26,711 matches
-
ajuns în colon, organismul a absorbit deja toate substanțele nutritive pe care le-a putut absorbi. Ceea ce a mai rămas sunt apa, electroliții precum sodiul și clorul, dar și reziduuri cum ar fi fibre, bacterii și celule moarte rezultate din stratul intern al tractului digestiv. În timpul celor 12-24 de ore în care resturile alimentare trec prin colon, organismul absoarbe aproape toată apa rămasă - aproximativ 1-l,5 litri pe zi. Rezidurile rămase, denumite materii fecale, sunt de obicei moi, dar formate
Cancer de colon () [Corola-website/Science/317378_a_318707]
-
bazată pe Google Maps API, care este formată din informații generate de utilizatori, stratificate deasupra imaginilor din satelit Hărți Google și alte resurse (Bing, OpenStreetMap, Yahoo! Interfața de navigare oferă defilare și funcționalitate zoom similară cu cea a Hărți Google. Stratul Wikimapia este o colecție de „locații” cu un contur poligonal (clădiri și lacuri) și „locații liniare” (străzi, căi ferate, râuri, feribot). Străzile sunt conectate prin punctele de intersecție, pentru a forma o grilă de stradă. Ambele tipuri de elemente pot
Wikimapia () [Corola-website/Science/317374_a_318703]
-
utilizatorii, înregistrați sau neînregistrat (vizitatori), li se permite să adauge un loc pe harta Wikimapia. Cu ajutorul unui instrument simplu de editare grafică, utilizatorii sunt capabili să tragă puncte pentru a desena un contur sau un poligon care se potrivește cu stratul de imagine satelit de dedesubt. Fiecare obiect sau „tag” are domenii specifice de informare care includ categorii, o descriere textuală, adresă, și un link pe Wikipedia legate. Utilizatorii sunt de asemenea capabili de a încărca mai multe fotografii relevante (maxim
Wikimapia () [Corola-website/Science/317374_a_318703]
-
depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteana a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian. Relieful carstic este legat de masă calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masă
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
un bazin simetric. Ea este alimentată din zapezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform inclinării stratelor. Numeroși afluenți cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Valea Sugarilor, Cocora, Blană, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. În
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
podzolice" care coboară intrazonal în zona solurilor brune de pădure montane. Asociațiile vegetale s-au dovedit a fi un factor pedogenetic indispensabil pentru formarea unor anumite tipuri de sol, ca de exemplu molidișurile și jnepenișurile cu Vaccinium și molidișurile cu strat gros și continuu de mușchi acidifili, pentru formarea podzolurilor de destrucție. Eroziunea prin apă și vânt a determinat pe de o parte, coluvionarea materialelor fine humifere, iar pe de altă parte, menținerea în stadii de tinerețe a unor soluri și
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
înregistrează 28 de zile de ninsoare anual, cuprinse într-un interval ce poate atinge 160 de zile, cu prima ninsoare în zilele de început de noiembrie (record în anul 1994, 6 octombrie), iar ultima ninsoare în jurul datei de 15 aprilie. Stratul de zăpadă poate atinge chiar grosimea de 130 cm. Zăpada poate fi viscolită sau spulberată de pe anumite zone expuse. Primavara riscul de producere de avalanșe este mai mare, în special pe văi și în zone adăpostite unde se formează acumulări
Clima munților Bucegi () [Corola-website/Science/317405_a_318734]
-
atinge chiar grosimea de 130 cm. Zăpada poate fi viscolită sau spulberată de pe anumite zone expuse. Primavara riscul de producere de avalanșe este mai mare, în special pe văi și în zone adăpostite unde se formează acumulări mari de zăpadă. Stratul de la suprafață este ușor compactat și poate aluneca cu usurință peste gheața aflată dedesubt.
