2,847 matches
-
surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochelarii mai sus pe nas și flutură iar din mână spre mine. Funcționează. Cărțile de telefon și aparatele de apelare acționează ca o frână. Toate viețile și fluxurile și interacțiunile pe care rechinul trebuie să le tragă după el îl încetinesc, îl obosesc. Iar noi folosim cărțile de anul ăsta și apeluri reale, întâmplări actuale. Or să-l țină la suprafață, așa cum vrem noi. Sprijinindu-mă de peretele cabinei, m-am ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărțile de anul ăsta și apeluri reale, întâmplări actuale. Or să-l țină la suprafață, așa cum vrem noi. Sprijinindu-mă de peretele cabinei, m-am ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu pare să-l încetinească destul. Nu, dar n-o să poată continua așa mult timp. O să mai leg unul de el, doar ca să fim siguri. Cum te descurci cu nodurile? — Păi, mă descurc... Am tăcut, arătând peste umărul doctorului, în largul mării. El se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da! Am redus puțin din presiunea asupra motorului, încetinindu-ne înaintarea. — Nu, strigă doctorul spre mine. Ține-te după el, o să legăm de el toate trei butoaiele ca să fim siguri. — Trey, țipă Scout de data asta. Ne duce în larg. Dacă... — Aproape că l-am prins. Eric, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Christiane era Întinsă În pat, cu spatele sprijinit pe perne. Surâse văzându-l. Diagnosticul era simplu: necroza vertebrelor coccigiene atinsese un stadiu iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni, i se putea Întâmpla În orice moment; medicamentele Încetiniseră evoluția bolii, dar fără s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate. Christiane ieși din spital după zece zile; Bruno o aștepta. Situația era diferită, acum; viața e făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how -ului și a mecanicilor le Încetineau considerabil Înaintarea. Între ele apăreau diferențe nu doar de clasă, cilindree sau volum al portbagajului, ci și unele dictate de anumite trăiri interioare, aproape umane, am putea zice. La TV erau deja difuzate emisiuni În care diferite mașinării dezbăteau teme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu-l mai văzuse de 13,7 miliarde de ani, de la Big Bang. Doar câțiva hadroni bătrâni Își aminteau vag de niște particule dense ca melasa, care existaseră doar o fracțiune de 1033 din secunda de după explozie și care le Încetiniseră atunci Înaintarea, conferindu-le masă și, În timp, suferințe precum varice, hipertensiune arterială sau platfus. Era o vreme frumoasă, numai bună pentru o ciocnire atomică: -271o Celsius În aer și Întuneric să-ți bagi degetele-n ochi. „Chéri, ai grijă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vera Kuznețova, fosta soție a lui... — ...Dmitri Kuznețov, zis Demiurgul, am Întrerupt-o, fixând-o Însă pe cealaltă. Aceasta n-a spus nimic, dându-mi astfel timp să mai străbat o dată cu privirea cele două șosele, păstrând viteza legală, ba chiar Încetinind până la limita evitării oricărui pericol În zona În care dispăreau sub faldurile rochiei. — Gata, poți să le spui rebuturilor să iasă, am adăugat, văzând că nimeni nu spunea nimic. Splendoarea a zâmbit și și-a ridicat adorabilul posterior de pe tăblia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lumea sa și a creat într-însa făpturi frumoase și pomi plăcuți, marea cea întinsă, lemne mirositoare și ierburi mirositoare și mirosul plăcut al fructelor și omul și lumina focului.“ Mă ridic, mișcarea este lentă, exagerat de lentă, trenul gâfâie, încetinește, proiectându- mă înainte, mă clatin, întind brațul, să-i pun mâna pe umăr, odată cu puținele cuvinte pe care le ridic atât de greu. Are sufletul aspru, otrăvit, n-o pot atinge. Crește doar depărtarea, colțuroasă, grandioasă și rece. I-aș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
genunchi, cu picioarele depărtate peste mijlocul său, aplecându-se, răsturnând uleiul din palme pe spatele rănit, apoi și pe pulpe, în jos, până la glezne. Masaj delicat, ațâțător. Refuză să-și întoarcă fața, primi doar vocea plină, încărcată, ritmările trupului svelt, încetinit de-o lene grea și fierbinte, dar proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din revistele de alături. Manole
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm Umbrei doar pe Scept ăsta, ca să-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din gară. În tot acest timp bărbatul stă aplecat la o fereastră de pe culoarul trenului și o privește, iar femeia pășește pe lîngă tren Încercînd să-l urmărească cu privirea cît mai mult. Acum trenul prinde viteză, pașii femeii se Încetinesc, se opresc, ea are ochii umezi și șoptește cuvinte pe care nu le aude nimeni, apoi, cînd el dispare, strigă „Auf Wiedersehn!“ și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În galop pe urmele noastre strigînd să ne oprim, iar tata rîdea ca un nebun și spunea: Dă-i bătaie! Dă-i bătaie! Nu există pe lume cal care să te poată ajunge! Dar tînărul s-a speriat și a Încetinit viteza, iar polițistul ne-a ajuns și ne-a Întrebat ce-avem de gînd să facem și unde ne trezim; era ferm hotărît să ne aresteze pe toți pentru că am tulburat liniștea la ora aceea tîrzie cu „comedia aia“; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe lângă bisericuța Trisfetitele, făcându-și mai apoi curaj pe pantele buclate ale Marelui Drum de Piatră Cubică. La 16.30 Leo avea programată o meditație cu fiul cel mic al Prefectului de Ianuarie. Pășeau totuși cu precauție, iar la curbe încetineau din timp. Turmele de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o cireașă egal un pol plus remiza. Mai mare plictiseala. Valerică Așchiopoaie, cel de-al treilea proaspăt intrat pe ușă, mai Încet din fire, și-a păstrat privirea ațintită drept Înainte și abia după ce a văzut ce-a văzut a Încetinit puțin mersul lui hotărât și a Început să analizeze ce văzuse: câteva babe stând tologite În niște fotolii de piele și fumând, o plantă mare de interior, din „șelea cu frunza ca lipanu“, o ușă cu perdele pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se apropie mai mult iar când îl prinse de mână pricepu că n-o poate refuza la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau cu efort cea mai înaltă creastă a unui tel din preajma Capidavei, cetate părăsită de arhangheli, așteptând vizita unor cuceritori inconștienți, amețiți de putere, bătându-și joc de singurătate, neștiind că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric însă fără viață și dispar printre copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor își schimbă deodată ritmul... încetinesc, merg strâns înlănțuiți și se sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză... amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dus cât mai discret degetele la nări și am început să respir pe gură. Dar m-am consolat cu gândul că nu mergeam decât până la Victoria, o singură stație, atâta tot, și că o să scap în câteva minute. Dar metroul încetinea deja și când în sfârșit s-a oprit în bezna tunelului, nu cred că parcursese mai mult de trei, patru sute de metri. Imediat ce s-a oprit, s-a simțit cum tensiunea din vagon crește. Nu cred că am stat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
face greață. Săgeata e acum în partea de sus a arcului galben, într-un punct marcat VNE. Ce înseamnă asta? Nu trebuie să-l depășească, strigă Tabitha. Aproape că a sărit de bucurie de pe scaun. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lavabil, mii de perechi de ochi se deschid și inima bate apăsat în conștiința trează, repede-repede. Și de ce atât de repede? Șoseaua e străjuită acum de pereți verticali de beton iar fiorul de lumină străbătând creierul clasei muncitoare s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să se Întunece. Acum ar trebui să fie aproape de Mancelona. Patru sau cinci kilometri de mlaștini. Mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]