30,538 matches
-
de a ridica ziduri, deși construcția acestora incepuse probabil înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Acesta devine astfel in ciuda întinderii sale reduse primul oraș din Transilvania înconjurat complet cu fortificații din zidărie. Atacul Imperiului Otoman din 1438 găsește Sebeșul apărat de o centură de ziduri nu foarte groasă, cu turnuri și două porți. Acestea din urmă se deschid însă relativ repede turcii intrând în cetate. Memorabilă este rezistența solitară a unuia dintre turnuri: cel zis al "Studentului". La 1485 regele
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
Sucevei după al Doilea Război Mondial. După instaurarea regimului comunist în România, orașul intră într-o perioadă de industrializare masivă. Transformările din perioada comunistă schimbă complet aspectul fostului târg bucovinean. Astfel, centrul localității este sistematizat, în locul multor dintre vechile clădiri, apărând blocuri de locuințe și construcții noi. Începând cu anul 1959, în zona din lunca râului Suceava, între Burdujeni și orașul vechi, sunt deschise câteva dintre marile unități industriale ale orașului. Ramurile industriei se diversifică și apar cartiere noi cu ansambluri
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Logofăt au primit de la domnitorul muntean Mihai Viteazul moșia Băicoiului în schimbul moșiei Ploieștilor, unde se afla un sat moșenesc pe care voievodul a fondat ulterior un oraș. În 1831, căpeteniile arnăuților din Oltenia, Iordache și Farmache, au fost chemate să apere Bucureștiul și au pornit la drum, jefuind însă satele întâlnite în cale. O ceată a izgonit ispravnicii din Târgoviște, care s-au refugiat la Băicoi. Tot aici au poposit și corpul de armată trimis de la Ploiești către Târgoviște să restabilească
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
I Assan (1257-1277), și bizantinii conduși de împăratul Mihail Paleologul (1259-1282), au trecut Dunărea și au ocupat cetatea și Banatul de Severin până când magistrul Laurențiu, fiind numit ban, a recucerit cetatea și regiunea. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268, banul Alexandru, împreună cu garnizoana cetății, a participat la mai multe bătălii victorioase împotriva bulgarilor și bizantinilor. Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea cavalerilor teutoni din cetate de către turci conduși de Vlad Dracul. În 1436 cetatea reintră în posesiune maghiară sub apărarea Banului Ladislau. Între 1438-1439, sub stăpânirea lui Albert I de Habsburg, (1438-1439), Severinul este apărat din nou de atacurile turcilor în persoana Banului Francisc Talloci (cavaler al Ordinului Dragonului). Din anul 1439 până în 1445, Iancu de Hunedoara este numit Ban de Severin de către regele Ladislau al VI-lea Iagelon (1439-1444). Între 18 și 22 septembrie
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
pentru trei ani cu sultanul Soliman I Magnificul (1494-1566) care, printre altele, se obligă să nu mai atace Severinul, Timișoara și alte cetăți de graniță. Fără să reușească, sub Soliman turcii asediază din nou Cetatea Severinului în 1521, aceasta fiinde apărată de Banul Nicoale de Gârliște. După moartea lui Matei Corvin, Ladislau al VIII-lea Iagelon (1490-1516) (un rege cu o autoritate slabă) și tânărul său urmaș Ludovic al II-lea, nu mai reușesc să acorde aceeași atenție cetății Severinului precum
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
un asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie, turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial cetatea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea. În 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii încep distrugerea sistematică a Cetății Severinului, pietrele de rezistență din ziduri (ceea ce era cioplit și șlefuit), fiind recuperate și folosite în construcția și întărirea altor cetăți otomane la sud de Dunăre
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În această perioadă, cetatea ocupa o suprafață dreptunghiulară, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu palisadă care era apărată din trei părți de brațe de apă, iar pe a patra latură de un canal. Așezarea care a evoluat în această zonă nu dobândise până atunci o importanță politică, economică, socială sau religioasă, pentru că rolul dominant în zonă, în plan
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
