28,647 matches
-
părți aproximativ egale din "soluri brune eumezobazice" (treimea sudică), "cernoziomuri levigate redzinice" și "cernoziomuri redzinice" (treimea mijlocie) și "lăcoviști". În lunca Oltului din dreptul Feldioarei se regăsesc "cernoziomuri argiloiluviale" și "levigate", obiectul unor intense exploatări agricole. Restul luncii Oltului, precum și malurile râurilor mai mari prezintă "soluri aluviale de luncă", precum și "aluviuni crude", cu o fertilitate destul de ridicată, dar și cu exces de umiditate. Gradul de fertilitate al solurilor variază de la VI, în lunca Oltului, la XI, în zonele muntoase, compact acoperite
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
1848. James W. Marshall, un șef de tură care lucra pentru pionierul John Sutter din Sacramento, a găsit bucăți dintr-un metal strălucitor în moara de apă a unei mașini de tăiat lemne pe care o construia pentru Sutter, pe malul râului American River. Marshall i-a adus lui Sutter ceea ce a găsit, și cei doi au testat în secret descoperirea. Testele au arătat că bucățile găsite de Marshall erau aur. Sutter a fost îngrozit de aceasta, și a încercat să
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
început, majoritatea argonauților, așa cum au fost denumiți, au călătorit pe mare. De pe Coasta de Est, o călătorie pe mare în jurul Americii de Sud dura între cinci și opt luni, și însemna un drum de (). O rută alternativă era călătoria prin Oceanul Atlantic până pe malul Istmului Panama, apoi o călătorie de o săptămână cu canoe și catâri prin junglă, și apoi prin Oceanul Pacific, cu un vapor care merge spre San Francisco. În cele din urmă, majoritatea căutătorilor de aur au luat drumul terestru de-a
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
s-au format în câmpuri de cuarț. Aceste minerale și pietre au ieșit la suprafață în Sierra Nevada, și au fost erodate. Aurul expus a fost dus de apă și s-a depus în albiile liniștite ale râurilor și pe malurile vechilor râuri și pâraie. Forty-ninerii s-au concentrat inițial asupra acestor zăcăminte de aur, care s-au acumulat în albiile râurilor prin sute de milioane de ani de acțiuni geologice.
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
formării unei rețele cristaline defectuoase în [[structura]] magnetitului. în formă compactă, granulată, sau critalină cu cristale octaedrice în [[roci magmatice]] ca [[bazalt]], [[diabaz]] și [[gabro]]. Mineralul poate fi întâlnit și în [[roci metamorfice]] sau [[roci sedimentare]] în albia [[râu]]rilor.Malurile sau "ștrandurile negre" din [[California]], [[Noua Zeelandă]] [[Fuerteventura]] (Insulele Canare) conțin magnetit.Cantități mai însemnate de magnetit sunt în regiunile: "Kiruna [[Suedia]], Pibara [[Australia]] de vest, Adirondack, Oregon, New Jersey, Pennsylvania, North Carolina, Virginia, New Mexico, Utah, Colorado [[USA]], [[Norvegia]], [[Germania]], [[Italia
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
creștinilor ortodocși de rit vechi (ruși staroveri) din Iași, care a fost construită în secolul al XIX-lea pe locul unde a existat anterior o biserică mai veche, din bârne. Biserica lipovenească se află pe Splai Bahlui nr. 4, pe malul stâng al râului Bahlui, în apropiere de Podu Roș. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . În această listă nu se specifică care este
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
în anul 1654 și a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 1667. Cu timpul, au reușit să devină tolerați și chiar să obțină unele mici privilegii de la cârmuire și de la mitropoliții Moldovei. În Iași, lipovenii locuiau pe malul Bahluiului, la vale de Curtea Domnească. Comunitatea rușilor staroveri (cunoscuți sub denumirea de lipoveni) din orașul Iași, capitala Principatului Moldovei la acea vreme, și-a construit în anul 1780 o biserică din bârne cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pe malul
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
malul Bahluiului, la vale de Curtea Domnească. Comunitatea rușilor staroveri (cunoscuți sub denumirea de lipoveni) din orașul Iași, capitala Principatului Moldovei la acea vreme, și-a construit în anul 1780 o biserică din bârne cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pe malul drept al râului Bahlui, chiar pe locul unde se găsește actualul locaș de închinăciune. În decursul timpului, biserica s-a deteriorat și a fost refăcută din cărămidă la anul 1830, dar turnul și clopotnița au rămas tot din lemn. În
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
