28,739 matches
-
Într-un cont, se spune că Seondeok auzit odată o hoardă de broaște alb hodorogit din iazul Porții de Jad în timpul iernii. Seondeok interpretat acest lucru pentru a indica un atac iminent din partea Baekje (Broaște hodorogit au fost observate ca soldați furiosi) la nord-vest (alb simbolizând vest în astronomie) de Silla, la Valea Muierii (interpretat de la Poarta de Jad, un termen legat de femei). Când ea a trimis generalii ei în Valea Muierii, au fost capabili de a captura cu succes
Regina Seondeok de Silla () [Corola-website/Science/320624_a_321953]
-
nord-vest (alb simbolizând vest în astronomie) de Silla, la Valea Muierii (interpretat de la Poarta de Jad, un termen legat de femei). Când ea a trimis generalii ei în Valea Muierii, au fost capabili de a captura cu succes două mii de soldați din Baekje . Al doilea cont este despre moartea ei. Câteva zile înainte de moartea ei, ea a adunat toți funcționari bidded, " Când voi muri, mă îngropi lângă Dori-Cheon (忉 利 天," raiul întristat de fond ")." Decenii după moartea ei, Munmu de
Regina Seondeok de Silla () [Corola-website/Science/320624_a_321953]
-
capitala provinciei Phuoc Long. Nord-vietnamezii au luptat câteva zile și apoi s-au retras din cauza pierderilor suferite. După două zile, Regimentul 273 FNE a atacat o tabără a Forțelor Speciale de lângă orașul de frontieră Loc Ninh, din provincia Binh Long. Soldați ai Diviziei 1 Infanterie americane au replicat rapid. După zece zile de luptă, atacatorii au fost împinși înapoi în Cambodgia. Cel puțin 852 de combatanți nord-vietnamezi au fost uciși în timpul acestei acțiuni, forțele americane și sud-vietnameze pierzând doar 50 de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Acolo, prezența Diviziei I a APV a dus la o luptă de 22 de zile unde s-au dat unele dintre cele mai intense lupte corp la corp din întregul conflict. Au murit între 1.200 și 1.600 de soldați nord-vietnamezi și 362 de membri ai Diviziei 4 Infanterie, ai Brigăzii de Luptă 173 Aeropurtată americane și ai diferitelor unități din Armata Republicii Vietnam. Trei dintre cele patru batalioane ale Diviziei 4 Infanterie și întreaga Brigadă 173 au fost puse
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
o întreagă serie de atacuri nord-vietnameze. Dealurile 881 Sud, 861, precum și baza principală însăși urmau să fie atacate simultan în aceeași seară. La ora 00:30 în ziua de 21 ianuarie, Dealul 861 a fost atacat de aproximativ 300 de soldați nord-vietnamezi. Pușcașii marini erau, însă, pregătiți. Infanteria nord-vietnameză, deși susținută din flancuri de tirul de artilerie, a reușit, totuși, să penetreze perimetrul defensiv și a fost respinsă doar după lupte dure corp la corp. Baza principală a fost, apoi, supusă
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
echipei sale, Jim Perry, au refuzat evacuarea în aceste condiții și s-au deplasat cu oamenii lor la baza SOG, FOB 3 (aflată lângă baza de luptă Khe Sanh) pe o potecă ascunsă. Forțele speciale din FOB 3 au folosit soldați bru din programul CIDG și au acceptat și ajutorul pușcașilor marini de la CAP Oscar care au luptat împreună cu ei și au efectuat patrulări pe tot parcursul asediului. Acest atac a arătat că Divizia 304 APV tocmai sosise din Vietnamul de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
blindate în Vietnamul de Sud și, în plus, americanii considerau că este imposibil ca una dintre acestea să ajungă la Khe Sanh fără a fi observată de avioanele de recunoaștere. Chiar și după avertismentele refugiaților, atacul a 12 tancuri asupra soldaților din Forțele Speciale de la Lang Vei a fost o surpriză. Tancurile amfibii PT-76 de fabricație sovietică din dotarea Regimentului 202 Blindate al APV a lovit sistemele defensive, susținute de un asalt de infanterie al Batalionului 7 din Regimentul 66 și
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Pușcașii marini au continuat să se opună operațiunii până când Westmoreland i-a ordonat personal lui Cushman să permită operațiunea de salvare. Abia la orele 15:00 s-a lansat operațiunea de suport, care a avut succes. Dintre cei 500 de soldați bru ai CIDG aflați în Lang Vei, 200 fuseseră uciși sau dispăruseră, iar alți 75 fuseseră răniți. Dintre cei 24 de americani din tabără, zece muriseră și 11 erau răniți. Colonelul Lownds a produs furia personalului Forțelor Speciale atunci când supraviețuitorii
