, însă prima atestare documentară apare în revista "Bessarabskie oblastnîe vedomosti", nr. 7 din 1869, care îl atestează
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
femei. Compoziția etnică a populația comunei: 17.82% - moldoveni, 79.13% - ucraineni, 2.25% - ruși, 0.32% - găgăuzi, 0.48% - alte etnii. În comuna Constantinovca au fost înregistrate 236 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane. Nu se cunoaște data exactă a înființării satului, însă prima atestare documentară apare în revista "Bessarabskie oblastnîe vedomosti", nr. 7 din 1869, care îl atestează cu data de 2 dec. 1868. Dintr-o culegere de
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
o dată în școală medie incompletă, apoi în gimnaziu. După schimbarea hotarelor din 1918 autoritățile române i-au înzestrat pe 140 de țărani din Constantinovca cu 247 ha de pământ. Peste un an în anul 1919 satul dispunea de 229 de gospodării, 992 de locuitori, 2 mori de vânt și o moară de apă. În perioada interbelică localitatea a făcut parte din zona administrativ-teritorială a județului Hotin, plasa Briceni (România). La recensământul populației din 1930 au fost înregistrate 1.061 persoane, din
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
169 de moldoveni și 697 de ucraineni. În 1979 Constantinovca număra 373 de bărbați și 416 femei, în 1989, respectiv, 289 și 367. Conform Dicționarului statistic al RM, în 1994 satul avea o suprafață de 10,3 kmp, 292 de gospodării, în care locuiau 695 de oameni. Fondul locativ alcătuia 12,9 mii mp. 238 de case foloseau gazul lichefiat. Fântâni - 120. Drumuri - 18 km, incl. 12 km cu îmbrăcăminte dură. În sat mai funcționau o casă de prestări servicii, un
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
alcătuia 12,9 mii mp. 238 de case foloseau gazul lichefiat. Fântâni - 120. Drumuri - 18 km, incl. 12 km cu îmbrăcăminte dură. În sat mai funcționau o casă de prestări servicii, un stadion. La 1 aug. 2000 în cele 311 gospodării de aici trăiau 606 oameni. Populația beneficia de un gimnaziu, biserică, punct medical, cămin cultural, o bibliotecă publică sătească și un magazin de stat. Comuna este amplasată pe o suprafață de 769,36 ha, inclusiv: Pe teritoriul comunei sunt înregistrați
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]