26,506 matches
-
același grad, nu aveau atoritate unul asupra celuilalt, iar lipsa unității de comandă s-a menținut. Schumacher a fost numit la comanda Stab./ "Jagdgeschwader" 1 (Comandament/Escadrila de vânătoare 1, ori JG 1), cunoscută și ca JG Nord (Escadrila de vânătoare Nord) ori JG Schumacher. În afară de aparatele Bf-109D și 109E, escadrila a fost echipată și cu Messerschmitt Bf 110. Inactivitatea din timpul Războiului ciudat a permis folosirea acestor aparate, folosite în general de flotele aeriene ofensive ("Luftflotte"), were available for defensive
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
escadrilelor 9 și 214 erau capabili să zboare în formații perfecte. Pentru a-și îmbunătăți capacitatea de zbor în formație și ca să asigure o anumită experiență echipajelor în condiții de luptă, Escadrila 37 a participat la antrenamente cu avioanele de vânătoare Supermarine Spitfire de la baza militară Tangmere. Piloții de vânătoare au raportat la sfârșitul exercițiului că, în condiții reale de luptă, ar fi decimat escadrila în zece minute datorită incapacității echipajelor bombardierelor să mențină o formație strânsă și datorită lipsei avioanelor
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
formații perfecte. Pentru a-și îmbunătăți capacitatea de zbor în formație și ca să asigure o anumită experiență echipajelor în condiții de luptă, Escadrila 37 a participat la antrenamente cu avioanele de vânătoare Supermarine Spitfire de la baza militară Tangmere. Piloții de vânătoare au raportat la sfârșitul exercițiului că, în condiții reale de luptă, ar fi decimat escadrila în zece minute datorită incapacității echipajelor bombardierelor să mențină o formație strânsă și datorită lipsei avioanelor de escortă. Observațiile piloților de pe Spitfire au fost ignorate
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de bombardament. El nu a avut nici timpul nici ocazia să discute cu subordonații săi planul pentru bombardarea țintelor navale. El nu avut cum să transmită nici măcar unele sfaturi tactice cu privire la reacția grupului în cazul unui atac al avioanelor de vânătoare. Practic, Harris primise comanda unui grup de escadrile cu echipaje neomogne, fară experiență de luptă. Pentru misiunea de pe 24 decembrie, Kellet a avut la dispoziție 24 de avioane Wellington ele Escadrilelor 9, 37 și 149. Bombardierele au ales să zboare
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
provoace victime în rândul populației civile. Kellett avea ordine să atace de la altidutinea minimă (10.000 ft, 3.050 m). Doctrina operațională RAF sublina că cel mai mare pericol este reprezentat de focul artileriei antiaeriene, nu de avioanele inamice de vânătoare. Slaba coordonare a "Luftwaffe" a făcut ca apărarea aeriană germană să aibă nevoie de o perioadă lungă de timp pentru prelucrarea informațiilor culese de stațiile radar. Maiorul Harry von Bülow-Bothkamp—ccomandantul II./JG 77—avea să declare că sistemee de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Diehl s-a adresat mai apoi comandantului II./"Jagdgeschwader" 77 (JG 77) Hilmer von Bülow-Bothkamp. Nici acesta nu a luat în serios avertismentul. Peste aproximativ 20 de minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau greoi, iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi favorizat pe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau greoi, iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi favorizat pe cele din urmă. Avionaele de vânătoare au primit ordinele de decolare doar când observatorii tereștri au confirmat că informațiile operatorilor radar sunt reale. Observatorii tereștri au descris o formațiune de 44
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi favorizat pe cele din urmă. Avionaele de vânătoare au primit ordinele de decolare doar când observatorii tereștri au confirmat că informațiile operatorilor radar sunt reale. Observatorii tereștri au descris o formațiune de 44 de bombardiere, de couă ori mai mare decât era în realitate. La 13:10, fromația
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