peste două luni ajunge în fața Timișoarei, înconjurând-o în două zile. Se construiesc poduri peste râu, iar mlaștinile sunt acoperite cu lemn și scânduri. Luptele au continuat 25 de zile, iar cei 160.000 de mii de turci atacau cetatea apărată de numai câteva mii de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura între oraș și castel, iar cei din cetate rămân fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele Ștefan de Losoncz nu mai are
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
fost organizate impresionante adunări populare pentru condamnarea intențiilor revizioniste. În 16 decembrie 1934 s-a desfășurat adunarea inițiată de Liga antirevizionistă din România. Participă zeci de mii de locuitori. Mulțimea depune jurământ solemn că "se leagă în fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile României întregite". O semnificație aparte are marea întrunire antifascistă din 24 mai 1936. Și acum participă zeci de mii de oameni. În 4 octombrie 1936 s-a desfășurat altă adunare populară antirevizionistă. Potrivit relatărilor vremii, au
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Timișoara luat prin surprindere de ostașii români, s-a predat fără să opună rezistență. Însă, începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unitățile hitleriste și cele maghiare declanșează acțiuni ofensive repetate pentru a se apropia și ocupa Timișoara, apărată de Divizia 9 Cavalerie Română. Cu mari pierderi în tehnică și oameni, se apropie de periferiile orașului. În 16 septembrie, tancurile germane intră în Chișoda, Giroc, Ronaț, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc de foc se strânge în jurul Timișoarei. O parte
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
cu o mie de posturi telefonice, în prezent, datorită dezvoltării telefoniei mobile numărul de abonamente telefonice este unul fluctuant. Până în anul 2006 la Slobozia a existat un singur furnizor de servicii de telefonie fixă, fosta societate națională, alternativa la aceasta apărând numai în cursul anului 2006, după acoperirea de firmele concurente a orașelor mari și foarte mari și începerea dezvoltării și extinderii lor în orașele mijlocii. Slobozia este și cel mai important centru cultural al județului Ialomița. În Slobozia funcționează 55
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de Sibiu, pe valea pârâului Argintului ("Silberbach") și a pârâului Ursului ("Bärenbach"), la poalele Măgurii Cisnădiei ("Götzenberg"). Localitatea a fost fondată de către coloniști de etnie germană, chemați în țară de către regele Géza al II-lea al Ungariei, (1141-1161) pentru a apăra granițele regatului împotriva raidurilor cumanilor, pecenegilor, tătarilor etc. Istoricii presupun că pe teritoriul actual al localității Cisnădie a fost fondată, în 1150, localitatea "Ruetel", care a fost distrusă de năvălirile mongolilor. Prima mențiune documentară despre o așezare pe locul actual
Cisnădie () [Corola-website/Science/297023_a_298352]
-
în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 și în 1790 (o hartă austriacă). În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
secolul al XVIII-lea, monarhia absolută și biserica erau criticate și s-a încercat astfel demolarea modelului bizantin, imaginea iluminiștilor despre Bizanț căpătând trăsături negative, considerând perioada bizantină ca una de declin a istoriei romane. Imperiul Bizantin a fost denigrat, apărând concepte de „bas empire”și „bizantinism”. Charles Lebeau a scris o lucrare în 27 de volume-Istoria Imperiului Târziu, iar Eduard Gibbon a scris „Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman”. Imaginea Bizanțului a fost reabilitată în etapă romantică, odată cu amploarea interesului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
deplasat din occidentul aflat în declin în orientul încă prosper. Orașul se afla în apropierea a două frontiere în care se desfășurau conflicte: frontieră dunăreană atacată de goți și frontieră orientală atacată de sasanizi. Constantinopolul a fost mai ușor de apărat, fiind înconjurat de apă din trei părți, fiind ușor accesibil pe uscat doar dinspre vest, împărații construind multe fortificații pentru apărarea orașului, ca Zidul lui Teodosius al II-lea sau Zidul lui Anastasius, cu scopul de a-i respinge pe
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
având în vedere că erau creștini și formau un imperiu. Referitor la titulatura imperială, din 812 a început să fie folosit titlul de „Basileu al romeilor”. În sec X apare o modificare a protocolului imperial ( pusă în legătură cu recunoașterea țarului Petru), apărând titlul de Basileu al bulgarilor, Petru fiind introdus în familia de principi. După recunoașterea acestui titlul lui Petru, împărații bizantini au adoptat în titulatura lor titlul de „Autokrator”, care avea o dublă semnificație: puterea absolută pe plan intern, iar pe
