3,501 matches
-
că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de prunc o fi având? Era băiat, era fată? Scăpase oare de Îmbrățișarea Umbrei, cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of, oare cum mai era acum pe la mine pe acasă, În munții mei? Frig, viscol, ploaie? - Sigur e viscol, râse Vindecătorul. Eu țin șirul soarelui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scoborât din Tatăl să-l treacă marea, ca stăpân al apei, pe vărul scoborât din Tatăl ca stăpân al vorbei. Vreau să fiu cinstit cu tine, Krog. Eu nu prea cred În Tatăl și cel mai frică mi-e de Îmbrățișarea Umbrei. M-am gândit mult la uitarea În care te aruncă Umbra, așa că mi-ar plăcea să vorbească lumea despre mine pe la focuri, noaptea - cred că asta mi-ar face trecerea la Umbră mai ușoară. Lumea să-l țină minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și căuta jumătatea pierdută. Și după scurgerea atâtor generații, adevărata ta pereche e de negăsit. Eros e doar o compensație atribuită de Zeus, posibil din rațiuni politice știute numai de el. Și căutarea jumătății tale pierdute e lipsită de speranță. Îmbrățișarea sexuală Îți oferă o vremelnică uitare de sine, dar dureroasa conștiință a mutilării e permanentă. Oricum, ne‑am ridicat de la festin după miezul nopții. Pe drum am dat peste o strălucitoare etalare de orhidee. Ne‑am lăsat atrași de luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
DOILEA RECRUT se aruncă în brațele MAMEI, o îmbrățișează; apoi își aruncă valiza în groapă, așteaptă efectul și se aruncă el însuși; MAMA îi strigă în urmă „vezi ce faci”; când MAMA se întoarce apare AL TREILEA RECRUT; din nou îmbrățișări, aceleași ritualuri cu valiza și aruncatul în groapă; MAMA strigă în urmă „vezi ce faci”; când se întoarce AL PATRULEA RECRUT, apoi AL CINCILEA RECRUT și tot așa, cât consideră regizorul că e bine.) MAMA (La sfârșit, disperată.): Vai, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când s-a generat sexul, dar pe măsură ce relua incidentul în memorie i se părea că a făcut un lucru nobil, că a dat ființei dinaintea lui dreptul la intimitate, adică la existență. Se simțea mândru de el, deși, în viitoarea îmbrățișare a acestui trup feminin, știa că se va îmbrățișa pe sine, pentru că trupul acesta nu exista decât în capul lui și în stimulii pe care creierul său îi primea. Așa că de fiecare dată când se plictisea de monotonia butoanelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se sprijineau de umerii băieților, cerșind îmbrățișări. Era într-adevăr foarte frig. Se apropiau sărbătorile și unii din grupă discutau deja despre închirierea unei cabane în Parâng pentru marele chef al Revelionului. Un băiat îmbrăcat în haine de piele și blugi albi spunea că a stabilit detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu-i cunosc atât de bine vocea, dar... Tăcu o secundă. — Vreți să spuneți că cineva... — Violet! strigă Marie de la ușă. Cât mă bucur să te văd! Străbătu în fugă camera și se năpusti asupra lui Violet, îmbrățișând-o. Beneficiara îmbrățișării, luată complet prin surprindere, o bătu pe umăr, puțin jenată. Între timp, Helen, care nu mai rezista să nu mai fie în centru atenției, îi distrase atenția lui MM, în mod ostentativ, cu câteva întrebări legate de costumul ei. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții în trei părți, principalul motiv pentru care pusesem capăt îmbrățișării lor fusese acela de a-i elibera mâinile lui Hugo ca să poată telefona. Fusesem implicată în așa de multe morți violente încât mi se cam luase de sunat la urgență ca să anunț, cu mare bucurie, participarea mea, chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tras în jos tricoul și m-am dat jos din poala lui. —Încercările Pamelei, va continua. O lăsăm pe Pamela în ghearele maleficului Baron von Fielding. Nu ratați episodul de săptămâna viitoare pentru a vedea dacă poate să scape din îmbrățișările-i murdare înainte ca