26,410 matches
-
2006, Strategia Lisabona reînnoită stabilește patru domenii cheie în dezvoltare: - investiții în cunoaștere și inovare; - deblocarea potențialului de afaceri; - investiții în oameni și modernizarea piețelor forței de muncă; - revigorare economică susținută. Indicatorii structurali sunt utilizați pentru analiza celor patru elemente - cheie ale dezvoltării la nivelul Uniunii Europene în Raportul anual al Comisiei înaintat Consiliului Europei. În Raportul pentru anul 2008 se folosesc 14 indicatori structurali care permit o prezentare concisă și o bună evaluare a realizărilor pe perioada analizată vis-à-vis de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
anul 2007, setul de indicatori ai dezvoltării durabile [Sustainable Development, http://ec.europa.eu/eurostat, 2008] sunt utilizați pentru monitorizarea Strategiei UE, rezultatele fiind raportate la fiecare doi ani. Cadrul se bazează pe zece teme care reflectă cele șapte provocări - cheie ale Strategiei, obiectivul principal al prosperității economice și principiile directoare referitoare la buna guvernare. Pentru a facilita comunicarea și pentru a răspunde diferitelor tipuri de nevoi ale utilizatorilor, indicatorul este construit piramidal pe trei nivele, astfel: Cele trei niveluri contextuale
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
memora tot ce se află pe pagină. În mare parte, autorul Desperado ne propune lectura ca mnemotehnică. Romanul Desperado ne antrenează puterea de a activa un cuvânt peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Romanul Desperado are cel mai adesea un unic erou, eroul principal, așa încât cartea e inevitabil autodezvăluirea de sine a acestui unic erou. Ordinea incidentelor e aparent întâmplătoare. În realitate, eroul amână până la exasperare ceva stânjenitor, ceva ce e de fapt cheia dezaprobării lectorului, de care autorul e sigur de la bun început (nu și cititorul, încă înfometat de comuniune cu eroul). Dickens, surorile Brontë, Galsworthy aveau personaje pozitive și negative. Autorul Desperado nu cunoaște această delimitare. El ne oferă un erou atât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zgârcită la vorbă. Pictorul din An Artist of the Floating World, de Ishiguro, gândește clar și e prezentat limpede. Ceea ce ne nedumirește este ordinea în care acesta își amintește și își comentează amintirile. El ajunge abia la sfârșit la amintirea cheie, care ne explică de ce ne e antipatic, de ce cartea îl acuză. Cândva, pe vremea măririi imperialiste a Japoniei, a trimis la închisoare un coleg pictor de stânga. A venit vremea Japoniei îngenuncheate de americani, pictorul cu pricina a ajuns în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
parte la entuziasmul imperialist al Japoniei, care a culminat cu reacția de răspuns a celorlalte state: distrugerea țării (bomba atomică). În anii lui de triumf imperialist, pictorul Kuroda trimite la închisoare un pictor cu vederi opuse lui. Acesta e incidentul cheie. Ishiguro ascunde trecutul eroului. Rememorările lui ascund vinovăția. În excelentă tradiție Jamesiană, detectăm subînțelesul abia la relectură, când dezbrăcăm stilul de suspans (incident) și ne concentrăm asupra sensului (analiza conștiinței, fluxul ei). Autorul Desperado a înțeles de la Modernism că eroul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ, ci de unul pasiv, eroul Desperado e un personaj inert. Ei nu sunt nici cuceritori, nici victorioși. Toate actele lor se concentrează să capteze compasiunea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care a devenit între timp Doamna Ben), se dedică trup și suflet profesiei de majordom (alt cuvânt cu greutate în roman). Romanul e o competiție între public și intim, între cuvinte mărunte și mari tragedii. Ishiguro își planifică atent cuvintele cheie. Alți autori Desperado scriu oarecum la repezeală, în ritmul vorbirii, fugind de orice fel de simbolistică. Eliot făcea din imaginile lui recurente o întreagă teorie a "corelativului obiectiv" (marea, grădinile, apa, tisa etc.). Autorul Desperado e discret cu emoțiile eroului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se întâmple, fără incident), ne trezim în lumea captivantă a geniului etimologic, a ironistului, a literatului prin excelență. Autorul Desperado e primul care decide, Sunt altfel decât tot ce fost, sunt liber de literatură. Ce face un Desperado? Ironia e cheia succesului în scrierea unei cărți Desperado. Joyce, Woolf și T.S. Eliot au ajuns la punctul în care respingeau convențiile precedente (lucru deja făcut și înainte de ei, diferența fiind în proporție, nu în gest ca atare), folosindu-se însă (lucru nou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a atinge idealul Desperado, sfaturile care trebuie urmate sunt: > Stil limpede și gândire alambicată. Folosiți stilul mnemotehnic, faceți-i pe lectori răspunzători de puterea lor de a ține minte fiecare cuvânt, fiindcă oricare dintre cuvinte se poate dovedi a fi cheia evenimentelor ulterioare. > Spune pe față tot ce era altădată interzis, și fă-o cu gura plină: fii nerușinat. > Arată simpatie și aroganță deodată, și păstrează pentru tine rețeta. > Debordează de vitalitate, mai ales atunci când descrii tot soiul de mortificări. > Fii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
