2,929 matches
-
De Witt a venit aici direct de la Quentin. — Fără să se mai prezinte la cei de la Eliberări Condiționate? — Exact. — Iar De Witt are un dinte împotriva lui Blanchard de la treaba cu Boulevard-Citizens? — Exact. — M-am lămurit. Am trecut pe lângă celulele înșirate de-o parte și de alta a coridorului. De Witt stătea în ultima, singur, așezat pe podea. Ușa se deschise cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iese mai devreme din închisoare, s-a dus la Ben Siegel, ca să încerce să-l facă dispărut. I-a fost teamă că Bobby o să-nceapă să vorbească în stânga și-n dreapta despre mine, că o să distrugă basmul nostru cu zâne înșirând toate lucrurile urâte pe care le știe despre mine. Siegel l-a refuzat și i-a spus că n-are nici o importanță, că acum suntem trei și că adevărul nu ne poate face rău. Apoi, imediat după Anul Nou, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în sânge, am măsurat-o și am copiat urmele de pe talpă pe o hârtie transparentă. Am trecut apoi la amprente. Am dat cu praf pe fiecare suprafață din cameră și pe câteva dintre cotoarele netede și paginile lucioase ale cărților înșirate pe jos. Pe cărți n-am găsit decât pete neclare dar celelalte suprafețe ale încăperii scoaseră la lumină pete, urme de mănuși și două tipuri distincte și clare de amprente. La sfârșit am încercuit cu pixul amprentele mai mici de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dromiket 4 și pe Stejeran 1 de mâini și porniră cu toții spre ușa stației. Ușa despre care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În uraniu forte, răspunse Dromiket 4. — Am, zise Getta 2. Puteți opri. Punctul alb deveni tot mai mare și-n curând văzură o uriașă sferă transparentă, feeric luminată, în interiorul căreia, pe o suprafață de câteva sute de hectare, se vedeau înșirate pe orizontală zeci de clădiri, terenuri de joacă, de sport, tarlale cu cereale, turnuri de apă, autostrăzi etc. Semnalizară de oprire și-o trapă se deschise în peretele transparent al sferei, lăsându-i să intre. Aterizară pe platforma din fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate. Intrară apoi în clădire, pe un coridor curat, luminos, proaspăt dat cu petrosin. Pe lângă pereți, pe piedestaluri de granit, se înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-un imens mozaic înfățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și iar, zâmbind cu zâmbetul ei. Familia lui s-a adunat și a început să bată din palme în timp ce bunica râdea la fiul ei și-l săruta pe nas. Hori avea o casă plină de copii, cinci cu toții, care se înșirau de la fata gata de măritiș până la țâncul în pielea goală care stătea la pândă. Familia s-a revărsat în stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci sau unelte pescărești, cum mă așteptasem. Mirosea însă violent a pește fript și a mâl dospit la soare. Înșirate de o parte și de alta a uliței, singura, casele erau mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?” Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. „Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre „terapia de grotă”. Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am răspuns cu o frază pe care am citit-o undeva: „Bolnavii sunt totdeauna optimiști. Poate că optimismul însuși este o boală”. A râs. 15 februarie Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. „Ești un om norocos”, mi-a zis odată Dinu. „De ce?” l-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar „ulcerul - zicea el - e o chestie de modă”), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădam ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv, stricându-i mecanismul vital. Cum s-a întâmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astea! Simțeam și în rândul bătrânilor un freamăt de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de marmură la căpătâi. Îi priveam cum stăteau înșirați în jurul mormântului, îmbrăcați în obișnuitele lor halate ponosite, și înțelegeam în acele clipe chiar faptul că o antipatizau pe Laura. La o anumită vârstă, oamenii devin răi cu cei tineri, mai ales dacă aceștia sunt frumoși și neindulgenți. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