Clima munților Bucegi () [Corola-website/Science/317405_a_318734]
-
numită "kagami no ma" („camera oglinzilor”). Actorii și muzicienii ("hayashikata") intră pe scenă folosind podul. Cealaltă intrare pe scenă, numită "kirido" (care este în partea dreaptă a scenei principale) este folosită de către asistenți și cor ("jiutai"). În fața scenei este un strat cu pietricele, iar în fața podului sunt amplasați trei pini. Pe peretele din spate ("kagamiita") al scenei principale este pictat de asemenea un pin. Cele cinci bârne care țin acoperișul au și rolul de a stabili unde stă cine: Actorii sunt
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
se apropie de limita Chandrasekhar. În cazul unei nove, materia căzută cauzează o explozie superficială prin fuziunea hidrogenului, explozie ce nu perturbă steaua. Acest tip de supernovă diferă de o supernovă cu colaps al miezului, cauzată de explozia cataclismică a straturilor exterioare ale unei stele masive în timp ce miezul implodează. Un model de formare a acestei categorii de supernove este un sistem binar cu stele apropiate. Sistemul constă din stele din secvența principală, cea primară având masă mai mare decât cea secundară
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
binar cu stele apropiate. Sistemul constă din stele din secvența principală, cea primară având masă mai mare decât cea secundară. Fiind de masă mai mare, cea primară este prima dintre cele două care evoluează în ramura asimptotică a gigantelor, unde straturile exterioare se extind considerabil. Dacă cele două stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a degenerat într-o pitică
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
primară având masă mai mare decât cea secundară. Fiind de masă mai mare, cea primară este prima dintre cele două care evoluează în ramura asimptotică a gigantelor, unde straturile exterioare se extind considerabil. Dacă cele două stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a degenerat într-o pitică albă, cea secundară evoluează ulterior într-o gigantă roșie și situația devine
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a degenerat într-o pitică albă, cea secundară evoluează ulterior într-o gigantă roșie și situația devine favorabilă acreției de masă de către primară. În timpul fazelor finale cu straturi comune, cele două stele se rotesc una în jurul celeilalte la distanță din ce în ce mai mică, pe măsură ce se pierde momentul cinetic. Orbita rezultată poate avea o perioadă de doar câteva ore. Dacă acreția continuă suficient de mult, pitica albă poate ajunge în cele
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
probabil este coliziunea cu un sistem binar, sau coliziunea a două sisteme binare cu pitice albe. O astfel de coliziune poate lăsa în urmă un sistem binar de două pitice albe apropiate. Orbita lor se restrânge și ele fuzionează prin straturile exterioare comune. Companioana pitică albă ar putea să adune prin acreție materie și de la alte tipuri de companioane, printre care o subgigantă sau (dacă orbita este suficient de apropiată) chiar de la o stea din secvența principală. Detaliile exacte ale procesului
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
să devină favorabilă unei supernove de tip Ia. Supernovele de tip Ia au o curbă luminoasă caracteristică. În apropierea momentului de luminozitate maximă, spectrul conține linii ale elementelor de masă intermediară între oxigen și calciu; acestea sunt principalele componente ale straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina emisă de materialul aflat în apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
tip Ia au o curbă luminoasă caracteristică. În apropierea momentului de luminozitate maximă, spectrul conține linii ale elementelor de masă intermediară între oxigen și calciu; acestea sunt principalele componente ale straturilor exterioare ale stelei. La câteva luni după explozie, când straturile exterioare s-au rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina emisă de materialul aflat în apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi apropiați de masa fierului. Dezintegrarea radioactivă a nichelului-56 prin cobalt-56
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
