27,010 matches
-
statornicește acestă denumire ci variază între Adicăuți, Adiecăuți, Diacăuți, Diacouți, Ditcăuți, Pritceni, Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion Pilipovschi. În 1774 administrația militară rusă găsește aici 26 de gospodării țărănești, care au fost supuse birului în folosul armatei. În lista birnicilor nu figurează nume de evrei, ruși sau ucraineni. În 1788 ocupația austriacă găsește târgul Briceni cu 55 de familii, dar în noiembrie al aceluiași an vin rușii. În
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
și un cimitir vechi chiar în centrul localității. La 12 decembrie 1814 la Briceni e cazată o unitate militară rusească formată din 11 ofițeri, 163 de ostași, care aveau și 162 de cai. În 1817 au fost înregistrate 86 de gospodării, 2 preoți, 2 dascăli, 4 mazilii, 7 negustori armeni, 250 fălci de teren arabil, 250 - de pășuni, 3 iazuri, 3 mori. Pentru prima dată în 1828 se vaccinează 78 de copii contra vărsatului vântului. La sfârșitul anului 1848 în Briceni
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a crescut numărul agenților economici, în mod special datorită persoanelor fizice. Cea mai mare parte a agenților economici activează în domeniul comerțului. De asemenea în oraș este o brutărie și 200 gospodării țărănești. În oraș funcționează o piață, 3 unități de alimentare publică, 8 magazine și filiala unei bănci comerciale. Datorită amplasării favorabile, în oraș își desfășoară cu succes activitatea o bază angro. Suprafața totală a drumurilor din localitate este de 22
Cornești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/305614_a_306943]
-
locuitorii de aici nu mai puteau trece granița pentru a ajunge la târgul săptămânal din orașul Suceava. Suprafața de teren din jurul Mănăstirii Teodoreni a fost parcelată în vederea construirii clădirilor necesare târgului. În schimbul fiecărei parcele, negustorul sau târgovețul ce-și construia gospodărie și „dugheană” pe respectiva parcelă era obligat să plătească mănăstirii un „bezmăn” (daruri în natură, de obicei ceară, sau în galbeni), după învoiala cu starețul mănăstirii. La recensământul din 1860, Burdujeni era oficial a 33-a localitate urbană a Moldovei
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
Cu vremea el s-a mărit cu noi parcele pe care s-au făcut clădiri durabile construite din lemn îmbucat, lut, piatră și cărămidă. Burdujeni, deși format din locuitori clăcași, își căpătase individualitate și se mărea prin adaosul de noi gospodării a românilor veniți în aceste locuri. Astfel, în funcție de nevoile locuitorilor stabiliți aici, treptat s-a schimbat aspectul de sălbăticie al acestei zone, unde altădată mișunau animalele sălbatice. În târg, casele s-au făcut, unele lângă altele, aranjate după un plan
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
345 locuitori dintre care 1.868 români și 1.477 străini. În anul 1902 se ridică un nou sediu al primăriei comunei Burdujeni. Pe rând, individual sau în grupuri, embaticarii au cerut de la stat răscumpărarea locurilor pe care își aveau gospodăriile. Prima răscumpărare a fost aprobată de Ministerul Domeniilor la 22 februarie 1913, a doua la 20 ianuarie 1914, iar apoi mai târziu în perioada 1925-1927. A treia și ultima împroprietărire s-a efectuat după terminarea Primului Război Mondial, în două rânduri: 1922
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
a acidului citric. Datorită faptului că orașul Frunză este o localitate mică și are o economie monoindustrială în localitate este foarte mic numărul de întreprinzători. Principalii agenți economici care activează în teritoriu sunt societatea pe acțiuni „Frunză”. asociația de consum, gospodăria comunală locativă, precum și circa 10 societăți cu răspundere limitată. Lungimea totală a drumurilor este de 8 km dintre care 4 km sunt drumuri de importanță națională și restul 4 km de importanță locală. Prin oraș trece calea ferată Chișinău-Ocnița. Populația
Frunză, Moldova () [Corola-website/Science/305656_a_306985]
-
locui în oraș, în special turcii și brașovenii. Sîmburele comercial al Craiovei îl constituia Piața veche din care porneau, în formă de raze, străzile negustorilor și ale meseriașilor de tot felul. Urmau apoi mahalalele, fiecare cu biserica ei. Locuințele și gospodăriile negustorilor și meseriașilor cu stare erau în partea de sus a tîrgului. Pătura nobiliară ( banii, marii boieri ) avea sectorul ei separat, pe un spațiu în formă de potcoavă, unde se aflau casele boierești în mijlocul cărora tronau casele Băniei. Tîrgul Craiovei
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