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
-I atragă în armata română. În timp, goții au fost instruiți după model roman, tacticile și metodele de lupta romane , devenind o forță redutabilă gata să atace imperiul. Populația autohtonă manifestă un puternic sentiment antigermanic. Goții înrolați în cadrul armatei romane apărau imperiul de alți goți. Teodosiu a murit în 395 la Mediolanum și a fost înmormântat în biserica Sfinților Apostoli. Fii săi, considerați prea tineri și slabi, au fost proclamați împărați ai imperiului: Arcadius a devenit împărat al Răsăritului, iar Honorius
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cel Tânăr, care avea doar șapte ani. În 410, goții conduși de Alaric au jefuit Roma. Teodosiu al II-lea l-a avut ca tutore pe regele persan Yazdigird I ce primise datoria prin testamentul tatălui său de a-l apăra de intrigile de la curte. Relațiile bune dintre cele două imperii a favorizat extinderea creștinismului în Persia. Regele persan chiar oferise permisiunea creștinilor de a-și practică slujbele public și de a-și reface bisericile. În 410, s-a desfășurat sinodul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
că statul dispunea de rezerve de o suma de 320 000 de livre de aur (65-70 milioane $). În 518, bătrânul împărat cu un ochi albastru și un ochi căprui murise. Dinastia Leonidă se încheiase. Vizigoții devin foederati ai imperiului căci apărau linia dunăreană și furnizau trupe auxiliare, dar după creștinarea pe rit arian și nemulțumirile față de fiscalitatea împovărătoare, aceștia se revoltă și îi înving pe romani la Adrianopol în 378. Theodosius le permite să se instaleze în Thracia, fiind scutiți de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
celor Trei Capitole, privind trei scriitori: Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir și Ibas de Edesa. La presiunea monofiziților, Iustinian a emis un edict prin care anatemiză operele celor trei scriitori și îi amenință pe cei care îndrăzneau să le apere sau să le aprobe, fiind semnat de toți patriarhii și episcopii. Ca să atragă Biserica romană de partea sa, Iustinian l-a chemat pe papa Vigilius la Constantinopol. Acesta s-a opus edictului și l-a excomunicat pe patriarhul de Constantinopol
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
economică și unitate fiscală, ai cărei membrii erau solidar responsabili pentru plata impozitelor. Era și unitate administrativă și judecătorească. Legea rurală a fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. În comerț, pierderile
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a avut și Enrico Dandolo, dogele Veneției. Promisiunile lui Alexios și dorința venețienilor de a ajunge la Constantinopol i-au determinat pe cruciați să se îndrepte către capitala bizantină. Aceștia ajung la Constantinopol în primăvara anului 1203, alături de forțele terestre apărând și flota venețiană. Din sursele occidentale referitoare la cruciada IV, un reprezentant al marii nobilimi, Godefroy de Villerhardouin și Robert de Clari, un reprezentant al mici nobilimi, cruciații se așteptau ca prințul Alexios să fie întâmpinat cu entuziasm de populația
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și Nicetas Konyates prezintă aceste consecințe, cu atât mai mult cu cât unele acțiuni ale cruciaților au determinat nemulțumirea populației bizantine ( a fost provocat un incendiu ce a mistuit aproape tot orașul; o moschee a fost atacată de cruciați și apărată de bizantini alături de musulmani). Robert de Clari spuneau că bizantinii și cruciații se insultau reciproc, acesta fiind momentul în care este conștientizată ruptura religioasă între Răsărit și Apus ( chiar preoții latini îi acuzau pe greci că erau mai răi decât
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
edict că aurul niceean nu trebuia să întărească puterea venețienilor. În 1240 li se oferă poziția privilegiată negustorilor din Pisa, care era aliată lui Frederich al II-lea. S-a ocupat și de refacerea flotei, fiind conștient că flota venețiană apăra Constantinopolul. Încurajează activitatea în acest domeniu și amenajează șantierul de la Smirna. Pe plan extern, și-a propus că obiectiv recucerirea Constantinopolului. Reușește să stabilizeze situația orientală căci a încheiat pacea cu selgiugizii. Își întoarce atenția spre Constantinopol și Peninsula Balcanică
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]