anul 1965. Materialele observațiilor sunt publicate în compartimentele respective ale CSA. Suprafața cuvetei lor este netedă, mîloasă, malurile abrupte cu înălțimea de până la 1,3 m. în perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale se acoperă cu un strat de apă cu grosimea de 0,5-2,8 m. Albia râului este șerpuitoare, predominant fără bifurcări, la maluri cu vegetație de stuf și rogoz, la izvor uscată. Lățimea râului este de 6-18 m, adâncimea de 0,4-1,3 m, viteza
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
anii 1977, 1980). Debitul maxim de apă - 57,4 mVs s-a fixat în anul 1969, minim de 1,37 mVs în anul 1991. În perioada apelor mari de primăvară, prin albia râului trec cea 18% din scurgerea anuală cu stratul sumarse repetă de câteva ori pe an, predominant în perioada de vară-toamnă. Debitul maxim observat pe toată perioada de măsurători instrumentale a constituit 59,6 mVs (anul 1985). De regulă, durata viiturilor este de 9 zile, fazelor de creștere și
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
perioada de vară-toamnă. Debitul maxim observat pe toată perioada de măsurători instrumentale a constituit 59,6 mVs (anul 1985). De regulă, durata viiturilor este de 9 zile, fazelor de creștere și descreștere revenindu-le câte 3 și, respectiv, 6 zile. Stratul maxim al scurgerii sumare constituie 20 mm (anul 1985). Etiajul poate fi împărțit în cel de vară-toamnă și cel de iarnă. Din cauza moinelor frecvente iarna și a ploilor abundente vara, el este foarte instabil și, de regulă, durează nu mai
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
a lucrat cu nativi din Insula Java, care sufereau de asemena de beri-beri. Eijkman a observat că găinile hrănite cu orez alb au dezvoltat simptomele asociate cu beri-beri, dar au rămas sănătoase după hrănirea lor cu orez brun neprelucrat, cu stratul exterior de tărâțe intact. Eijkman a tratat nativii hrănindu-i cu orez brun, descoperind așadar că alimentele pot trata boli. După mai mult de două decenii, nutriționiștii au descoperit că stratul exterior al boabelor de orez conține vitamina B1, cunoscută
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
sănătoase după hrănirea lor cu orez brun neprelucrat, cu stratul exterior de tărâțe intact. Eijkman a tratat nativii hrănindu-i cu orez brun, descoperind așadar că alimentele pot trata boli. După mai mult de două decenii, nutriționiștii au descoperit că stratul exterior al boabelor de orez conține vitamina B1, cunoscută și sub denumirea de tiamină. La începutul secolului al XX-lea, Carl von Voit și Max Rubner au măsurat independent cheltuielile energetice la diferite specii de animale, aplicând principii de fizică
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
Chesonul pentru construcții este o construcție din beton sau oțel de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile umede. Fundarea subacvatică pe chesoane constituie un procedeu special de fundare, utilizat în cazurile în care straturile bune de fundare se găsesc la o adâncime mai mare față de suprafața terenului. <br/br>Chesoanele sunt asemănătoare cu niște cutii fără fund, cu secțiune orizontală de formă pătrată, dreptunghiulară sau circulară, care se coboară în teren, prin săpare, până la
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
bune de fundare se găsesc la o adâncime mai mare față de suprafața terenului. <br/br>Chesoanele sunt asemănătoare cu niște cutii fără fund, cu secțiune orizontală de formă pătrată, dreptunghiulară sau circulară, care se coboară în teren, prin săpare, până la stratul bun de fundare. <br/br>După atingerea cotei de fundare, chesonul se umple cu beton, obținându-se, în acest caz, o fundație masivă, sau se betonează fundul său sub forma unui radier. Fundațiile pe chesoane se pot executa cu următoarele
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
de o scădere normală. Stelele mult mai masive decât soarele evoluează în moduri mai complexe. În miezul Soarelui, atomii de hidrogen fuzionează transformându-se în heliu și eliberând energie termică ce încălzește miezul Soarelui și furnizează o presiune ce împiedică straturile superioare să se prăbușească. Heliul produs în miez se acumulează acolo, întrucât temperaturile din miez nu sunt încă suficient de mari pentru a face atomii de heliu să fuzioneze. În cele din urmă, pe măsură ce hidrogenul din miez se epuizează, reacțiile
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente pentru a determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]