și sub supravegherea starostelui lipovean Vasile Fomin. Banii necesari reconstrucției bisericii au fost obținuți prin subscripție publică. Biserica a fost sfințită în anul 1882. În urma rectificării albiei Bahluiului în zona municipiului Iași, din perioada 1911-1913, Biserica lipovenească se află pe malul stâng al Bahluiului. În prezent, posedă o serie de icoane valoroase, realizate în stilul tradițional al artei bisericești ruse. Lucrări de reparații ale bisericii au avut loc în anii 1959 și 1989, prin contribuția enoriașilor lipoveni. Biserica lipovenească din Iași
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
obiectiv era Niceea, vechi oraș bizantin, însă la acea dată capitală a Sultanatului selgiucid de Rüm, condus Kilij Arslan I. Orașul a trecut printr-un asediu îndelungat, care nu a avut efectul scontat, deoarece cruciații nu puteau bloca lacul pe malul căruia se afla orașul și pe unde putea fi aprovizionat. Arslan, din afara orașului, a cerut garnizoanei să se predea, dacă situația scăpa de sub control. Alexius, temându-se că luptătorii cruciați vor jefui Niceea și o vor distruge, a aceeptat în
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
p.113, 305). Prima atestare documentară - din anul1333 cu numele Zoruca. În 1338 purta numele de Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul numit Șâbova, la cca 25 km. în amonte de locul actual, pe malul stâng al Timișului. Aci se amintesc și două colonizări (în 1552 și 1767) de români ardeleni de pe Valea Mureșului, așa că românii sărcienți sunt de origină bănățeano - ardelenească. De aici se mută, pe la 1780, la locul numit Mălăiște, din hotarul de
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
două colonizări (în 1552 și 1767) de români ardeleni de pe Valea Mureșului, așa că românii sărcienți sunt de origină bănățeano - ardelenească. De aici se mută, pe la 1780, la locul numit Mălăiște, din hotarul de astăzi al satului. Pe locul actual, pe malul drept al Timișului (la cca. 1 km.de râu) s-au stabilit în jurul anilor 1784-1786. Sărcia actuală se află la cca.25 km. depărtare de Zrenjanin, cel mai apropiat oraș, pe șoseaua magistrală și calea ferată Zrenjanin - Vrsec. În anul
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
sa, a început să scrie, mai bine zis, să-și descrie viața de toate zilele în orașul străin. A tot scris și atunci când s-a făcut june și când și-a petrecut zilele de vacanță cu prietenii și colegii pe malurile Cimișului, când s-au înfiripat primii fiori ai dragostei, ai durerii dar când a plecat din sat declarând: Că e plin de câini și hiene Și de amintiri pierdute În noiam de buruiene." Reîntoarcerea) iar "Copiii din curtea cu animale
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
epidemie apărută în timpul asediului Marsiliei, datorată consumării de făină infestată, dar nu descrie și simptomele. Încă din secolele XI și XII, sunt consemnate epidemii, mai ales în Franța, denumite „focul sfânt” ("holy fire", "feu sacré"), sau „boala celor care ard” ("mal des ardents"), pentru ca în secolul XIII să fie asociat cu „focul Sf. Anton”. Vindecări se obțineau prin pelerinaje la Altarul Sfântului Anton care se găsea într-o regiune a Franței care nu era contaminată cu ciuperca Claviceps purpurea. Cei care
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
Cetatea Hotinului», unde face o recunoaștere a graniței și se interesează de la soldații de pază unde sunt posturile fixe de grăniceri (românești și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele de grăniceri care inspectau malul Nistrului au găsit un chipiu de locotenent și un toc de revolver, iar pe gheață se vedeau urme ce duceau spre malul stâng al Nistrului. Nu se cunoaște cu ce s-a ocupat în Uniunea Sovietică, dosarul său de cadre
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele de grăniceri care inspectau malul Nistrului au găsit un chipiu de locotenent și un toc de revolver, iar pe gheață se vedeau urme ce duceau spre malul stâng al Nistrului. Nu se cunoaște cu ce s-a ocupat în Uniunea Sovietică, dosarul său de cadre de la Moscova menționând ocupația de contabil, între anii 1932 și 1935 la Moscova și Astrahan. La Moscova, Bodnăraș a frecventat Școala superioară
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
