28,647 matches
-
(ru. "Вольск") este un oraș (din 1780) din Federația Rusă, centru administrativ al districtului din regiunea Saratov. Situat pe malul drept al râului Volga, 147 km nord-est de Saratov. Populația - 64 347 persoane (pe baza datelor din 2015). Din anul 2015 poartă numele Orașul de Gloria Muncii. Geografia Climatul orașului Volsk - temperat continental. Relieful orașului este neobișnuit, deluros. în orașul
Volsk () [Corola-website/Science/305515_a_306844]
-
este neobișnuit, deluros. în orașul Volsk frumusețea munților cretacici din jur este păstrată, aproape din orice parte a orașului munții de cretă sunt vizibili, care în unele locuri sunt împăduriți. Există oportunități pentru o vacanță pe plajă de vară pe malul Volgăi și o vacanță de schi de iarnă în limitele orașului. Orașul este situat în zona de stepă din regiunea Saratov în partea sa de nord-est. Volsk este situat pe malul drept al râului Volga, în valea adâncă, înconjurat de
Volsk () [Corola-website/Science/305515_a_306844]
-
oportunități pentru o vacanță pe plajă de vară pe malul Volgăi și o vacanță de schi de iarnă în limitele orașului. Orașul este situat în zona de stepă din regiunea Saratov în partea sa de nord-est. Volsk este situat pe malul drept al râului Volga, în valea adâncă, înconjurat de munții de cretă, se întinde de-a lungul râul Volga la aproximativ 10 kilometri. Principalele minerale care se desfășoară în limitele orașului, sunt calcar, creta, argila, balon și nisip pentru industria
Volsk () [Corola-website/Science/305515_a_306844]
-
care stăpânea aici pământuri întinse și care practica înăimirea țăranilor din satele vecine pentru lucrarea lor. Deoarece proprietarul îi plătea bine cu cereale și cu bani, și deoarece tot el le-a propus să se instaleze cu traiul aici, pe malul Draghiștei, ca să fie aproape, repartizându-le pământ, țăranii s-au înnoit. Plugarii mulțumiți de generozitatea moșierului savant și scriitor și-au numit siliștea cu numele lui - Constantinovca. În unele documente istorice denumirea localității figurează și ca Constantinești. Alexandru Egunov, președintele
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
(în rusă: "Геленджик") este un oraș situat în partea de sud-vest a Federației Ruse, în ținutul Krasnodar, pe malul Mării Negre. La recensământul din 2010 avea o populație de 54.813 locuitori. Stațiune estivală. Orașul este menționat încă din Antichitate sub numele de Torikos, acesta fiind un avanpost al grecilor. În timpul romanilor este menționat în anul 64 î.Hr. sub numele
Ghelendjik () [Corola-website/Science/305517_a_306846]
-
(ru. "Вологда") este un oraș al Rusiei, fondat în 1147, centrul administrative, cultural și științific al Regiunii . Situat pe malul rîului Vologda. Un centru important de transport din nord-vestul Rusiei. Este unul dintre orașele ce posedă o imensă moștenire istorico-culturală: pe teritoriul orașului șunt fixate 224 monumente istorice, culturale și monumente de architectură, din care 128 șunt sub supravegherea statului
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
realizaseră o lucrare foarte grea, pe care nu știuseră s-o apuce cum trebuie. Textele mult prea pretențioase și intelectualizate nu pătrunseseră în mintea spectatorilor. Piesa centrală a operei, „Culegătorul de melci”, a beneficiat și de o filmare TVR pe malul Begăi, în Timișoara (1969). Opera se află înregistrată pe benzi, în colecție particulară și în arhivele Radio Europa Liberă.
