27,540 matches
-
joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și eu plec - răspunse Iozefina. Cum așa? Inviți omul aici la una mică și îl lași cu buzele umflate? Îi fi tu contesă de Bethlen, dar nici chiar așa. Gerard fierbea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție cercul e o curbă care merge până la capăt. Dacă acea curbă nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu pleca. Gerard își smulse parcă în galop, hanoracul de pe marginea scaunului și, fără să scoată o iotă, se evaporă. Gerard, stai puțin - făcu Valy ieșind după Gerard - stai, nu pleca. Măi castelane! Castelane! Plânge fata după tine. Hai și îmbrac-o. Îmbrac-o dumneata, că dacă nu, o îmbrac eu... Prins de braț, Gerard își întoarse lent capul și făcu mai mult cu mimica feței un de ce? anemic, fără a se referi la ceva exact. Ce legătură are, măi Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard își smulse parcă în galop, hanoracul de pe marginea scaunului și, fără să scoată o iotă, se evaporă. Gerard, stai puțin - făcu Valy ieșind după Gerard - stai, nu pleca. Măi castelane! Castelane! Plânge fata după tine. Hai și îmbrac-o. Îmbrac-o dumneata, că dacă nu, o îmbrac eu... Prins de braț, Gerard își întoarse lent capul și făcu mai mult cu mimica feței un de ce? anemic, fără a se referi la ceva exact. Ce legătură are, măi Gerard, cornul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pe marginea scaunului și, fără să scoată o iotă, se evaporă. Gerard, stai puțin - făcu Valy ieșind după Gerard - stai, nu pleca. Măi castelane! Castelane! Plânge fata după tine. Hai și îmbrac-o. Îmbrac-o dumneata, că dacă nu, o îmbrac eu... Prins de braț, Gerard își întoarse lent capul și făcu mai mult cu mimica feței un de ce? anemic, fără a se referi la ceva exact. Ce legătură are, măi Gerard, cornul de vânătoare și caii tăi verzi pe pereți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi vrut să locuiască în camera mai mică. Ar fi fost pentru ea mai ușor și cu căldura. Ar fi făcut economie la gaz metan. De atâta se mai bucura doamna General: căldură cât de cât, că dormea mai mult îmbrăcată cu paltonul cel vechi, televizor, și cărțile. Vedea încă destul de bine și era coerentă. Cel puțin așa o găsise Gerard. Îl rugă să-i cumpere caiete, ca să-și scrie memoriile. Fă-te comod, Pruncu. Și să nu mai pleci de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i viața. N-au fost destule toate prin câte am trecut. Sau ai senzația că noi am dus o viață de boemi, așa cum se vede din fotografii? Da. Fotografiile au mai și mascat întotdeauna realitatea. La fotograf, clientul se putea îmbrăca frumos. Lua hainele alea nemțești pe el și le ținea până era tras în chip. Atâta. Adică minute. După care omul revenea repede, în hainele lui de toate zilele. Revenea la normal, cum s-ar spune. Era trasul ăsta în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu băieții. Aveam ceva cu partea masculină. Toată furia și nervozitatea mea se revărsa asupra părții masculine, ca o frustrare pentru că nu eram băiat, așa cum își dorise tatăl meu. Am suferit mult în perioada copilăriei, pentru că nu eram băiat. Mă îmbrăcam băiețește, jucam numai jocuri dure, unde îmi puneam viața în pericol, mă întreceam în orice numai cu băieții ca și cum aș fi dorit să le demonstrez că eu, chiar dacă eram fată aveam capacitatea să fiu egală cu ei sau chiar mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
voi va ști că sunt adevărate. Multe lucruri se învață pe parcursul vieții: școală, facultate, cursuri de tot felul și toate ne învată cum să trăim dependenți de ceva exterior, ne învață cum să ne comportăm, cum să vorbim, să ne îmbrăcăm, să muncim, când să zâmbim, când să vorbim și când să tăcem, dar pe nici unde nu ne învață cum să ne folosim potențialul intern extraordinar. Eu nu am avut o educație în acest sens, dar mă bucur că abia
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Eu am acceptat destul de greu să nu mai dau vina pe alții pentru ce mi se întâmplă mie. Era mai ușor când aruncam responsabilitatea vieții mele pe umerii altora, era mai ușor când, în fiecare dimineață mă trezeam și mă îmbrăcam cu mantaua groasă a victimizării, disculpându-mă de orice responsabilitate, am experimentat și știu că este mai ușor așa. Din acest unic motiv, totul se năruie în jurul nostru, în societatea în care trăim și începem cu toții să ne plângem că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
