KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame, ca să nu ne tragă Înapoi curentul... CÎteva minute mai tîrziu dormea profund, sub privirile Niñei Carmen, care În același timp se uita lung și spre răsărit, În căutarea unui pămînt despre care el o asigura că se afla acolo, deși nu putea fi Încă zărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

îngropată, în stilul revistelor, la douăzeci de pagini după copertă. Nu te-aștepta să găsești ceva de la-nceput. Nu există nici măcar o structură organizată. O să-nceapă poveștile, după care, trei paragrafe mai încolo: Sari la pagina nu știu care. După care sari înapoi. Or să fie zece mii de stiluri distincte care, amestecate și îmbinate, poate c-or să dea naștere la cinci rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi și pălării și mănuși, și nici o haină adevărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
din toate astea nu contează. Ne facem doar încălzirea. Sari la momentul de aici și acum, Brandy Alexander sângerează de moarte pe podea și eu stau îngenuncheată lângă ea, spunând povestea de față înainte să intre-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nou o genuflexiune. Dolarilor noștri le spunem păsăruici, zice și vâră o mână în poșeta ei albastră. Să vă arăt. Pe ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
le spunem păsăruici, zice și vâră o mână în poșeta ei albastră. Să vă arăt. Pe ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi urcă a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată risca o privire înapoi. Numai atunci își va întoarce toată brioșa de căpșune a capului său. Cu prora aia masivă, sânii reliefați ai lui Brandy Alexander, cu frumusețea mută a gurii ăleia profesioniste cu totul la vedere. — Proprietara casei ăsteia, zice Brandy, e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
femeilor știu ce-nseamnă să te simți în fiecare zi tot mai invizibilă. Brandy a stat în spital luni în șir, și-am stat și eu, și nu-s multe spitalele la care poți merge pentru operații estetice importante. Sari înapoi la călugărițe. Călugărițele erau cele mai rele când venea vorba de pisălogeală, călugărițele care erau infirmiere. O călugăriță-mi povestea despre-un pacient de la alt etaj care era comic și fermecător. Era avocat și știa să facă trucuri magice doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului. Ca să-mi controleze temperatura, îmi împingea în ureche un fel de pistol electric. Sora Katherine era genul de călugăriță care poartă verighetă. Iar oamenii căsătoriți întotdeauna cred că răspunsul stă-n iubire. Sari înapoi la ziua marelui meu accident, când toată lumea a fost atât de grijulie. Oamenii, indivizii care mi-au dat voie să intru în fața lor în sala de urgențe. Ce mai insistaseră polițiștii. Adică, mi-au dat un cearșaf de spital, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă dacă am familie. Am scris: Mda, e fratele meu gay, dar a murit de SIDA. Și ea zice: — Păi, atunci totu-i bine, nu? Sari la săptămâna de după ultima vizită a lui Manus, ultima însemnând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Știi, îmi spune Evie peste teancul de reviste Vogue și Glamour pe care mi l-a adus, am vorbit cu cei de la agenție și-au spus că, dacă-ți refacem portofoliul, vor lua în considerare ideea de-a te primi înapoi pentru mânării. Evie vrea să zică „manechin de mâini“, pozând pentru inele de cocteil și brățări cu diamante pentru jucat tenis și alte porcării din astea. De parcă aș vrea să aud așa ceva. Nu pot să vorbesc. Nu pot să mănânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
să facă așa de bine cu ochiul. Ca cineva care-ți face poză. Dă-mi veselie. Dă-mi distracție. Dă-mi dragoste. Flash. Îngerii din rai ar trebui să trimită bezele așa cum face Brandy Alexander și-mi luminează restul săptămânii. Înapoi în cameră, scriu: Cine e? — Nimeni cu care ar trebui să te încurci, zice infirmiera. O să ai și așa destule probleme. dar cine-i ea? scriu — Dacă-ți vine să crezi, zise infirmiera, aia-i altcineva în fiecare săptămână. Imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce m-ai lovit? Ce-am făcut? Am luat curcanul. M-am dus cât de repede m-au ținut picioarele înapoi la Spitalul Memorial La Paloma. Era aproape întuneric. În tot acest timp strâng la piept curcanul, îmi spun: curcani. Pescăruși. Coțofene. Păsări. Păsările mi-au mâncat fața. Când ajung înapoi în spital, pe coridor vine spre mine sora Katherine, conducând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