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Spre surprinderea personalului SOG și CAP, combatanții indigeni au fost dezarmați și obligați să stea sub pază în craterele obuzelor. Neprimind hrană și apă, mulți dintre laoțieni s-au întors și au plecat pe jos pe Drumul 9 către Laos. Soldații bru au fost excluși de la evacuarea din zonele înalte printr-un ordin al comandantului I Corps al armatei sud-vietnameze, care a hotărât că niciunui bru nu i se va permite să coboare în zonele joase. Colonelul Ladd, aflat la fața
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Khe Sanh, apărat de 66 oameni din Regimentul 9 Marină. Sub acoperirea unui baraj de mortiere, nord-vietnamezii au străpuns perimetrul și i-au împins pe restul de 30 de apărători înspre punctul sud-vestic al structurii defensive. Dintr-un motiv necunoscut, soldații APV nu au profitat de avantaj să elimine grupul. O forță de întărire a plecat din baza principală și i-a atacat pe sud-vietnamezi, forțându-i să se retragă spre o zonă unde erau expuși focului artileriei și tancurilor. La
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Cavalerie Aeriană a Armatei SUA pe toată durata Operațiunii "Pegasus". Operațiunea "Scotland", începută la 1 noiembrie 1967, a înregistrat ca pierderi: 205 morți în luptă, 1.668 răniți și 25 dispăruți presupuși morți. Aceste cifre nu includ pierderile din rândul soldaților Forțelor Speciale de la Lang Vei, echipajele aeriene dispărute sau ucise în zonă și nici pușcașii marini uciși sau răniți în timp ce intrau sau ieșeau din bază la bordul avioanelor sau elicopterelor. În ce privește pierderile nord-vietnamezilor, au fost numărate 1.602 cadavre, au
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
avioanelor sau elicopterelor. În ce privește pierderile nord-vietnamezilor, au fost numărate 1.602 cadavre, au fost luați șapte prizonieri, și doi inamici s-au alăturat forțelor aliate pe parcursul operațiunii. Serviciile de informații americane au estimat că între 10.000 și 15.000 soldați APV au murit în timpul operațiunii. Aceste estimări au fost, însă, efectuate aproape exclusiv pe baza surselor indirecte de informații: informații de la senzori, observarea exploziilor secundare, rapoartele detectoarelor sau prizonierilor, și extrapolări sau presupuneri. Încă de la 25 ianuarie 1968 începuseră să
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
ordonat unității sale să pregătească imediat operațiunile din valea A Shau. La 08:00 în ziua de 15 aprilie, operațiunea "Pegasus" a fost declarată încheiata. Victimele americanilor s-au ridicat la 92 morți, 667 răniți și cinci dispăruți. 33 de soldați sud-vietnamezi au fost uciși și 187 răniți. Estimările pierderilor APV se cifrează la 1.100 de morți și 13 căzuți prizonieri. Colonelul Lownds și Regimentul 26 Marină a plecat, lăsând apărarea bazei în sarcina Regimentului 1 Marină. Generalul Westmoreland a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
la Khe Sanh, fie Khe Sanh a fost o diversiune cu scopul de a-i distrage atenția lui Westmoreland în zilele dinainte de Tet.” Alți observatori credeau că asediul servește unei strategii mai complexe a comuniștilor; a atras 30.000 de soldați americani în afara orașelor care erau țintele principale ale ofensivei de Tet. Dacă APV chiar dorea să cucerească Khe Sanh și dacă bătălia a fost o tentativă de a replica triumful Viet Minh-ului împotriva francezilor în bătălia de la Dien Bien Phu
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
un studiu nord-vietnamez al bătăliei capturat în 1969. Conform acestuia, APV ar fi cucerit Khe Sanh dacă ar fi putut, dar prețul pe care erau dispuși să-l plătească era limitat. Obiectivele lor principale erau uciderea a cât mai mulți soldați americani și izolarea lor în zonele de graniță. O altă teorie este că acțiunile din jurul Khe Sanh-ului (și celelalte bătălii din zona de graniță) erau o farsă cu scopul de a concentra atenția americanilor asupra graniței. Generalul și istoricul Dave
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
să captureze Khe Sanh ... a fost un efort simulat, diversionist. Și își îndeplinise scopul magnific de bine.” Generalul de marină Rathvon M. Tompkins, comandantul Diviziei 3 Marină, a arătat că dacă APV chiar ar fi intenționat să cucerească Khe Sanh, soldații nord-vietnamezi ar fi tăiat singura sursă de apă a bazei, pârâul aflat la 500 de metri în afara perimetrului bazei. Dacă ar fi contaminat apa, transporturile aeriene nu ar fi putut aduce pușcașilor marini suficientă apă proaspătă. General-locotenentul de marină Victor