cinstea să-i fie pătată pe vecie. Am insiprat adânc și mi-am rearanjat părul în fața oglinzii. — Sau dacă se alege cu una mică, spusei eu în încheiere, trăgându-l pe Hugo în picioare și sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În dulap și ei plecară spre Casinò. Coborâră de pe vaporetto la stația San Marcuola și merseră pe jos de-a lungul străzilor Înguste și peste podul gârbovit ce ducea la porțile de fier ale cazinoului, deschise acum și Întinzând o Îmbrățișare primitoare tuturor celor care alegeau să intre. Pe pereții exteriori, cei vizibili dinspre Marele Canal, erau Înscrise cuvintele „Non Nobis“, „Nu pentru noi“, care, În timpul Republicii, declaraseră cazinoul loc interzis venețienilor. Numai străinii trebuiau jumuliți; venețienii trebuiau să-și investească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea de acord. Și ce facem cu copiii? — Întreabă-i. Chiara va dori să vină. — Bine. Poate că va vrea și Raffi. Poate. Paola aruncă spre el Manifesto și luă Corriere. Nu avea să se facă nimic, nici un gest de Îmbrățișare a acelei zile glorioase, până ce nu avea să fi băut cel puțin Încă două cești de cafea și să fi citit ziarele. El luă ziarul Într-o mână, ceașca În cealaltă și străbătu camera de zi către terasă. Așeză ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Bătăile inimii au început să se diminueze, lăsându-mă să trag puternic aer în piept, inspirându-l și expirându-l. Fiorii îmi părăseau corpul, lăsându-l într-o stare de amorțeală. Mama îmi șterse lacrimile, cuprinzându mă apoi într-o îmbrățișare blândă. M-am așezat din nou în pat, învelindu-mă cu plapuma. De data asta mama era lângă mine, îi puteam auzi respirația accelerată, și ei îi era dor. Dimineața mă găsise în camera mea. Razele soarelui ce intrau pe
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
zâmbesc, căci sunt cu tine mereu. Nu trebuie să-ți faci griji, nu trebuie să regreți nimic. Te iubesc și îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi ești soră. Nu uita, voi fi cu tine mereu. Teodora îmi oferi o ultimă îmbrățișare, când camera mea începu să prindă contur. Eram în genunchi, pe pat, cu mâinile împreunate. Privirea îmi era ațintită pe icoană. Într-adevăr, acel zâmbet era acolo. Cuvintele surorii mele creau un ecou în mintea mea. Acum era îngerul meu
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
extenuantă călătorie cu autobuzul, și-au luat la revedere. Numai că mă întreb dacă asta e metoda cea mai nimerită să salvezi planeta: să bei apă din foste recipiente de iaurt. Dar, a zâmbit ea, trăgându-și fiica într-o îmbrățișare drăgăstoasă, hai să nu mai vorbim despre asta. E așa de bine că te-ai întors. —Mamă, știi că întoarcerea asta ți-o datorez ție, a spus Alice strălucind, fericită că atmosfera se mai relaxase nițel. Tu ești motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate se întâmplă dintr-un anumit motiv, a asigurat-o Jake cu un zâmbet blând. —Draga mea! Ușa de la rezerva privată s-a deschis larg. În cameră au intrat părinții lui Alice. O nanosecundă mai târziu, Alice era cufundată în îmbrățișarea parfumată a mamei ei. Draga mea, ai primit trandafirii de la mine? a întrebat-o doamna Duffield, după ce scosese diverse exclamații încântate cu privire la nepoata ei. Și Frances ți-a trimis niște trandafiri. Alice era surprinsă. Nu primise nici un fel de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prenatal. Când Laura a început să țopăie către ei, Hugo a observat că decolteul continua să fie trăsătura ei cea mai distinctivă. La fel de agresiv, amenința să facă să sară toți nasturii costumului. Laura a cuprins-o pe Amanda într-o îmbrățișare parfumată. Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-a făcut cu ochiul lui Hugo într-o manieră emfatică. Nu te-am mai văzut de ceva vreme, a rostit ea rar printre buzele rujate din abundență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Apă erotică... Când Hugo i-a îmbrățișat talia, a simțit-o încordându-se. —Of, Alice, a zis el cufundându-și nasul în părul femeii care mirosea superb. Sfârcurile lui Alice i-au atins mâinile când aceasta s-a întors în îmbrățișarea lui. —Hugo! Alice i-a luat fața în mâini și i-a tras gura către a ei. Mâna lui Hugo, ajunsă sub fusta ei, a făcut o descoperire. — Nu... Alice l-a privit curajoasă în ochi. — Nu am chiloței. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parc-ar fi fost torturat. Până și vocea îi suna spart. —Alice, a zis el pe un ton uscat care a făcut-o pe Alice să-și dorească să-l ia în brațe și să-l vindece de toate cu îmbrățișarea ei. În schimb, a șuierat: —Ce faci aici? Zâmbetul lui Hugo părea bolnav. —Terapie de cuplu. Tu? Alice a întors ochii. —La fel. Deci Jake a aflat? Hugo și-a spus că Alice era așa de frumoasă cu eșarfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cotea brusc la stânga și se îndepărta îmbufnat către orizont, ca un șarpe indiferent, în timp ce coada sa apoasă se prelingea pe lângă ultimele căsuțe de la periferie. Văzut, plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare vălurită. Dar scriitorul nu dădu atenție unor astfel de amănunte. Fumul acela care se mișca precum o cobră (alt șarpe, de data aceasta unul decis să stea în poziție de drepți) îl fascina, aproape că simțea nevoia să alerge cât
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea îmbrățișării materne. O cuprinse în brațe și își afundă fața în părul ei lung. - Te iubesc, Lucia. Aveam mare nevoie de tine. Miam dat seama că am mare nevoie de tine, permanent. Femeia îi zâmbi, înțelegătoare, apoi îl mângâie pe obraz
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din câte observ. Din cele plăcute... Poate că va fi recompensat suplimentar, după ce ajungem acasă. Îi făcu un semn cu ochiul, apoi îl sărută îndelung. Avea buzele moi, fierbinți, iar atingerea lor îl excită instantaneu. Se desprinse cu greu din îmbrățișare, îi puse mâinile pe umeri, o privi direct în ochi și o întrebă: - Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Râsul ei îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
degrabă spre suporturile indirecte, materiale, care oferă doar o stabilitate parțială în favoarea deschiderii și încrederii în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, are sens să vorbim despre formarea părinților în vederea construirii unei familii în care se acceptă viața, confruntarea cu diversitățile fiecăruia, îmbrățișarea și proiectarea istoriei personale spre un viitor pozitiv, în care solidaritatea este prima dintre atitudini? Credem că există niște linii metodologice de respectat pentru ca intervenția educativă în domeniul familial să păstreze bunătatea, disciplina echilibrată și responsabilitatea: linia respectului demnității fiecărei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și, într-o frântură de clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Își amintea prima lor întâlnire, primul sărut, prima dragoste, iubirea lor statornică și de neclintit, răbdarea de a-l aștepta de fiecare dată cu dragoste și bucurie când venea în vacanțe, chipul lui plin de fericire când intra pe ușă, îmbrățișările pline de dragoste. Avea în față imaginea tuturor evenimentelor frumoase, atâtor ani, petrecuți împreună! Toate acestea, deși o îndurerau în momentul de față, stând lângă trupul lui inert, îi aduceau clipe de reverie și o făceau să nu mai bage
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lăsat prinsă in jocul lui care o mângâia pe păr, pe obraji, tandru, și apoi o sărută din nou cu foc. Lui Petre nu-i venea să-i mai dea drumul din brațe dar aceasta reuși să se desprindă din îmbrățișarea lui . - Este târziu, trebuie să fac focul în sobă, nu știu dacă tata s-a ocupat de lucrul asta până acum. Petre ar fi vrut să o țină pe Frusina o veșnicie în brațe; nu mai avusese o relație intimă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]