își urmară drumul în tăcere, chiar și femeile. Fiecare își mesteca gândurile în sine, fiecare își avea bănuielile sale. Auta socotea că vor fi venit soldați din Ta Kemet după robi, căci de la Marea Dulce în jos, spre miazănoapte se înșirau de-a lungul lui Hapi satele neamului negru luo, neam liniștit de pescari și vânători sau crescători de vite. Auta cunoștea acest neam pe care-l iubea și pentru că mulți oameni luo, în rarele lor răgazuri, se îndeletniceau cu făurirea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bine cum e, zice dna James. Am fost și eu căsătorită cu unul. Ciudat cum apare și dispare memoria, meditează Theodora, trăgându-și mănușile groase, din piele de vițel, și observând la stânga o cusătură desfăcută, care trebuie reparată. Cum a Înșirat toate numele celor din familia Du Maurier... Mă Întreb ce a vrut să spună când a zis - despre George Du Maurier - că „Trilby a fost problema“. — Eu, una, habar n-am, spune dna James. La vremea aceea a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră de dramaturg: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“ Din cerul Întunecat Începu să curgă o ploaie subțire și rece. Lămpile de gaz se Înșirau Înaintea lui pe un Piccadilly aproape pustiu, azvârlind bălți de lumină pe trotuar, cu petice de Întuneric Între ele. Se Îndreptă hotărât spre Kensington. 3 Așa Începu convalescența lentă a spiritului. Duminică dimineață se trezi cu mult Înaintea zorilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-a vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar într-un Cabinet? fluieră a pagubă mustăciosul mai târziu, când se înșirau tustrei de-a lungul unor saloane, bătute parcă de miresme de ierburi marine, perdeluite în plușuri atât de verzi și de roșii, ca și cum și-ar fi plimbat scheletele prin interioarele unor boabe de strugure sau de măceși. - Stăpâna acestei gospodării
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-a treia zi. Străbătîndu-și odăița în lung și în lat și memorîndu-i acestui Victor inept punctele slabe de poet și prozator încă nerealizat, de șoldul încă înțolit în costum interbelic, de flanel, al Prigonitorului, se izbeau, la fiecare pas, înșirate pe lănțișor de argint, sfârcurile urechilor stângi ale lui Celestin și Ulpiu Sargețius Galopenția. Scalpuri ciudate, la care Stăpânitorul trecător al acestei lumi ținuse morțiș, neuitând cumva să le reteze de la cei doi regișori pe care deja îi identificase. Întreaga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de matematică. Dar, naiba mai văzuse vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se desfășura întîlnirea și singurul dintre cei prezenți ai cărui mușchi îl absolviseră pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmă binefacerile învățăturii, înșiră câteva dintre ciudățeniile unei vieți așezate, oferindu-se să-l treacă, un timp, pe Sinistrat sub protecția sa. Îi va fabrica el însuși actele necesare înscrierii în clasa a noua, la vreun liceu. Aprilie fiind, aproape sfârșit de un an
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câte trei minute. Săriră gardul de beton, supraînălțat cu brâu de metal și presărat cu săgeți să julească, în ascuțișurile lor, popoul nebunilor. Întâi Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmă, Fisente. Spitalul avea 18 pavilioane (lunguiețe, turtite, solide), înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de copaci și peluze. Spre corpul căutat, unul dintre cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
m-aș veseli și n-aș mai pleca dacă nu mi-ai ține tu în poza aia după umăr. Mi-am tatuat pe umeri epoleții tăi de colonel, mi-am tatuat pe piept decorațiile tale și sub ele s-au înșirat deja ridurile. Am tras cu ochiul și am văzut că tu vii în fiecare dimineață de foarte departe până în dreptul pozei atârnate pe perete. Și-ți lipești fruntea de luciul imaginii și privești în gol până când ne trezim noi și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neputință din umeri, fluturîndu-le pe sub nasuri extremitatea respectivă, înmîloșită și împuțicită de muci, da' ce era nebun să scrie cu degetul ăla?!... Pe cinstea noastră! Are dreptate Doru! scuturau din căpățâni oamenii aceia, înfometați și cumsecade. Nu se cuvine să înșiri lucruri atât de însemnate, cu un deget arătător așa de plin de funingine. Și chiar din acea dis-dimineață de joi, 21 aprilie, se trezi cu patul plin de grămăjoare de degete retezate, aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]