3,598 matches
-
urechi. De ce, Îi Întrebăm. De ce a urmat, după ieșirea din Încăpere, a voastră. Ce a urmat? Ne-a dat, pe rând, cuvântul, nouă. Și noi am istorisit, cum, cei trei, se ceartă, zilnic; se Înjură, mai cu seamă, după ce se Îmbată; se dau dracului, unii pe alții; se insultă; se acuză, de tot ce vrei și de tot ce nu vrei; se reclamă, uneori, reciproc. De cele mai multe ori, soții, pe el, singurul, care e chiar singur, că e fără nevastă, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trecut și la spartul sticlelor. Au găsit În ele ceva ca un magiun. Ca un magiun din prune. L-au dus la nas, la gură. Bun. L-au mestecat și l-au Înghițit. Oho, și mai bun! Și s-au Îmbătat, cam toți, cei care-au gustat câte oleacă, și, după ce s-au Îmbătat, au umplut curtea, ca niște bușteni, sub fierbințeala soarelui de vară. A mâncat și eroul Costică Ruptun Cur. S-a Îmbătat și el. Și a adormit cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ca un magiun din prune. L-au dus la nas, la gură. Bun. L-au mestecat și l-au Înghițit. Oho, și mai bun! Și s-au Îmbătat, cam toți, cei care-au gustat câte oleacă, și, după ce s-au Îmbătat, au umplut curtea, ca niște bușteni, sub fierbințeala soarelui de vară. A mâncat și eroul Costică Ruptun Cur. S-a Îmbătat și el. Și a adormit cu fața-n jos, oferind lumii o sursă de mare frumusețe! La scurtă vreme
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și mai bun! Și s-au Îmbătat, cam toți, cei care-au gustat câte oleacă, și, după ce s-au Îmbătat, au umplut curtea, ca niște bușteni, sub fierbințeala soarelui de vară. A mâncat și eroul Costică Ruptun Cur. S-a Îmbătat și el. Și a adormit cu fața-n jos, oferind lumii o sursă de mare frumusețe! La scurtă vreme au sosit secretarii comitetului regional Suceava al PCR. Că auziseră cei acolo, și, curiozitatea, i-a mobilizat urgent Încoace. Au văzut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lumii o sursă de mare frumusețe! La scurtă vreme au sosit secretarii comitetului regional Suceava al PCR. Că auziseră cei acolo, și, curiozitatea, i-a mobilizat urgent Încoace. Au văzut. Au gustat și ei. Nu prea mult. Ca să nu se Îmbete. Ce-a rămas, din depozitul istoric, subteran, au luat cu ei, tottot, o remorcă Întreagă. Tocmai, remorca În care Ileana se excursionase, două săptămâni În capăt, prin acel petec de Terra. În dimineața următoare, În ziarul regional s-a publicat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cam așa. Că nici nu știu cum să Încep a-ți povesti. Începe cum e. Cum a fost. A fost așa. Ne-am luat la ceartă. De la ce? Nu știu de la ce. Ei, cum, una ca asta? Iaca bine. Ne-am cam Îmbătat. Și ne-am contrazis, nu știu de la ce; și de la contrazicere am ajuns la ceartă; și de la asta, la bătaie. Și vați bătut? Nu prea. Dar, lumea, ceilalți vecini, au auzit, unii au și văzut, și ne-au Îndemnat, apoi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vedea rar. Îl vizita la cîteva luni o dată, nu vroia să Îl tulbure pe artist. Se Întîlneau În oraș, Thomas Îl invita Într-un bistrou, o cină Îndestulată era pentru Pigmalion totdeauna binevenită; și multă bere, pe urmă; nu se Îmbătau, se țineau tari, băuseră ei tone de-a lungul timpului; vorbeau ceasuri Întregi. E drept, erau cuprinși de o anume euforie, tocmai asta căutau, Dumnezeu lăsase alcoolul să mai Înveselească lumea; cei doi vorbeau de cîte și mai cîte. Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ei vorbesc În somn. Și: Vorbesc și treji, dar nu-i auzim noi, sîntem pe frecvențe diferite. Poate pentru a nu-și consuma fără rost zestrea de cuvinte, Lars era taciturn, cu greu scoteai o vorbă de la el. CÎnd se Îmbăta, des și tare, risipea tot ceea ce economisise pînă atunci, se Întorcea printre muritorii de rînd, indiferenți la suma de cuvinte lăsate de Dumnezeu, de vreme ce, se pare, primeau din iad altele, calpe. Omenirea se omora cu zile. CÎnd zisese, În cîteva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi numit, poate, povestea. Antonia stătea mai departe singură, așteptînd răbdătoare vizita săptămînală a lui Thomas. Îl ospăta cu bucate gătite de mîna ei, era pricepută. Beau amîndoi bere, apoi vin, Thomas ceva mai mult, nu cît să se Îmbete, avea grijă, dar destul Încît să devină, spre nespusa plăcere a bunicii, copilul de odinioară, doritor de povești. El vroia să mai asculte una, Rusoaica i-o spunea, nu mai aveau vîrste; poate se prosteau, aveau nevoie și de așa ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la alte date, Lars s-ar fi descurcat, Însă Thomas nu avea de gînd să-i dea acestuia amănunte. Nu vroia complicații. Se putea aștepta la un șantaj. Nu din partea lui Lars, dar pornind de la el: trăncănea mult, cînd se Îmbăta. Thomas era convins că unii dintre clienții barurilor erau polițiști În civil, nu avea dovezi, Însă un loc precum Christiania nu avea cum să scape de tot vigilenței autorităților, iar Lars acolo o făcea, uneori, lată. Thomas Îl și auzea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care plecaseși. Și care, după cum tot amenința Antonia, avea să devină tot iad, nu mai exista loc ferit nicăieri. Nu ar mai fi scăpat, de data aceasta, cum se Întîmplase după Sodoma, nici măcar Lot, iar fiicele sale nici atît, Își Îmbătaseră tatăl pentru a se culca apoi cu el. Păcatul originar, al Evei, nu fusese destul. și Gomora, nimeni nu Învățase nimic, era convinsă Antonia, și o nouă șansă dată omului, după un alt pîrjol, ar fi fost prima greșeală a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dintre cei care veneau acolo erau în mod vizibil unicate umane, altfel spus aveau calitatea tragică de a fi ultimele exemplare ale speciilor respective. Un poet precum tudor George, capabil să scrie sonete la comandă și care atunci cînd se îmbăta striga „ahoe !”, era, fără îndoială, ultimul din specia sa. Și un ins ca Pucă, pictor căruia nimeni nu-i văzuse de fapt vreo pictură, era unic în felul său, ultimul dintr-o categorie de artiști cerșetori. Cine îl vedea pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orice atitudine intelectuală, pentru orice înflăcărare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Iași, în internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar în pat, după stingerea luminii, probleme pe care câteodată nu le înțelegea nimeni bine, dar care îi îmbătau, dîndu-le mândrii de filozofi. Problemele erau formulate îndeosebi în chipul întrebărilor (ce e viața? ce e moartea?), așa cum le întîlneau prin broșuri. Unul pusese o dată problema: "ce e femeia?" și toți se străduiră să dea soluțiile cele mai extravagante, nimeni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-se de sursa din ce în ce mai sonoră de armonie. Ușa odăii cu pianul era dată de perete. Înăuntru, ghemuită pe taburet, îmbrăcată însă ca de G. Călinescu oraș și cu pălăria pe cap, Otilia în persoană își legăna moale mâinile pe deasupra claviaturii, îmbătată de sunete, subliniind câte o măsură cu pan, pan, pan. - Otilia! strigă aproape fără voie Felix. Sunetele muriră deodată, și taburetul, printr-o mișcare bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix! răspunse fata și sări în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