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Școlii de cultură românească pentru învățătorii moldoveni”, din același oraș, unde a rostit două discursuri: ”Raportul dintre știință și credință” și ”Crezul nostru național”. A împărțit 12.000 cărți de rugăciuni și tot atâtea iconițe. De asemenea a fost în mijlocul soldaților, de câte ori a putut, și după 23 august 1944. Revenit la Oradea, a fost primit cu foarte multă bucurie și a început să lucreze la refacerea bisericilor și caselor parohiale pângărite sau distruse de hortiști. Totodată însă începe și o puternică
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
de către forțele armate ale Austriei, Germaniei și Elveției. Termenul nu a fost folosit până în 1942. Trupele de infanterie din cadrul diviziilor Panzer au fost denumite regimente "Schützen" începând cu anul 1939 și purtau aceleași însemne militare ca cele ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier din ordinul lui Hitler, ca un omagiu istoric adus armatei lui Frederic cel Mare. Din același ordin, trupele (și soldații din cadrul lor) "Schützen
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier din ordinul lui Hitler, ca un omagiu istoric adus armatei lui Frederic cel Mare. Din același ordin, trupele (și soldații din cadrul lor) "Schützen" și cele motorizate au fost redenumite regimente Panzergrenadier. Însemnele militare au fost schimbate, fiind acum de culoarea verde deschis, asemănătoare cu cele purtate anterior de trupele de motocicliști ale Wehrmachtului. Multe unități nu au trecut la noile
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Infanterieschule" ("Școala de Infanterie") din Hammelburg. Utilizarea transportoarelor blindate semișenilate era foarte rară în cadrul Wehrmachtului. Chiar și divizia de elită "Großdeutschland", care avea două regimente Panzergrenadier, nu avea decât câteva companii dotate cu semișenilate (în general, modelul SdKfz 251). Majoritatea soldaților din cadrul unităților Schützen/Panzergrenadier aveau ca mijloc de transport camioanele. Principalul sistem de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Panzergrenadier aveau ca mijloc de transport camioanele. Principalul sistem de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând cu anul 2010. Soldații folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a combate vehiculele blindate, trupele Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc MILAN. Rachetele antitanc dirijate MILAN pot fi folosite de o trupă (șase
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a combate vehiculele blindate, trupele Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc MILAN. Rachetele antitanc dirijate MILAN pot fi folosite de o trupă (șase soldați Panzergrenadier, numărul tipic transportat de un vehicul Marder sau Puma) sau pot fi montate direct pe turela vehiculelor blindate. Rachetele antitanc MILAN vor fi înlocuite de rachetele antitanc dirijate Spike când armata germană va trece la mașinile de luptă ale
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
de obicei la dispoziție o mitralieră MG3. Trupele Panzergrenadier ale forțelor armate elvețiene folosesc din anul 2000 mașina de luptă a infanteriei "Stridsfordon 90" (186 de unități). Aceste vehicule blindate au fost cumpărate de la firma BAE Systems Hägglunds, din Suedia. Soldații folosesc arma standard a infanteriei, pistolul-mitralieră SIG SG 550, denumită "Sturmgewehr 90" în cadrul armatei elvețiene. Pentru a combate vehiculele blindate, unitățile Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc dirijate M47 Dragon. Trupele Panzergrenadier ale armatei
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc dirijate M47 Dragon. Trupele Panzergrenadier ale armatei austriece folosesc vehiculele blindate ULAN (112 bucăți), Schützenpanzer A1 (261 de exemplare în uz și 106 în rezervă) și Pandur I (71 de exemplare). Armele standard ale soldaților sunt pistolul-mitralieră Steyr AUG, rachetele antitanc dirijate BILL 1 și tunul antitanc fără recul Carl Gustaf de calibrul 84 mm.
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Pentru a-și asigura securitatea în momentele de amenințare externă, Australia s-a văzut nevoită să recurgă la apărarea zonelor periferice și, probabil drept rezultat, a fost implicată frecvent în războaie străine, din alte părți. De-a lungul acestor conflicte, soldații australieni au fost remarcați, poate paradoxal, pentru abilitățile de luptatori și calitățile umanitare. Din 1788 până în 1870, apărarea coloniilor australiene a căzut în sarcina trupelor regulate ale Armatei Britanice. Inițial, soldații Marinei Regale asigurau protecția așezărilor timpurii din Sydney Cove
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]