stă cu această evoluție pe verticală. Noi ființele umane dotate cu instincte și inteligență, suntem într-o permanentă transformare și evoluție, acum suntem mult mai frumoși ca înainte, ținem mult la felul în care arătăm, în felul în care ne îmbrăcăm, ținem mult la felul în care articulăm cuvintele, cum ne mișcăm și cum gesticulăm și tot așa, suntem super-oameni. Doamne, ce mult iubesc această transformare a omului, totul este perfect, adică nu chiar tot, să nu exagerez, singurul lucru ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
peste cine sunt încălecat... Și călăream ca pe surul din grajdurile reghimentului... Surul... Surul... Ce să ți spun? Surul era un mielușel pe lângă cucoană!!! <Și?> a întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc boierește. Când o venit Catrina, cucoana mă învăța cum să fac temenele în fața musafirilor civili, pentru că pe cei militari trebuia să-i salut ca la reglement. Și asta... a avut grijă căpitanul să mă învețe! <Și?> După
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu geamurile luminate ca de o pălălaie... „Doamne!” - mi-am zis în gând. „Să știi că a luat foc cine știe ce!”... Privesc în jur prin odaie... Tipenie! M-am îmbrăcat repede, punând pe mine tot felul de bulendre și o cușmă, de a tatei, care îmi venea până peste ochi și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și lasă bocitul, că nu ești babă! Nu te supăra pe mine, nene Hlibocene. Da’ vorbeam și eu, ca să nu-mi înghețe limba-n gură, că în rest... tremură și inima în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă firea pe dos...Cărăușii se conduceau după orice beldie știută de ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-o fi lovit și de ce? Asta nu se întâmpla dacă nu ar fi vrut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dar nici la...vorbe bune. Acum am să merg să mă pregătesc pentru drum. Trebuie să plecăm și acasă. Până ne întoarcem, te las pe mâini bune. Crezi că ai să te descurci?” Ochii lui Hliboceanu îl urmăreau cum se îmbracă. Când Cotman a terminat de îmbrăcat, s-a întors către el. Mă duc să vorbesc cu Costache și cu Măriuța ca să aibă grijă de tine până luni, când venim cu un nou transport. Îi bine, Vasilică băiete? Răspunsul nu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a ajuns și hatman al Moldovei! Întâi și întâi, cam prin 1838, o făcut o școală primară în limba românească, pentru copiii oamenilor săraci de pe moșia lui. Să vezi tu cum acolo mâncau copilașii, acolo dormeau, iar pe deasupra îi și îmbrăca cu hăinuțe noi și frumoase. Și unde o făcut el o trebușoară ca asta? - a vrut să știe Puicuță. Într-o chilie a bisericii zidită de taică-său. Acum să nu credeți voi că lucrurile se sfârșesc aici. Când boierul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Întoarcă În pat, dar imaginea marțială din tabloul de deasupra patului, unde comanda un asalt al cavaleriei, Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câteva zile bune. În prag, Împăratul Îl opri. Și, te rog, vorbește cu Spinoza să-mi facă altă pereche de lentile. Cele vechi s-au spart. Vestea marii victorii de la Baia Comună se răspândise, probabil, foarte iute, căci atunci când Napoleon - Îmbrăcat În uniforma de paradă și Încins, după multe luni, cu sabia din plastic - ajunse În sala de mese pentru micul dejun, Sigmund Freud, care În trecut se luase de câteva ori de Împărat și-i scornise chiar și câteva porecle
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un fel de companie multinațională gigantică. Iată cum se petrec lucrurile. După ce expiră pentru ultima oară, celui plecat din această lume Îi apare În fața ochilor o reclamă strălucitoare la băutura răcoritoare oficială a Raiului. Apoi, un om cu chip luminos, Îmbrăcat În alb, Îi vorbește celui plecat dintre noi cu tonul blând al stomatologului care recomandă o pastă de dinți, explicându-i că se află la Începutul unei noi vieți. Urmează un scurt moment de teleshopping, În care doi Îngeri demonstrează
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atenție omulețului agitat de la etajul zece. Doar câțiva Îi făcură cu mâna, iar cineva prinse a-l filma. — Soldați, de la Înălțimea acestui turn vă privesc câteva milenii de istorie... insistă Napoleon. Dar nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări franciscani, cu glugile pe ochi, se iviră În spatele lui și, cât ai zice Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată. Cei care au remarcat ciudățenia Îl
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a catadicsi să-și ia picioarele la spinare. „Cu-cu!“, o chemam, lipindu-mă tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În miezul acestei salate de credințe și idei, existau fapte inexplicabile, ca și cum misterul nu s-ar fi simțit Împlinit până nu-și născocea contradicții flagrante Între părțile componente, ele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]