29,295 matches
-
cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în primăvara unde statuile au ochii tăi au tremur haotic ce dansează în asfințituri precum sufletul luminii în care-ți presimt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale mă topește precum soarele degenerat de aberații gingașe și sofisticate ale inconștientului Asemeni nopții îți sărut tăcerile nerostite în marea dramă a iubirii unde adorm la bătătura de dor a ființei tale înlăcrimate. Asemeni nopții iubitule îți sărut în contururi Mâlul oaselor albe BRIZE DE VIS Domnului Ștefan POPA POPA’S BRIZE DE VIS Am ajuns cu iubirea mea în mijlocul nopții de vis, și am sărutat CERUL, pe o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
contururi Mâlul oaselor albe BRIZE DE VIS Domnului Ștefan POPA POPA’S BRIZE DE VIS Am ajuns cu iubirea mea în mijlocul nopții de vis, și am sărutat CERUL, pe o întindere luminoasă a SOARELUI. În jurul meu dansa în CETĂȚI DE DOR, trupul firav a iubitului necunoscut. Cu un gest de noblețe mi se rotea în jurul ochilor mei precum florile universului acele gânduri, despre un alt anotimp cu alte speranțe ucigătoare. Ce pot să fac acum, dacă trupul iubitului e ascuns în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sens paralizat la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins din CERUL DURERILOR ALBE, iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul acestor neînțelese tăceri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă mir și să țip și să urlu în TĂCEREA MEA, ce se joacă de-a IMPOSTOAREA în patria mea de iubire. o și cât m-am rugat să fie și Ea, un fel de joc aprins în flăcări de dor, în leșin de vis, în chinul imens de înserate ninsori, prin gândul centreabă; Oare tu ești, sau nu ești; REALUL DIN NOAPTE, când iluziami doarme, și speranța îmi plânge prin brațele mele înfrigurate ale unui MAESTRU DE SOARE, și culorile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
forță de cer în gestu-i divin, unde trupul de zori îl prefăcu în legenda vie, unde versurile devenise și ele legende de AER dorit. Dintre mine și timp doar sufletul lui de iubire îmi așterne uitarea pe o iarnă de doruri printr-un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și nu s-a făcut suficient de noapte în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste umbra lui, să se facă lumină, așa cum umbra cuvântului este
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
secundele s-au oprit din plânsul surd al delirului. Tu ai dorit ca sufletul meu să revină la tine, gândul meu, să-ți sărute gândul tău de iubire, iar chinul tău să mi preschimbe chinul meu în florile albe ale dorului, unde de fiecare dată îți doream nectarul deziluziilor pe un CEAS TANDRU AL NOPȚILOR ARSE. Acum, ce ar trebui să fac, dacă orice după-amiază te învelește-n plapuma tăcerilor vii și mi se pare că cel mai bun lucru e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
VERTEBRELE NOPȚILOR ARSE, și ele condamnându-ne, ca de fiecare dată, că nu știm să ne prefacem, că suferințele pot fi așezate pe acea plapumă a viselor desprinsă din SPAȚII nelocuibile și așteptându-ne pe noi să ne plimbăm chinul dorului prin urlătoare dorinți. Cine mai bine decât mine va înțelege, ce se petrece în sufletul nopților marmoroase. Cine mai bine decât mine va înțelege, că pentru a fi o NĂLUCIRE DE VREMI, va trebui să zburdăm prin universul iubirii cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde o simfonie a visului îmi tresare sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e plânsă, iubirea mea e condamnată să doară
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi se pare că mă amăgesc singură, uneori de ce alerg din calea ciudățeniilor decapitate o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și iubit numai de acele ființe eterne ce știu a schimba, destine de nopți și LIANE DE ZORI. Poate, așa vei înnota în Oceanul iubirilor neînțelese, cu sufletul rupt din lumini absolute, unde poți deține supremația dragostei, peste CATEDRELE DE DOR, unde ARHITECTURA DESTINULUI, face ca SINELE, să accepte atât RAIUL din fericiri incontestabile ce nu obosesc niciodată, de-a atinge cu OCHII, doar SUFLETUL CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SUFLETUL CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ani prin locuri uitate cu ziduri leșinate de o dezordine mormoroasă unde nedreapta iubire rece și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea și să-mi privesc luceafărul ce știe să lumineze prin ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR. IMENSITATE ALBASTRĂ DE GÂNDURI De când te iubesc iubire, timpul s-a oprit pentru a ți spune că ești cel mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș vrea să te știu iubire prin frumoasa poveste de dragoste vie, într-o continuă viețuire. Departe, e noaptea în care ai plecat de nu te-aș fi iubit, iubire, Răcnetul, violet și sculptat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de gheață ce avea sufletul alb de ninsoare. Dar distanța ucide totul, tăcerea și ea, ucide, noaptea și Ea ucide și mai ales somnul și el neertător încearcă să mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ucide și mai ales somnul și el neertător încearcă să mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un început de viață destul de bine organizată în traiul bun al unei ființe eterne. Și-n aceste ființe numai stăpânul meu soarele mai poate avea ultimul cuvânt. Dar El astăzi mi-a lipsit de la SEDUCȚIA ABSOLUTĂ A ACESTUI ÎNCEPUT DE DOR ANCESTRAL unde banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă și pe mine în veșnicul meu SOR, ce îl caut și-l vreau stăpân peste un REGAT DE IUBIRE, stăpân peste un regat de nopți, stăpân peste o noapte din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă și pe mine în veșnicul meu SOR, ce îl caut și-l vreau stăpân peste un REGAT DE IUBIRE, stăpân peste un regat de nopți, stăpân peste o noapte din mine, stăpân peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]