222, 252, 262 și 272 au deschi la rândul lor focul. Servanții armelor antiaeriene de pe vasele militare "Scharnhorst", "Gneisenau" și alte câteva din docuri au început la rândul focul. Piloții germani au putut să remarce momentul în care avioanele de vânătoare germane decolau de pe o pistă camuflată. Mai înainte de începerea misiunii, comandantul JG1 a ținut o scurtă ședință de informare în timpul căreia își sfătuise piloții din subordine să atace bombardierele în unghi drept din lateral, prin unghiul mort al mitraliorilor de pe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
scurtă ședință de informare în timpul căreia își sfătuise piloții din subordine să atace bombardierele în unghi drept din lateral, prin unghiul mort al mitraliorilor de pe bombardierele Wellington. Un atac din spate, (așa cum se proceda în cazul luptelor împotriva avioanelor de vânătoare), era periculos, mitraliorii bombardierelor putând să declanșeze un foc încrucișat, sprijinindu-se reciproc pentru respingerea inamicilor. În plus, un atac din lateral ar fi exploatat una dintre punctele slabe ale acelor tipuri de bombardiere și anume lipsa sistemelor de închidere
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
se prăbușească, lui Lent nu i-a fost atribuită victoria. În schimb "Geschwaderkommodore" Schumacher a primit creditul pentru doborârea acestui bombardier. Schumacher a mai doborât de asemenea bombardierul lui Lewis în apropiere de Borkum. La ora 13:45, avioanele de vânătoare germane au fost obligate să se reîntoarcă la bază, fiind aproape de limita maximă de zbor. La 14:05, celălat grup de bombardiere au ieșit din raza de intercepție. Piloții germani de vântoare au exagerat revendicând victorii aeriene împotriva bombardierelor RAF
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au pierdut doar 12 aparate de zbor din cele 22 participante la raid. Mitraliorii de pe bombardierele RAF au pretins că au doborât 12 avioane germane și au avarit grav alte 12. De fapt, britanicii au doborât doar trei avioane de vânătoare germane și au avariat grav alte patru. Pentru ca să li se recunoască victoriile, piloții "Luftwaffe" au pretins că raidul a fost efectuat de 44 de bombardiere, pentru ca, mai apoi, OKL să crească această cifră la 52. După câteva ore, revendicările piloților
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au murit și nu li se cunoaște locul în care sunt îngropați nu conține date despre un număr atât de mare de piloți și mitraliori dispăruți în misiune din cadrul Escadrilelor 9, 37 și 149. Germanii au pierdut trei avioane de vânătoare Bf 109 distruse și două grav avariate și două avioane de vânătoare Bf 110 grav avariate. Șapte avioane Bf 110 și unul Bf 109 au suferit avarii ușoare. Johann Fuhrmann și Roman Stiegler au fost singurii piloți care au murit
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
nu conține date despre un număr atât de mare de piloți și mitraliori dispăruți în misiune din cadrul Escadrilelor 9, 37 și 149. Germanii au pierdut trei avioane de vânătoare Bf 109 distruse și două grav avariate și două avioane de vânătoare Bf 110 grav avariate. Șapte avioane Bf 110 și unul Bf 109 au suferit avarii ușoare. Johann Fuhrmann și Roman Stiegler au fost singurii piloți care au murit în timpul acestei lupte. Un al treilea, Dietrich Robitzsch din "Jagdgruppe" 101, s-
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de zi. Pe 22 decembrie, un raport al „No. 3 Group RAF” (nesemnat report) afirma: Există toate motivele să credem că o formație foarte strânsă a șase avioane Wellington va ieși dintr-un atac îndelungat și intens al avioanelor de vânătoare inamice cu foarte puține pierderi a propriilor avioane. O formație necompactă este altfel pasibilă să sufere pierderi foarte grele în aceleași condiții. Pe 19 decembrie 1939, vicemareșalul aerului Jackie Baldwin a raportat că liderii de escadrile Guthrie și Hue-Williams sunt
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
se despartă, iar avioanele sale se alăture celei mai apropiate formațiuni. Formațiunile de bombardiere fuseseră concepute pe ideea apărării mutuale. Dacă formațiunea se destrăma, fiecare bombardier ar fi trebuit să se apare cu propriile forțe, ceea ce ar fi ușurat sarcina vânătorilor inamici care ar fi atacat bombardierele pe rând. Comananții de escadrile Guthrie și Hue-Williams nu au ținut seama de aceste prevederi în timpul luptelor. Comandantul Kellett a urmat instrucțiunile și a pierdut un singur avion. Harris a reușit să păstreze formația