se ajunge pe un drum caree se desprinde din DN1F după ieșirea din Cluj-Napoca spre comuna Baciu. Accesul mai poate fi făcut și dinspre Tăietura Turcului, pe un drum de creastă. Muzeul Etnografic în Aer Liber al Transilvaniei, cu diverse gospodării și biserici de lemn specifice tradiționale, se întinde la vest de Tăietura Turcului, chiar la marginea de nord-est a pădurii. La pădure se poate ajunge și pe străzi abrupte care urcă spre pădure din Cartierul Grigorescu, aflat la sud de
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
Costachi și Hașul Cegolea . Denumirea Gîrlei se trage de la Gîrlă, ceea ce înseamnă baltă. Dacă în 1813 în sat erau numai 62 gospodari, apoi în a doua jumătate a secolului XIX numărul lor a crescut considerabil și a ajuns la 300 gospodării, iar în 1870 avem în sat 391 gospodării . Creșterea era datorată șuvoiului de oameni ce veneau din Rusia. După războaiele ruso-turce, și războiul din Crimeea (1853-1856) mulți soldați ruși au rămas să trăiască în Basarabia. În sat exista o biserică
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
de la Gîrlă, ceea ce înseamnă baltă. Dacă în 1813 în sat erau numai 62 gospodari, apoi în a doua jumătate a secolului XIX numărul lor a crescut considerabil și a ajuns la 300 gospodării, iar în 1870 avem în sat 391 gospodării . Creșterea era datorată șuvoiului de oameni ce veneau din Rusia. După războaiele ruso-turce, și războiul din Crimeea (1853-1856) mulți soldați ruși au rămas să trăiască în Basarabia. În sat exista o biserică din lemn cu acoperiș din stuf, construită încă
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
Ecaterina a II-a (1764-1796) a creat un astfel de sistem administrativ, sătesc , prin care starostii satelor și alți conducători erau aleși pe un termen de 1-3 ani. În aceste posturi nu puteau fi aleși sătenii, care nu dispuneau de gospodărie, sau pământ, cei care nu erau căsătoriți și cei care nu atingeau vârsta de 25 ani. Aceasta, de asemenea era o cale a rusificării. La începutul sec. XX ambele sate Costești și Gîrla fac parte din județul Chișinău „ocrugul” 2
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
Ocina trecu de la bătrânul Copcici, la nepoata Tatiana. Aflăm despre aceasta din cărțile domnești ștampilate de voievozii Petru Rareș (16 martie 1529) și Iliaș Rareș (3 aprilie 1550). Administrația militară rusă, conform catagrafiei din 1772-1773 întregistra în Lalova 20 de gospodării și 31 capi de familii în Stodolna. În Lalova sunt supuși unui bir cumplit al trupelor țariste de ocupație. În 1803 Lalova avea 68 de birnici, iar Stodolna - 51, toți în supușenia boierului Răducanu Rosset. Biserica din Stodolna a fost
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
Izvoara, așezat pe malul Nistrului. Trecătoare peste râu cu ajutorul plutei. Are 96 de case cu o poplație de 876 de suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
de suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259 de locuitori. În războiul al ll-lea mondial Lalova a pierdut 23 de bărbați. Două valuri de
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
de deportări staliniste din 1941 și 1949, au văduvit Lalova cu încă 36 de persoane care au fost duse în regiunile Tomsk și Sverdlovsk. În 1969 Stodolna a fost declarată oficial contopită cu Lalova, deoarece după crearea zăgazului de la Dubăsari, gospodăriile din lunca Nistrului au fost strămutate pe teritoriul virat dintre aceste două sate. Victoria Iftodi (născută la 13 ianuarie 1969) - în 2005 ministru al justiției în RM Andrei Hariton (născut la 23 februarie 1933) - savant, matematician, rector a Universității Pedagogice
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
această zonă a României. Premergător acestor studii, se remarcă informațiile ce se pot desprinde din actele judecătorești ale magistratului din Brașov. În acestea se regăsesc de multe ori date despre situația celor ce au neînțelegeri de rezolvat: așezarea satului, structura gospodăriei, acareturile acesteia, materialul din care e construită și vechimea ei, piesele de mobilier din interiorul casei, uneltele din gospodărie și ustensilele casnice, mijloacele de transport și modul lor de folosire, piesele de îmbrăcăminte, felul și proveniența lor. De asemenea sunt
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
din Brașov. În acestea se regăsesc de multe ori date despre situația celor ce au neînțelegeri de rezolvat: așezarea satului, structura gospodăriei, acareturile acesteia, materialul din care e construită și vechimea ei, piesele de mobilier din interiorul casei, uneltele din gospodărie și ustensilele casnice, mijloacele de transport și modul lor de folosire, piesele de îmbrăcăminte, felul și proveniența lor. De asemenea sunt consemnate date despre viața socială a colectivității respective, viața de familie, obiceiurile de nuntă și de înmormântare etc. Centrul
