26,624 matches
-
cât și premiul Locus pentru cel mai bun roman science-fiction în 1992. Cartea face parte din Saga Vorkosigan și este al șaptelea roman al seriei, în ordinea publicării. "Barrayar" este o continuare a primului roman al lui Bujold "Cioburi de onoare" (1986), cele două cărți fiind puse laolaltă în ediția omnibus din 1986, intitulată "Cordelia's Honor" Cordelia și Aral Vorkosigan așteaptă să li se nască primul copil. Odată cu moartea bătrânului Împărat Ezar Vorbarra, Aral acceptă cu reținere funcția de regent
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
acompaniate de neînțelegerile culturale, vor da naștere unui set de evenimente care va provoca moartea tuturor oamenilor, cu excepția lui Sandoz. Preotul devine sclavul unui faimos poet-cântăreț, ale cărui melodii atrăseseră atenția pământenilor, conformându-se unei tradiții locale care consideră o onoare starea de dependență față de cineva. Se dovedește astfel că acele cântece considerate de Sandoz a fi de inspirație divină nu erau nimic altceva decât un fel de balade pornografice. La revenirea lui Sandoz pe Pământ, datorită relativității, mulți dintre prietenii
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
străzilor A. Pușkin și A. Șciusev. Fațadele au o arhitectură eclectică cu reminiscențe clasice, abundând în detalii decorative. Fațada principală este orientată spre strada Pușkin și are o compoziție disimetrică, cu amplasarea unui rezalit în partea centrală, reprezentând intrarea de onoare (astăzi înlocuită cu o fereastră), un gol în arc, decorația plastică a arhivoltei căruia prin bolțari îl scoate în evidență în raport cu restul ferestrelor cu golul rectangular. Deasupra fostei intrări, în nișa de sub portalul format, sunt amplasate figurile sculptate în piatră
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
Marii Adunări Naționale. A rămas membru al noii Academii a Republicii Populare Române, și, alături de alți intelectuali pro-sovietici, este ales în conducerea acesteia. După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din România în 1949, Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia. Apoi, în 1950, este numit președintele ei, înlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Între timp, Sadoveanu publică mai multe volume realist-socialiste, printre care și "Mitrea Cocor", prin care se apreciau și încurajau politicile de colectivizare. Romanul este publicat în
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Frătăuții Vechi din județul Suceava. Durata filmului este de 81 de minute. "Vacanță tragică" a obținut două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN) în 1979: premiul pentru coloană sonoră (acordat inginerului de sunet Andrei Papp) și o diplomă de onoare pentru interpretare (acordată actorului Remus Mărgineanu).
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
curia episcopală, unde a fost numit administrator al Capitolului Catedralei, o funcție care a îndeplinit-o până la pensionarea sa la sfârșitul anului 1910. La aniversarea a 80 de ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
și ale "Muzeului de Istorie Naturală" din Trento. În afară de a fi un fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") și membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
franceze de micologie ("Société mycologique de France") și membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G. Bresadola" precum "Grupului Micologic G. Bresadola
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G. Bresadola" precum "Grupului Micologic G. Bresadola". În ambele instituții cunoscutul micolog Bruno Cetto a
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G. Bresadola" precum "Grupului Micologic G. Bresadola". În ambele instituții cunoscutul micolog Bruno Cetto a fost președinte. Pe 13 septembrie 1930, în timpul unei sesiuni a Societății Botanice Italiene care
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
(n. 14 septembrie 1876, Cernatul Săcelelor, Austro-Ungaria - d. 24 martie 1951, București, România) a fost un economist și om politic român, ministru de finanțe al României (1926-1927) și guvernator al Băncii Naționale a României (1944-1945), membru de onoare al Academiei Române (din 1936). a fost fiul lui Ioan Alexandru Lapedatu, reputat profesor de limbi clasice la Gimnaziul Superior Greco-ortodox Român din Brașov (azi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), poet, prozator și publicist român transilvănean. A avut un frate geamăn, pe
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
1906-1907. Ion I. Lapedatu a publicat 18 carți de specialitate; 2 monografii; 298 studii, informații, analize economice generale și rapoarte; 20 articole și foiletoane; 13 intervenții pe probleme economice, sociale și politice. Ion I. Lapedatu a fost ales membru de onoare al Academiei Române pe 25 mai 1936; calitatea i-a fost retrasă în august 1948 ca urmare a epurării instituției, fiind repus în drepturi în iulie 1990. Pasionat turist, a fost peste 20 de ani membru la „Siebenbürgischer Karpathen Verein”, asociația
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
de "Societatea Studențească Petru Maior" din Budapesta, concert cu un larg ecou în capitala Ungariei. În anul 1909 l-a cunoscut la Sinaia pe George Enescu care i-a mijlocit accesul în intimitatea reginei Elisabeta (Carmen Sylva), devenind "Doamnă de onoare" a acesteia, calitate în care cânta la Reuniunile muzicale ale acesteia. La 28 decembrie 1909 a susținut un mare concert la Ateneul Român unde, acompaniată la pian de George Enescu și Th. Fucs, a interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu și
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
roluri din Cavalleria rusticana de Mascagni și Secretul Susanei de Ermanno Wolf-Ferrari. Veturia a cântat și în două concerte la Opera Regală din Berlin, rolul Elisabetei din Tannhäuser a lui Wagner și din Flautul fermecat de Mozart. Fiind "Doamnă de onoare", i-a fost prezentată lui Sigfried Wagner, fiul lui Richard Wagner, venit în 1913 la Palatul Cotroceni pentru a dirija două concerte. Ascultând-o, acesta a angajat-o pentru a cânta în 10 concerte pe scena celebrului Festival de la Bayreuth
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
aștepta însuși Alexandru al VI-lea. În 14 octombrie se întorc la Roma, iar în noaptea de 31 octombrie se naște fiul cuplului; la 11 noiembrie copilul este botezat de cardinalul napolitan Carafa, cu numele de Rodrigo de Aragon, în onoarea papei.. În seara 15 iulie 1500, Alfonso merge să-și viziteze soția și sora, Sancha de Aragon, iar socrul său îl reține la cină. După ce-și salută familia, pleacă însoțit de Tomasso Albanese și un slujitor. Lângă Basilica Sfântul
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
Antonia s-a născut la Palatul Regal din Palermo la 19 decembrie 1814, ca fiică a regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabella a Spaniei. A fost botezată "Maria Antonia" în onoarea Mariei Antoanetei, sora decedată a bunicii sale paterne, Maria Carolina de Austria. Bunicul ei matern a fost regele Carol al IV-lea al Spaniei. Maria Antonia a avut 11 frați și surori inclusiv pe regele Ferdinand al II-lea al
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/331576_a_332905]
-
La 27 aprilie, la ora patru, în fața mulțimii înfuriate ieșită pe străzile din Florența și a trupelor rebele, Leopold al II-lea a părăsit Palatul Pitti, îndreptându-se spre Bologna. El tocmai refuzase să abdice în favoarea fiului său Ferdinand. În onoarea ei a fost numită în Florența "Piazza Maria Antonia" - astăzi Piazza dell'Indipendeza (Piața Independenței), linia de cale ferată Maria Antonia și stația omonimă, astăzi numită Firenze Santa Maria Novella.
Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/331576_a_332905]
-
Chūshingura"), un grup de samurai din Japonia secolului al XVIII-lea care au rămas fără stăpân (devenind "ronini") după ce al lor daimyo a fost obligat să comită "seppuku" pentru atacarea unui oficial judecătoresc numit Kira Yoshinaka. "Roninii" i-au răzbunat onoarea stăpânului lor după ce au așteptat și au plănuit cu răbdare uciderea lui Kira timp de peste un an. La rândul lor, "roninii" au fost și ei obligați să facă "seppuku" pentru uciderea lui Kira. Produs de Universal Studios, filmul este regizat
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
îl decapitează în cele din urmă pe Kira, răzbunându-și stăpânul. Cei 47 de ronini sunt condamnați la moarte pentru că au căutat răzbunare împotriva ordinelor explicite ale șogunului. Din nou, Shogun le permite să comită seppuku pentru a-și păstra onoarea. Impresionat de vitejia lor, Shogunul îi permite lui Chikara să trăiască pentru a nu dispărea linia genealogică a lui Oishi. După moartea Roninilor, Mika găsește o scrisoare scrisă de Kai, în care el promite că o va găsi odată ce ea
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
După moartea Roninilor, Mika găsește o scrisoare scrisă de Kai, în care el promite că o va găsi odată ce ea va trece în "lumea de dincolo". Un papirus cu sângele celor 47 de Ronini este păstrat ca un simbol al onoarei lor neclintite, a tăriei și dăruirii în fața justiției. "" reprezintă debutul regizoral al lui Carl Rinsch bazat pe un scenariu de Chris Morgan (cel care a scris scenariul filmului "") și de Hossein Amini ("The Wings of the Dove"). Filmul este bazat
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
ceață lângă Rýmařov (Republica Cehă), percutează vârful Hirshbrun, accident în urma căruia își pierde ambele picioare de la genunchi în jos. Învață să piloteze cu proteze la picioare și reia zborul în 1927, fiind decorat pentru acest motiv cu ordinul Legiunea de Onoare. Secretar general al ARR, pentru a participa la Conferințele FAI și a promova aviația face o serie de raiduri în Europa și Africa, în ultimul (cel din 1935 în Africa) contractând o gripă tropicală care i se va dovedi fatală
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
în ultimul (cel din 1935 în Africa) contractând o gripă tropicală care i se va dovedi fatală. Mecanic și radiotelegrafist de bord. În 1936 zburase deja peste 1 000 000 km, fiind decorat de Air France. Decorat cu Legiunea de Onoare. După pensionare s-a retras la o fermă a sa de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București) obține gradele de sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
ai ei au fost George, ofițer în marina regală, și Charles Churchill, general britanic. Și-a început relația cu Iacob, pe atunci Duce de York, în jurul anului 1665, în timp ce el era căsătorit cu Anne Hyde. Arabella a devenit doamnă de onoare a ducesei în acel an și a născut doi copii în timpul vieții Annei. Churchill a fost descrisă ca fiind "o creatură înaltă, palidă, și doar piele și oase." Ea a afișat de multe ori un spirit rapid și o inteligență
Arabella Churchill () [Corola-website/Science/331674_a_333003]
-
o înfrângere strategică decisivă a Marinei Imperiale Japoneze de către UȘ Navy în Bătălia de la Midway. Doolittle, care au crezut inițial că pierderea tuturor avioanelor o sa aiba consecință că va fi judecat de Curtea Marțiala, de fapt a primit Medalia de Onoare și a fost promovat cu două grade, la rangul de general de brigadă.
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]
-
al II-lea), în 1663, în timpul negocierilor pentru recuperarea unei moșii în Kent, care fusese proprietatea soacrei sale, Susan Lister. Prima impresie a lui Iacob a fost favorabilă și în 1664 sora lui Sarah, Frances, a fost numită doamnă de onoare în suita ducesei de York, Anne Hyde. Deși Iacob a obligat-o pe Frances să renunțe la funcția ei din cauza căsătoriei cu un catolic, Iacob nu a uitat familia ei. În 1673, Sarah a intrat la curte ca doamnă de
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]