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de vedere tactic, germanii au subliniat slăbiciunile bombardierelor britanice pe care le cunoșteau deja - slaba capacitate defensivă a avioanelor Wellington pentru atacurile din lateral, dar au admis că formațiunile rigide de zobr ale bombardierelor au funcționat în favoarea piloților avionelor de vânătoare, permițându-le acestora din urmă alegerea celor mai bune poziții și unghiuri de atac. Germanii au considerat că raidul RAF efectuat la înalățimea de 3.000 - 4.900 m în condiții de zi și de vizibilitate excelentă a fost o
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fost o „prostie criminală”. În raport a fost analizată și eficiența tirului artileriei antiaeriene. Schumacher a considerat că tirul AA s-a dovedit eficient în ruperea formațiilor de bombardiere, ceea ce a dus la creșterea șanselor de atac ale avioanelor de vânătoare. După invazia din Polonia care tocmai se încheiase, forțele terestre Statul major al Forțelor terestre a făcut o analiză atentă a acestei campanii. Statul major a subliniat problemele legate de comandă, tactică și control pentru îmbunătățirea eficienței propriilor trupe. În
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
evidențiate în timpul luptelor nefiind analizate. Modul în care s-a desfășurat războiul din septembrie 1939 până în vara anului 1941 a părut că dă dreptate abordării "Luftwaffe" din perioada interbelică, de concentrare a atenției pe aviația ofensivă în defavoarea aviație defensive, de vânătoare. Succesele "Luftwaffe" din Campania din Norvegia și din Olanda, Belgia, Franța, Iugoslavia și Grecia au motivat cu prisosință în epocă această abordare. "Luftwaffe" a apăret spațiul aerian german ținând departe de granițele germane forțele aeriene inamice și înfrângându-le în
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
raiduri limitate ca rază de acțiune pe deasupra teritoriului francez a condus comandanții "Luftwaffe" la concluzia că Germania este practic invulnerabilă la atacurile aeriene. Pentru menținerea ofensivei pe front, producția de bombardiere a dominat industria aeronautică, în vreme ce producția de avioane de vânătoare a avut o prioritate redusă.. La sfârșitul lunii decembrie a anului 1941 însă, Statele Unite au intrat în război de partea aliaților, după ce Adolf Hitler le-a declarat război americanilor pe 11 decembrie. Eșecul operațiunii „Barbarossa” cam în aceeași perioadă a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de pe cal ci și că a spus să nu fie înregistrat. Într-un alt caz, regele Taejong a fost înregistrat plângându-se de un istoriograf care trăgea tot timpul cu urechea la el de dupa ușa și îl urmărea deghizat la vânătoare. La moartea unui rege și urcarea pe tron a succesorului său, se înființa un birou numit "Sillokcheong "(Oficiul pentru Compilarea Cronicilor) care adună toate proiectele "Sacho pentru a alcătui cronicile domniei acelui rege. " Cronicile primilor trei regi: Taejo (1392-1398), Jeongjong
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această campanie a fost una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu Bătălia Atlanticului și cu blocada Germaniei, a fost cea mai lungă campanie din 1939-1945. Avioanele de vânătoare ("Jagdwaffe") ale "Luftwaffe" au apărat spațiul aerian al Europei ocupate de germani, mai întâi împotriva RAF Bomber Command, iar mai apoi și împotriva United States Army Air Forces (USAAF). În primii ani ai războiului, "Luftwaffe" a fost capabilă să provoace
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
avioanelor și tactici de atac precum cea a „lanțului de bombardiere”, care le-a permis să organizeze atacuri cu tot mai multe aparate și să reducă foarte mult rata pierderilor. În februarie 1944, USAAF a introdus în serviciu avionul de vânătoare P-51 Mustang, capabil să escorteze bombardierele americane spre și dinspre obiectivele atacurilor. În primăvara anului 1944, forțele aeriene care apărau cel de-al Treilea Reich, "Reichsluftverteidigung" (RLV), erau solicitate la maximum, iar "Luftwaffe" a pierdut superioritatea aeriană. În vara
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populației civile „sprijin psihologic”, indiferent cât de ineficiente s-ar fi dovedit
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]