privea cum i se iau banii și nu putea spune decât "Bun de tot!" Era de o onestitate scandaloasă. Singurul lui mijloc de a se hrăni mai bine, cu onoare, erau pomenile. Însă la pomeni, dîndu-se mai mult vin, se îmbăta. - Cum îți explici enormitatea asta, ca o femeie săchinuiască astfel un bărbat? întrebă Otilia. - În modul cel mai simplu. Nevasta lui Scarlat era o femeiede jos cu o capacitate de afecțiune redusă. Câtă vreme n-au G. Călinescu avut progenitură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din sine însuși pentru a se deschide în fața misterului vieții. Cu siguranță este la fel de adevărat că acest tip de fericire nu-ți permite să dormi liniștit, întrucât nu-ți permite să te mulțumești cu un bun efemer sau să te îmbeți cu o emoție. Acest tip de fericire cere să se abandoneze propriile bariere de protecție pentru a se deschide față de riscurile noutăților pe care viața le oferă. Această carte despre fericire vrea să stimuleze la o reflecție referitoare la această
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de parcă pe perete a început filmul. Ori îți dă cu frison, de parcă ar fi o brichetă și-ai muri de nevoie să-ți aprinzi nasoala de la ea. Pentru unul din ăștia nestemații poți să capeți la băutură, de să îmbeți o stradă întreagă. Ai găbjit o pereche, poți să abțiguiești 53 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI aripile raglanului putrezit. Celei de-a doua aripi a trenciului i se descusură tivurile și cusătura laterală, pârâind încetișor, cu sunetul cu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o gazdă atât de plăcută, să nu fi nevoit să stai la cămin, în mijlocul cine știe cărui stup de nesimțiți, care studii n-avea, o ignora pe engleză și, în plus, uita să se spele pe picioare. Zilnic, băieții ăștia, nenorocoși, se îmbăta, în perioadele în care nu găsea spirt, numai descălțîndu-se și aspirîndu-și mirosurile care le emanau de pe picioare. Sinistratul poseda, de acum, degete la picioare de două ori mai curate și de două ori mai subțiri decât tot restul tipilor care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmează să fie viitoarea carne de tun din viitorul acestei lumi. A plecat cu colegii direct la plăcintăria din Piața Ovidiu unde serveau plăcintă cu brânză, iaurt de oaie și toată gama de spirtoase. A băut amestecat, până s-a îmbătat crunt; în Stani se petreceau lucruri grave și spectrul fostelor războaie se amesteca cu următoarele lupte mondiale iar el era un grăunte de nisip hoinar. Avea mintea devastată de războaiele imaginare din copilărie cu ruși, nemți, turci și spioni. Norocul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iubit și eu la viața mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un pahar și-l mușcă în margine cu dinții lui puternici. Sticla se sparse și-i însîngeră buza. Nașa sări cu gura pe el: - Te-ai îmbătat, Ghițișor! Masa se mai rărise. Zestrea mirilor creștea. Aglaia tot mai striga pe rând numele unora. Se mai oprea la câte unul: - Masă bogată! Nae Dragavei, aici de față, picior de nun, o sută . de lei și un servici de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
greu la început prin străini, dar o să-i treacă.. Lina nu-i mai ascultă. Se rezemase de pervazul ferestrei și privea curtea goală. Vântul scutura florile pomilor pe lemnul murdar al meselor. Pe scaune cucăiau lăutarii și cumătră Aglaia se îmbătase la urmă și de-abia o sculă Stere, să meargă înainte, la ei, în groapă, să-i facă patul, că venea cu femeia. Guristul, negru de oboseală, spunea la urechea nașului: Unde naiba o dormi? Unde-o fi, unde-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind alama sunătoare. Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi îi răsturna pe o parte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un ocol scurt și se înfruptau. Lucrătorii unde să-și spele gâturile de praf? Iar gunoierii, după ce descărcau zece-unsprezece camioane, cărau pe șoferi și își lăsau banii negustorului. Ba se învățase și chivuțcle să tragă câte o dușcă. Se mai îmbăta câte una, o scoteau măturătorii pe brațe afară, strîngîndu-i fustele. Lume necăjită! Câștigau puțin, aveați acasă copii, și ce să le dea de mîncare? Stere nu se supăra. Nu alegea banii. N-avea unul, îl scria pe-o hârtie. Lina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]