4,030 matches
-
eu cinică. În fond, Helen era soră-mea. Și oricum, probabil că nu bănuia nimic. Trebuie să recunosc că, atunci când Helen a terminat cu pregătirile, eram frumoasă. Fața îmi era proaspătă, pielea îmi era curată, ochii îmi străluceau și eram îmbrăcată ca și cum n-ar fi fost cine știe ce ocazie. —Zâmbește, mi-a ordonat ea. Am zâmbit. Toate au dat din cap în semn de aprobare. —Bine, a zis mama. Să zâmbești des. — Cât e ceasul acum? am întrebat. — Aproape nouă și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschis gura pusă pe harță. Dar după aceea a închis-o la loc. Ceea ce trebuie să spun că a fost un adevărat miracol. —OK, am cedat. M-am târât în sus, pe scări, și m-am băgat în pat încă îmbrăcată cu hainele acelea minunate cu care fusesem împopoțonată de dimineață. Deși nu mai găseai nici urmă din femeia zâmbitoare, frumos machiată și atrăgătoare care fusesem de dimineață. În locul ei, aveai la dispoziție o epavă cu fața roșie, cu ochii umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el agitat și nerăbdător. Dar ce zici, hei... ce zici dacă promit ca pe viitor să nu te mai intimidez? James vorbea de parcă tocmai ar fi descoperit cea mai inovatoare idee de pe pământ. Prin comparație, Arhimede făcând țuști din baie, îmbrăcat numai cu o bucată de piele de animal, ar fi părut reținut și rezervat. M-am uitat la James cu o milă disprețuitoare. — Sigur că pe viitor n-o să mă mai intimidezi, i-am spus, fiindcă n-o să mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sfîrșit Înduplecat să-nceapă repetițiile pentru rolul de vînzător de mașini, apar Faye și fata ei, Lili. Trecînd peste faptul că bătrîna doamnă confirmă că-i o mare actriță, În prima ei scenă arată că se pricepe și la mașini: Îmbrăcată ultra elegant, Într-un taior negru mulat peste ce-a mai rămas din ea, privește-n jur cu ochi de cunoscătoare, cade pe neașteptate-n patru labe, scoate din poșetă o șurubelniță și strînge un șurub de la stopul din stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca niște copile de armonia spectacolului la care le era dat să asiste și la care nu mai asistaseră niciodată cu șoferi, ospătari și bodyguarzi profund religioși avînd În vedere locul unde se aflau, peste două sute de oameni profund religioși Îmbrăcați numai În „smoking cu papion, evocînd parcă o secvență dintr-un film de Nikita Mihalkov”, Zboară cocorii, datorită faptului că erau cinefili, Însuși bunul Dumnezeu șușotind de unul singur pe la colțuri bucuros ca un copil cu siguranță Îmbrăcat În smoking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi fost „Lansare de carte din avion”. Și mai constructiv. S-a făcut ora 23. Așa că iau prima pagină a revistei cu iubirea de care nu mă despart nici la capul patului și admir reproducerea integrală a unei doamne superbe, Îmbrăcată doar cu o pereche de ciorapi Înnodați În dreptul genunchilor. Ceva mă face totuși (iubirea) să cred că-i o poză mai veche a lui Adrian Păunescu. Îmi sare somnul și conspectez Românul: „Încă o lovitură de moarte dată opoziției. Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
armată: iubeam o fată superbă (acum arată ciudat), și, venind odată În permisie m-am gîndit să-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul blindat din unitate, țintele bocancilor făceau un plăcut zgomot cazon pe caldarîmul ud, m-am ridicat puțin pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere din nou cu cearceaful alb, dar efortul era vizibil prea mare. Andrei Vlădescu s-a aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu încearcă să schimbe lucrurile. Avusesem o educație strictă, fără prieteni, în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude și mă simțeam mândră. O simțeam pe mătușă-mea rivală, mai ales când unchiul meu voia să fiu bine îmbrăcată și să mă port în așa fel încât să mă admire lumea, dar credeam că e normal să se întâmple astfel. Mi se părea că mi se cuvine admirația lumii. Ceea ce învățasem despre lume era în mare măsură trucat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și Sidney urcară la etaj, dar apoi, lăsat de capul lui, lui Kenneth nu-i fu greu să se rătăcească în vechea casă. Deschise ușa pe care o credea a dormitorului lui și descoperi că era deja ocupat de Shirley, îmbrăcată doar cu furoul și dând să-și pună cămașa de noapte. Kenneth spuse: — Hei, ce căutați în camera mea? — Nu e camera dumneavoastră, spuse Shirley. Uitați, astea nu-s bagajele dumneavoastră, nu? Și își strânse rușinată cămașa de noapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
McGanny, continuă Findlay, nu este foarte cunoscut în cercurile teatrale, deoarece cariera tinerei doamne, din câte am putut să văd eu din CV-ul ei, s-a încăpățânat să n-o ia din loc. Nu are studii suficiente, e prea îmbrăcată, a avut roluri de spus în mers, roluri de un cuvânt și roluri mute și între aceste triumfuri a intrat și a ieșit dintr-un centru de dezintoxicare și a pozat goală pentru una dintre cele mai vulgare reviste de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pat - ore în care starea ei se agravase clar. Și totuși nimeni nu fusese neglijent, din câte mi-am dat seama: atmosfera fusese de eficiență, de frenezie, de hotărâre, sub presiune. Deci cum de durase atât de mult? Stăteam lungit, îmbrăcat, cu perdelele deschise. Un pat e un lucru simplu - așa crezusem întotdeauna. Din câte-mi aminteam, nu fuseseră mai mult de douăsprezece nopți în care să nu fi dormit într-un pat, într-un loc sau altul. Și spitalele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