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
fost trimiși voievodului Alexandru Lăpușneanul pentru a-i instala un fierăstrău. Un an mai târziu, judele brașovean a dispus să se facă toate instrumentele necesare celor opt fierăstraie angajate. O gamă largă de procedee și ornamente pot fi întâlnite la gospodăriile de lemn din zona Branului, la porțile mocănești cu policioară din Săcele, la obiectele casnice și la unelte (păpușarele pentru caș, bâtele ciobănești, linguri și căușuri etc.) Se remarcă tehnicile variate de prelucrare: prin cioplire, crestare, incizie, înfășurare cu metal
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
a secolului XIX încep să apară casele cu două caturi, mai ales la oraș, în timp ce la sate ele rămân în continuare cu un singur etaj, multă vreme. Specifice Branului îi sunt grajdiul de oi lipit în exterior de acareturi precum și gospodăriile cu ocol întărit. Aceste tipuri de gospodării prezintă așezarea acareturilor pe toate laturile ocolului, formând o mică cetate întărită. Fața construcțiilor — realizate din lemn — este orientată către interior, iar curtea se pietruiește de cele mai multe ori. Casele sunt clădite „stânește”, bârnele
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
cu două caturi, mai ales la oraș, în timp ce la sate ele rămân în continuare cu un singur etaj, multă vreme. Specifice Branului îi sunt grajdiul de oi lipit în exterior de acareturi precum și gospodăriile cu ocol întărit. Aceste tipuri de gospodării prezintă așezarea acareturilor pe toate laturile ocolului, formând o mică cetate întărită. Fața construcțiilor — realizate din lemn — este orientată către interior, iar curtea se pietruiește de cele mai multe ori. Casele sunt clădite „stânește”, bârnele fiind crestate la margini și suprapuse. Casele
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
stânește”, bârnele fiind crestate la margini și suprapuse. Casele săsești aveau latura mai scurtă înspre stradă. Acoperișurile erau specifice, în două ape, prezentând înspre fațadă o mică structură piramidală de țigle, ce rezulta în urma intrării mai înăuntru a căpriorilor. Porțile gospodăriilor sunt largi, pentru a putea permite carelor încărcate să intre pe sub ele. Se remarcă bogăția decorării lor, mai ales când sunt realizate integral din lemn. Specific Șcheiului îi erau ciocanele de bătut în poartă în formă de șarpe răsucit. [[Imagine
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
și copiii din partea locului, unite cu lacrimile ieșite din pământ pentru alinarea necazurilor locuitorilor în urma deselor prădăciuni făcute de tătari în satele din nordul Moldovei, printre care și satul Cristinești (Cristinți în vechime) de unde izvorăște râul. In timpul năvălirilor tătărești gospodăria unui sătean pe nume Andrei, a fost distrusă iar el omorît de tătari. Soția și fiul au hotărît să se răzbune omorînd în pădurile din apropiere 7 tătari. Fiind prinsă, tătarii au început s-o chinuie pentru a spune cine
Râul Bașeu () [Corola-website/Science/306303_a_307632]
-
Române din Primul Război Mondial.Orașul a fost ales pentru construcția edificiului, datorită faptului că în această zonă în 1916-1917, a fost creat și antrenat primul batalion de Vânători de Munte. Aflată în satul Lunca din Comuna Vânători-Neamț, reprezintă o gospodărie tradițională din zonă, mărturie a modului de viață din satul românesc tradițional. Începând de la poarta de la intrare - monument înscris în patrimoniul național - exponatele sunt diversificate în ceea ce privește proveniență și domeniul de folosință: unelte vechi agricole și din gospodărie, costume populare, icoane
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Vânători-Neamț, reprezintă o gospodărie tradițională din zonă, mărturie a modului de viață din satul românesc tradițional. Începând de la poarta de la intrare - monument înscris în patrimoniul național - exponatele sunt diversificate în ceea ce privește proveniență și domeniul de folosință: unelte vechi agricole și din gospodărie, costume populare, icoane vechi pictate pe lemn, manuscrise, cărți vechi, obiecte din ceramică, exponate de numismatica, medalii și decorații care au fost obținute de sătenii din Lunca în războaiel, măști, costume și alte obiecte specifice obiceiurilor de iarnă. Se presupune
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]