înflorire a Greciei Antice, într-o perioadă în care zona Donului era locuită de sciți, râul cunoscut ca Tanaïs era unul dintre cele mai importante căi comerciale. Tanais este numele sub care erau cunoscute râul Don și orașul așezat pe malurile lui de către sursele antice grecești. Se pare că numele modern al cursului de apă derivă din denumirea scitică "dănu" care, la fel precum contemporanul osetin "don", poate fi tradus simplu prin "râu". În punctul cel mai de est al cursului
Râul Don (Rusia) () [Corola-website/Science/304813_a_306142]
-
se întinde pe parcursul a mai multor milenii, de la primele dovezi ale civilizației pe aceste locuri (paleolitic) până astăzi. Către 1200 oștile maghiare au ajuns pe linia Oltului, încercând, fără succes deocamdată, să exercite influențe și pe malul stâng al acestuia. Această zonă a Transilvaniei era deseori pustiită de invazii din afara arcului carpatic, ceea ce a impus găsirea unor soluții de apărare. Datorită faptului că trupele regale, aflate în număr redus în zona Țării Bârsei, nu reușeau să facă
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
nepot al lui Neagoe Basarab (care ar fi avut, pe lângă Teodosie, încă un fiu, numit Șerban). A ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul, avându-și principala reședință la moșia sa din satul Coiani (azi Mironești, județul Giurgiu, pe malul Argeșului, la sud de București). Pe aproape întreagul parcurs al domniei lui Mihai Viteazul, Radu Șerban a deținut dregătoria de mare paharnic. Era deținătorul celui mai mare domeniu boieresc individual din Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea, stăpânind
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
inima imperiilor Babilonului și Asiriei. Timp de mai multe secole râul a format limita răsăriteană a zonei controlate efectiv de egipteni și de Imperiul Roman și limita apuseană a Imperiului Persan. De asemenea, Bătălia de la Karbala a avut loc pe malul râului Eufrat, unde a fost martirizat Imam Hussein, împreună cu familia și prietenii lui. Ca și în cazul Tigrului există controverse asupra drepturilor de folosire a râului. Proiectul Anatoliei de sud-est din Turcia prevedea construirea a 22 de baraje și 19
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
de la Szack, la sfârșitul căreia sovieticii au executat toți ofițerii și subofițerii polonezi cazuți prizonieri, Armata Roșie a atins aliniamentul râurilor Narew, Bugul Apusean, Vistula și San pe 28 septembrie, de multe ori întâlnind unitățile germane care înaintau pe celălalt mal. Apărătorii polonezi din Peninsula Hel au rezistat până pe 2 octombrie. Ultima unitate operativă poloneză, "Samodzielna Grupa Operacyjna "Polesie"", a capitulat după o luptă de 4 zile la Kock, lângă Lublin, pe 6 octombrie. Astfel s-a încheiat Campania poloneză din
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
concepte religioase care își au originea în filozofia și metafizica chineză. Aceste concepte reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia. "Yin" (Chineză: 陰/阴; pinyin: yin; se traduce literal prin "loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru" este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții. Yang (陽/阳; yáng; "loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară") este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate
Yin și Yang () [Corola-website/Science/304886_a_306215]
-
阴; pinyin: yin; se traduce literal prin "loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru" este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții. Yang (陽/阳; yáng; "loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară") este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de apă și de pământ, în timp ce Yang este simbolizat de foc și vânt. Yin și yang sunt concepte
Yin și Yang () [Corola-website/Science/304886_a_306215]
-
bomba zburătoare V-1 și racheta V-2. Armata Teritorială a livrat Regatului Unit părți componente de primă importanță ale unei rachete recuperate de ;polonezi, după ce o V-2, lansată pe 30 mai 1944, s-a prăbușit lângă Sarnaki pe malul râului Bug. În noaptea de 15 - 26 iulie 1944, părțile cele mai importante ale rachetei și planurile detaliate ale subansamblelor care erau prea voluminioase au fost transportate din Polonia ocupată în Anglia de un avion al RAF. ("Pentru mai multe
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
5/6 mai 1950 și întemnițat în închisoarea de la Sighet, unde a murit în condiții de exterminare, sâmbătă 16 septembrie 1950 (după alte surse la 15 octombrie 1950, când împlinea 83 de ani.) A fost îngropat în Cimitirul Săracilor de pe malul râului Tisa, fără să i se poată identifica, până acum, mormântul.
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]