Omul 36/80 () [Corola-website/Science/305590_a_306919]
-
Léopoldville", prescurtat: "Léoville") este capitala Republicii Democratice Congo. Orașul are o populație de 7,273,947 de locuitori (estimare 2004). este astfel al treilea oraș ca mărime din Africa (după Cairo și Lagos). Kinshasa se situează lângă Pool Malebo pe malul fluviului Congo vis-a-vis de orașul Brazzaville, capitala Republicii Congo. Orașul este împărțit în 24 de comune (communes): Kinshasa se află în zona tropicală. Media temperaturii anuale este de 25,3 °C. Cantitatea medie a precipitațiilor anuale sunt de 1.378
Kinshasa () [Corola-website/Science/305596_a_306925]
-
sprijini și patrona organizarea unor tabere de sculptură, tabere de pictură, festivaluri de poezie, de teatru, de operă, ca și ideea creării unui colectiv de specialiști pentru analiza și promovarea integrării culturale, științifice și socio-economice a românilor de pe cele două maluri ale Prutului au în vedere reprezentarea noastră, a tuturor românilor, în prezentul și viitorul Europei"" . Primarul Emil Alexandrescu a murit subit la data de 4 martie 1992 în municipiul Iași, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. În anul 1992
Emil Alexandrescu () [Corola-website/Science/305625_a_306954]
-
de apă și una de abur, o fabrică de rachiu de drojdie, o fabrică de pâslărie, o fabrică de lumânări de seu și o fabrică de lumânări de ceară. În anul 1896 s-a construit abatorul pentru tăiat vite pe malul drept al pârâului Burdujeni. La 22 martie 1907 s-a obținut un hectar de teren din partea Ministerului de Agricultură și Domeniilor necesar pentru piața iarmarocului de vite. În 1911 se dă în funcție fabrica mezeluri și bacon. La 1 martie
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
funcție fabrica mezeluri și bacon. La 1 martie 1931 se pune în funcție fabrica de ulei „Olivia”, aproape de fosta vamă lângă Gara Ițcani. Lângă fabrica de ulei, în 1935 s-a ridicat clădirea pentru fabrica de rachiu și drojdie. Pe malul râului Suceava exista un cuptor de ars cărămidă. Din anul 1928, la Ițcani funcționa o fabrică de zahăr. Tot atunci, existau două mori cu motor. În anul 1903 a luat ființă „Banca Populară Burdujeni” din inițiativa fostului șef de gară
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
în această zonă. Începând din 1959, în valea râului Suceava, care despărțea odinioară comuna Burdujeni de orașul Suceava, au fost construite fabrici și combinate industriale, care au unit practic cele două localități. Astfel, în partea de sud a cartierului, pe malul stâng al râului Suceava, a apărut platforma industrială „Valea Sucevei”, cea mai mare zonă industrială a orașului. O mare parte dintre locuitorii din Burdujeni, dar și din restul orașului au lucrat, în perioada regimului comunist, la unitățile industriale de aici
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
de nodul hidrografic al Jiului, Amaradiei, Raznicului și de Balta Craioviței, spre est de Dealul Vulcăneștilor, iar spre sud de zona mlăștinoasă odinioară - Făcăi, Balta-Verde, Podari, Popoveni. Aceste comunități au întemeiat așezări în zona vestică a Craiovei, de-a lungul malului stîng al Jiului (Șimnicul de sus), în zona centrală a Craiovei, la Făcăi, iar pe malul drept al Jiului, la Bucovăț. Pe lângă vetre ale locuințelor, ceramică, unelte și arme, s-a descoperit, la Ișalnița, poate cel mai vast complex funerar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
iar spre sud de zona mlăștinoasă odinioară - Făcăi, Balta-Verde, Podari, Popoveni. Aceste comunități au întemeiat așezări în zona vestică a Craiovei, de-a lungul malului stîng al Jiului (Șimnicul de sus), în zona centrală a Craiovei, la Făcăi, iar pe malul drept al Jiului, la Bucovăț. Pe lângă vetre ale locuințelor, ceramică, unelte și arme, s-a descoperit, la Ișalnița, poate cel mai vast complex funerar din Balcani, lucru care indică o comunitate de mari dimensiuni. În Craiova de azi se află
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
întregime, recuperat din aluviuni deși înalțimea de 4 m din unele zone, oferă speranța descoperirii a probabil, celui mai bine păstrat castru roman din afara Italiei. După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit și Pelendava. Constantin cel Mare construiește în Oltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac și trece prin extremitatea de nord a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în Craiova: prințul Barbu Știrbei și Eugeniu Carada. Craiova, sediul Armatei I române, se afla în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman, teatrul principal de desfășurare al ostilităților (Pleven, Grivina, Oreahovo, Vidin) era plasat în vecinătatea Olteniei, pe malul drept al Dunării. Prefectul județului era Ion Titulescu, tatăl viitorului diplomat, iar comandantul corpului I armate era generalul George Lupu. Armata I avea un efectiv de 20 000 de oameni, fiind considerat cel mai puternic corp al armatei române. Purtase