M-am dus cât de repede m-au ținut picioarele înapoi la Spitalul Memorial La Paloma. Era aproape întuneric. În tot acest timp strâng la piept curcanul, îmi spun: curcani. Pescăruși. Coțofene. Păsări. Păsările mi-au mâncat fața. Când ajung înapoi în spital, pe coridor vine spre mine sora Katherine, conducând un bărbat și suportul lui pentru perfuzii, bărbatul complet înfășurat în tifon și pătruns de tuburi de drenaj și pungi de plastic cu lichide galbene și roșii care curg în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
prezervativ. Ea zice: — Hai să vedem cât o să-i ia să găsească o săptămână de lichide femeiești macerându-i-se-n cur. Închide rujul și zice: — Uscă-mă, te rog. Îi dau un șervețel și-un plasture cu estrogen. Capitolul 5 Sari mult înapoi, la o zi în fața magazinului universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă câinele cuiva ridicând piciorul să se pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda retrovizoare. — Televiziunea chiar ne face Dumnezei, zice. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după atâtea săptămâni pe drum cu mine, glorioșii și vulnerabilii ochi albaștri ai lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai aveam față și nu eram în război cu hrana solidă. Pe masa din sufragerie, acoperind totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În hainele sale, în locul platoșelor de mușchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
dans în cușca liftului de alamă și sticlă la gravitate zero. Brandy strânge pumnul mare împodobit de inele și androidului metis de serviciu care încearcă să ne oprească îi zice să stea calm dacă nu vrea să moară la reintrare. Înapoi pe pământ în secolul XXI, Lincoln-ul nostru închiriat, cu interiorul lui albastru de sicriu, așteaptă să ne ducă la un hotel frumos. Pe parbriz e un bilet de amendă, dar când Brandy se duce val-vârtej să-l rupă, biletul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
voi să fiu. Brandy Alexander, mâna ei mare ridică ilustrata. Regina absolută o citește în gând, fără nici o vorbă, și vâră ilustrata în poșetă. Prințesă Prințesă, ea zice: — În ritmul ăsta n-o să ajungem niciodată în viitor. Capitolul 9 Sari înapoi la ziua în care Brandy aruncă în aer deasupra capului meu un pumn de nimic scăpărător și-n jurul meu biroul logopedei se acoperă cu aur. Brandy zice: — Ăsta-i voal de bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
părinții tăi sunt ca Dumnezeu pentru că vrei să știi că-i ai aproape și vrei să fie de acord cu modul tău de viață, și totuși nu-i suni decât când ești în criză și ai nevoie de ceva. Sari înapoi la mine în patul din Seattle, singură cu telecomanda pe care apăs un buton și iau sonorul televizorului. La televizor sunt trei sau patru oameni pe scaune, șezând pe-o scenă joasă în fața unui public de platou. Asta-i la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
am fost, și e tot aceeași poveste. De ce te simți ca o cretină dacă râzi singură, dar numai așa ajungi de obicei să plângi? Cum reușești să treci prin atâtea mutații și să rămâi același virus mortal? Capitolul 11 Sari înapoi la momentul când am ieșit prima oară din spital, fără carieră sau logodnic sau apartament, și-a trebuit să dorm în casa mare a lui Evie, casa ei adevărată unde nici măcar ei nu-i plăcea să locuiască, se simțea așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
e scuza de care are Evie nevoie, adică să locuiască aici, pentru o fată osoasă care n-o să aibă niciodată mare succes undeva. Ușile sunt încuiate în noaptea asta. Pisica e înăuntru. Când mă uit la ea, pisica se uită înapoi la mine, așa cum se uită câinii și unele mașini când oamenii zic că zâmbesc. Chiar în după-amiaza aia, Evie m-a sunat implorându-mă să mă externez și să-i fac o vizită. Casa lui Evie era mare - albă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul să continui să întind coarda. Simțeam că pot face orice, și eram de-abia la început. Pușca era încărcată și aveam primul meu ostatic. Capitolul 14 Sari mult înapoi, la ultima dată când m-am dus acasă să-mi văd părinții. Era ultima mea zi de naștere înaintea accidentului. Cu Shane încă mort, nu m-așteptam la cadouri. Nu mă aștept la tort. Această ultimă dată, mă duc acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Sting toate luminile de la parter, și Manus strigă. Trebuie să se ducă la toaletă, strigă. — Te rog. Marea casă colonială a lui Evie cu coloanele alea mari în față e toată cufundată în întuneric pe când îmi croiesc drum pe pipăite înapoi spre sufragerie. Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste covorul oriental până la masa de sufragerie, cu fața ei de masă dantelată. Aprind un chibrit. Aprind una dintre lumânările din sfeșnicul mare de argint. Bine, prea seamănă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]