frânturi de sens, firimituri verbale care ne conduc în final la sensul pe care îl intenționau de la bun început. Textul, eliptic și misterios prin alunecarea cuvintelor în toate direcțiile (de la citate din alți autori la gânduri proprii monosilabice), are o cheie, un sens explicit pe care autorul le oferă. Indirect, ca într-un puzzle recompus de lectură, dar e vorba neîndoielnic de un proiect al scriitorului, pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Waste Land, doar un trecut pervertit, răsucit, fărâmițat, poate capta interesul prezentului, al lecturii, pentru că numai complicația reflectă realul. Complicația Desperado nu se vede la început. Textul pare incredibil de simplu, lectorul se relaxează, nu mai caută coduri și chei. Pe măsură ce avansează, își dă seama că nu ajunge nicăieri. Textul accesibil e de fapt un jurnal indirect, o istorisire a unei vieți (romanul Desperado e de obicei romanul unui singur erou, revenind oarecum la picaresc) de la o zi la alta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Alasdair Gray (Lanark) presară detalii în fiecare propoziție. Memorarea lor perfectă ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a pierdut multe chei și nu mai are cu ce intra în spațiul final. Lectura e un exercițiu mnemotehnic. Lanark trece prin multe întâmplări pe care le urmărim cu sufletul la gură (și cu groaza că am putea nimeri în ceea ce parcurge el distopia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936. Mor și bunicii lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar și Ichiro, care e deocamdată un băiețel de opt ani. Tragedia pierderii viitorului e la fel de necruțătoare pentru Ono cum era pentru Lordul Darlington ori majordomul lui: este ascuțită, dureroasă și fără leac. Războiul, militarismul nazist al Japoniei sunt momentele cheie în preschimbarea lui Ono dintr-un pictor reputat într-un individ cu trecut rușinos și fără un viitor al lui. Odată cu războiul se schimbă întreg universul lui Ono. Pictorul a făcut câteva greșeli majore la viața lui, de la acceptarea imperialismului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Note. Cât privește importanța lor în interpretarea poemului, în eseul scris la bătrânețe, Critica criticului, Eliot însuși mărturisește că se căiește pentru că și-a îndreptat criticii să caute "potcoave de cai morți", indicându-le surse mitologice și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat inovatoare. El nu este savant sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
politic). "Aici în oraș, poate", începe un poem: poate pe o stradă, poate într-o casă, poate-ntr-o odaie, șade ea pe întuneric și plânge După cineva care tocmai a ieșit pe ușă Stingând lumina și Uitând de ea. Cheia stării de spirit e ultimul gerunziu: "Uitând de ea". Însingurarea mută e mesajul lui Brownjohn. Toate poemele lui sunt fugi solitare: iese învingător cuvântul simplu, care izbutește să se înfigă drept în sufletul lectorului. Baladă de ziua mea e o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă să plece. Încuie apoi ușa, Stinge lampa de pe noptieră, Și, cu sarea vărsată în așternut, adoarme. (s.n.) Frazele simple fac ca poemul să fie o lectură extrem de accesibilă. Punctul cheie, despărțirea cuvântului esențial în silabe și așezarea lui în două versuri deodată, e modul lui Brownjohn de a ne atrage atenția că limpezimea lui verbală pune la cale (ca peste tot) un sens nerostit, bănuit, ascuns. Dacă prima parte repetă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge vârsta, află cheia ascunsă. Sensul vieții este poezia. Martor ocular e un poem enigmatic, o întrebare de fapt. Începe la timpul trecut și se încheie cu un semn al întrebării. S-a întâmplat ceva, înțelegem, dar acel ceva e departe de "spectacolul strălucirii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e în același timp timid și îndrăzneț. Cheia poemelor lui Mole e subînțelesul, fiindcă el nu e ca acei Desperado îndrăzneți, care au nevoie să urle în pagină ca să-și aprindă flacăra poetică. Chiar și visul cu tatăl dispărut devine mai mult un vis de dragoste decât de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pe o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei, tuse, Cu grijă să nu ne necăjească, Politicoasă atragere a atenției noastre, apoi Tăcerea mormântului. A doua strofă are un subiect, și acesta e cheia poemului. Cândva tânărul fiu, tată acum, își aude la rândul lui fiul cum gândește. Fiul simte moartea apropiindu-se nici nu-și dă seama cum îl împinge pe tată către ea, la fel cum făcuse și tatăl pe când era el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul" iubitei și "căldura lui vie", dar ajunge iute la acel "mai mult", la "punctul cheie" unde "sălășluia miezul viului". Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de lectură. Îl înveți pe lector drumul de la fața înspăimântătoare la fața atașantă a uneia și aceleiași experiențe. Propria lui putere de verbalizare ori de a înțelege ce a fost pus în cuvinte e pusă sub semnul întrebării o întrebare cheie și fără răspuns. AG. Nu realizez care ar fi întrebarea de esență în literatura mea, cu toate că se pun multe întrebări și se și răspunde la ele. Lanark vrea să știe pe unde s-o ia Sludden, Munro, Ozenfant, Noakes și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
predat la Berkeley. Trilogia ta ne arată că știi bine viața universitară americană. Privești această temă a superiorității americane cu aceeași ironie relaxată, cu preocuparea sociologului sau cu o oarecare amărăciune? DL. America și cultura americană sunt cu certitudine elemente cheie în viața și opera mea. N-aș zice că americanii sunt "ridiculizați" în contrast cu englezii ori europenii, în romanele mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
citeze, și că situațiile construite de mine au forță simbolică. Sper că acestea se trag din dorința mea de a scrie despre acel miez al experienței care ne e comun tuturor. Nădăjduiesc să ating universalul, dar mereu aflu că singura cheie către universal e în particular și local. Romanele nu sunt declarații, ele sunt experiențe reale și particulare experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un roman bun, avem sentimentul că am trăit. Asta aș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]