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Lupu. Armata I avea un efectiv de 20 000 de oameni, fiind considerat cel mai puternic corp al armatei române. Purtase deja lupte cu turcii în duelurile de artilerie: Calafat-Vidin și Bechet-Rahova (Oreahovo) precum și în raidurile reciproce pe cele două maluri. La Craiova au fost construite pontoanele pentru podurile de peste Dunăre de către elevii școlilor de meserii (prima școală de arte și meserii, înființată în 1870 sub oblăduirea lui Gheorghe Chițu avea să-l aibă printre elevi și pe sculptorul Constantin Brâncuși
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ultima bătălie importantă la care cea mai mare parte dintre detașamente au aparținut Armatei I a fost la Smîrdan, un sat din apropierea Vidinului. Luptele s-au dat pe ulițele satului și pentru fiecare casă, sub ochii calafetenilor care strigau de pe malul românesc privind lupta. Caporalul Ilie Preda din Ișalnița ajunge eroul zilei, capturînd trei ofițeri turci de rang înalt. Tensiunile au rabufnit la semnarea armistițiului, ofițerii Armatei I considerînd că meritele Armatei I nu au fost explicit reflectate în presa română
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Somalia. Călătoria a fost scurtă durată. Rănit într-un atac, Speke a fost repatriat. El s-a înrolat voluntar pentru războiul din Crimeea și a comandat un regiment turc. În anul 1858, va deveni primul european care a poposit pe malurile Lacului Victoria și îi va da numele reginei de atunci a Mării Britanii. Descoperind râul Kagera în 1861 și sursa Nilului Alb în 1862, Speke a dezlegat misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungați
John Hanning Speke () [Corola-website/Science/305687_a_307016]
-
este un oraș în Brazilia, capitala statului federal Amazonas (AM). Orașul este amplasat pe malul lui Rio Negro, la 11 km depărtare de punctul său de vărsare în Amazon. În perioada 1870 - 1910, orașul a devenit cunoscut prin exportul de cauciuc natural; în prezent, este un centru turistic, de unde se pot întreprinde călătorii în jungla
Manaus () [Corola-website/Science/305736_a_307065]
-
turistic, de unde se pot întreprinde călătorii în jungla din bazinul Amazonului. La recensământul din 2007, Manaus a avut populația de 1,646,602 de locuitori (vezi: http://www.ibge.gov.br/cidadesat/topwindow.htm?1). Orașul se află la pe malul estic al lui Rio Negro, la 1700 km de Belém unde se află gura de vărsare a Amazonului în Atlantic. Orășelele din apropirere, Careiro da Várzea, Iranduba, Itacoatiara, Novo Airăo, Presidente Figueiredo și Rio Preto da Eva, au fost integrate
Manaus () [Corola-website/Science/305736_a_307065]
-
anual o donație din partea republicii franceze ce este utilizată pentru a indemniza atât șefii satelor cât și lucrătorii din administrație. Insulele au un relief vulcanic cu coaste foarte decupate, protejate de centuri de recif de corali, ce îngreunează accesul la mal. Climatul este cald și umed, cu un sezon ploios din noiembrie în aprilie și un sezon uscat din mai în octombrie. Insulele Wallis și Futuna sunt două grupuri de insule cu o istorie geologică și aspect diferit: Doar 5% este teren arabil
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
1772 de către imigranții din Insulele Azore, Portugalia. În secolul al XIX-lea orașul a primit mulți imigranți din alte părți ale lumii, în special germani, italieni și polonezi. Marea majoritate a populației este de origine europeană. Orașul este situat pe malul estic al Rio Guaiba (Lacul Guaiba), în locul în care cinci râuri converg pentru a forma Lagoa dos Patos (Laguna Rațelor), un lagună mare de apă dulce, navigabilă. Această joncțiune a devenit un important port, precum și un centru industrial și comercial
Porto Alegre () [Corola-website/Science/305739_a_307068]
-
sinod ținut în Trier, Hildegard primește în 1147 aprobarea "papei Eugen III" de a-și publica "viziunile", din acest moment aceste opere sunt apreciate de personalitățile vremii, iar între anii 1147 și 1150 este întemeiată mănăstirea ei "Mănăstirea Rupertsberg" pe malul stâng al râului Nahe, care în zilele noastre nu mai există.Prin izbucnirea de noi conflicte 1151, episcopul din Mainz "Heinrich" cere ca Richardis von Stade să părăsească mănăstirea, Hildegard refuză să îndeplinească hotărârea episcopului, prin amestecul papei Eugen III
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
Lalova este o localitate în raionul Rezina, Republica Moldova. Ea se află în partea de sud-est a raionului și dispune de resurse ale solului cum ar fi: pietriș, piatră, nisip, lut. Comuna este situată pe malul Nistrului și se întinde pe o suprafață de 11 ha. Bonitatea medie a solului în teritoriul comunei o constituie 69 balo / hectar. Sat pitoresc cu două biserici. Șoseaua urcă pe lângă satele Slobozia, Horodiște și Mincenii de Jos la drumul național
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]