seara, iar Emily n-a mai adus În discuție tema abandon-birou. M-am prăbușit Într-un sfârșit Într-un taxi (doar de data astaă la ora opt, după care, la ora zece, m-am Întins cât eram de lungă, Încă Îmbrăcată, peste plapuma de pe pat. Și Încă nu mâncasem nimic, pentru că nu puteam să sufăr ideea că trebuie s-o pornesc să caut ceva de-ale gurii și să mă rătăcesc iarăși, așa cum mi se Întâmplase În ultimele patru zile, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici o legătură cu Runway? A suspinat, ca și când s‑ar fi resemnat cu acest trist și nefericit fapt. — Da, bineînțeles. Dădacă, Înțeleg perfect. Ei bine, se pare că de fapt nu prea Înțelesese, pentru că, deși arăta conform standardelor (Înaltă, machiată impecabil, Îmbrăcată rezonabil și serios malnutrităă, mă tot Întreba care anume din sarcinile de serviciu i‑ar solicita prezența la birou. I‑am aruncat una din privirile acelea speciale, În stare să ofilească și florile, dar ea n‑a părut să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
haine ca tine? S‑a dat un pas Înapoi, iar privirea i s‑a plimbat de sus până jos pe trupurile lor, oprindu‑se asupra lor doar cât să le facă pe toate să se simtă grase, urâte și prost Îmbrăcate, după care le‑a ordonat să se Întoarcă la birourile lor. Ele au dat viguros din cap, cu frunțile plecate. Câteva au murmurat niște scuze profunde În vreme ce se precipitau spre departamentul lor. Abia după ce au plecat toate mi‑am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aceasta. Vă rog să‑mi permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă va conduce În atrium, unde se servesc cocktailurile. Speram că voi reuși să nu mă holbez În timpul monologului, dar spectacolul era de‑a dreptul atroce. Văzusem femei Îmbrăcate ca prostituatele, și bărbați Îmbrăcați ca femeile, și fotomodele Îmbrăcate cu mai nimic la petrecerile Mirandei, dar nu văzusem În viața mea oameni Îmbrăcați În halul ăsta. Știam că nu voi avea de‑a face cu oameni În pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă va conduce În atrium, unde se servesc cocktailurile. Speram că voi reuși să nu mă holbez În timpul monologului, dar spectacolul era de‑a dreptul atroce. Văzusem femei Îmbrăcate ca prostituatele, și bărbați Îmbrăcați ca femeile, și fotomodele Îmbrăcate cu mai nimic la petrecerile Mirandei, dar nu văzusem În viața mea oameni Îmbrăcați În halul ăsta. Știam că nu voi avea de‑a face cu oameni În pas cu moda, din New York, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la Paris pentru că așa era cel mai bine pentru viitorul meu, că ea nu era alcoolică și că eu nu eram o soră denaturată pentru că plecam din țară după ce Jill tocmai născuse primul copil. Dar ea adormise peste plapumă complet Îmbrăcată, iar paharul gol de cocktail trona pe masă. Laptop‑ul Toshiba era deschis lângă ea pe pat și m‑am Întrebat dacă reușise să scrie măcar un cuvânt. M‑am uitat. Bravo! Inserase Întreg antetul, inclusiv numele, grupa, numele profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În termeni buni, dar nu m‑am putut debarasa de simțământul că proprii mei părinți erau dezamăgiți de mine. Ridicarea bagajelor la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar venisem cu rucsacul În spinare și stătusem la un motel ieftin În partea cealaltă a orașului, și ceea ce văzusem atunci nu se compara nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cenușie“ sau „incertitudine“, dar cineva adăugase o notiță scrisă de mână, către sfârșitul carnețelului: Când nu ești sigură (și ar trebui să fii sigură Întotdeaunaă, e mai bine să fii Îmbrăcată În stil nu prea elegant În ceva splendid, decât Îmbrăcată prea elegant În ceva splendid. Ei bine, OK, se pare că acum situația se Încadra În categoria petreceri, sub‑categoria stilat. M‑am uitat la cele șase schițe de ținute vestimentare pe care Lucia le desenase pentru sub‑categoria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă urmărești pretutindeni, trebuie să presupun că vrei să te culci cu mine. M‑am Îmbujorat și, ca o adevărată doamnă, am pufnit sonor. — Mda, cam așa ceva. De fapt, nu am venit În calitate de oaspete, sunt doar o bonă foarte bine Îmbrăcată. Miranda mi‑a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara asta de progenitura râzgâiată a gazdelor. Așa că, scuză‑mă, dar cred că trebuie să mă duc să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care Îi cunoscusem vreodată personal și Miranda Priestly Îmi spusese că eram rezonabil de competentă. Aveam impresia că toate se legau În sfârșit, că anul de sacrificii arăta primele semne ale unei posibile răsplăți. M‑am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am Închis telefonul În acea primă seară de când revenisem acasă și am plâns, nu doar pentru Alex, ci și pentru tot ceea ce se schimbase iremediabil În timpul acestui ultim an. Intrasem În Elias‑Clark Building ca o puștoaică neștiutoare și prost Îmbrăcată și mă Împleticisem afară din ea ca o femeie pe jumătate maturizată, ușor blazată și tot prost Îmbrăcată (ce‑i drept, una care acum Își dădea seama cât e de prost Îmbrăcatăă. Dar Între timp trecusem prin destule ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]