2,835 matches
-
-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează goale înveșmântate în raze de lună...De le vede vreun flăcău, îl smintesc de rămâne năuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La Buda! Duceți lui Mateiaș, lui Cazimir știrea "Vin turcii!!" Să vină cu oștile! Să nu ne lase să pierim pe noi și țara! Să vină!! Ați plecat?!?! Tăutu și Duma, fără plecăciune, pleacă în goană... Ștefan, smulge sabia, o încinge și dă să plece. Abia atunci dă cu ochii de Voichița, care, încremenită, speriată, se lipise de perete. Uitase de ea. O ia de mână și-i spune oftând: Voichiță, vezi și tu...Aiasta-i... Voichița se prăbușește la pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem. Cică tot "călire-i" și chinul aista! Tataie, folosu-i că te călești! Vodă zice că aiasta a învățat-o de la Cezar, împăratul romanilor! El, în timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre, precizează Duma. Ștefan se lasă încet, în iarbă, alături. Se culcă pe spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un coșaș îi țârâie la ureche. Bate un vânticel și frunzele pădurii foșnesc, șoptesc...Funigeii au pornit alba lor nuntă aeriană. O ciocănitoare bate toaca într-un copac și niște păsări gureșe ciripesc, se hârjonesc de-a dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
privește îndelung apa Limanului, albastră, lucie ca oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru... Îți vine să crezi că de privești de pe Ceahlău de pe Panaghia Ceahlăului se vede până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un jurământ: Iau asupra mea toate greșelile, păcatele toate! Asupra mea să cadă toată osânda și blăstămul poporului aiesta! Eu am ales! Eu plătesc! Măcar istoria n-o să ne condamne că nu ne-am făcut datoria, spune el și-și încinge sabia. Pornim împotriva tatarilor! Iisus fie cu noi!... Pe cai, domnii mei! Pe cai!! După mine!! poruncește și pleacă. 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" În întuneric, buciumele buciumă ca scoase din minți, de scoală cetatea, ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În cetate, peste tot e liniște! vestește străjerul din turn. Și, ca un ecou, îi răspunde alt străjer, din alt turn: "Peste tot e liniște!"... Un fluturaș de noapte a încins o nesăbuită horă aeriană în jurul unei flăcări de la o lumânare a sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tale umblă pe "Cărările Veșniciei" cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ocazional această frază, care consună cu textul citat mai sus : „...dacă oamenii pot părăsi dreptatea ce suferă și o pot uita chiar în locul ei de zăcere, ei nu sunt așa de mișei încât să nu alerge după dreptatea care se încinge pentru luptă și sare asupra dușmanului” (Giuseppe Garibaldi, 28 iunie 1907, cules ̀ în Oameni care au fost, București, 1966, vol. II, p. 174). Se pare cumva că în aceste texte nu e vorba propriu-zis de cultură? E vorba de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care a dat-o ca zestre sorii noastre Netuța. Ne spăla rufele în albie, cu săpun făcut tot de ea din grăsimile pe care nu le consumam, de la porcii sau oile tăiate. Avea un fier de călcat pe care-l încingea cu cărbuni făcuți din ciucălăi de porumb. Din laptele oilor, făcea caș „prins” cu chiag de la meii tăiați, sau preparat din stomacul porcului tăiat. Mămica fierbea jintița, strecura urda, bătea smântâna pentru a alege untul, pe care ni-l servea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un căuș, turnam apa călduță peste ea și o amestecam bine cu lingura până se făcea un fel de terci mai gros. Luam o lingură de lemn, o udam cu apă rece, luam terci cât cuprinde și turnam în uleiul încins din tigaie. Lingură cu lingură tigaia se umplea, întorceam minunile pe partea cealaltă și? guleai. Ei bine, dacă mai îmbunătățeam rețeta și cu două-trei ouă și un bob de drojdie, fericirea era deplină. Mai puțin însă ne descurcam cu uleiul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
m-au aruncat în sus în timp ce cântau „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! La mulți ani!”. Spre seară unii au plecat spre oraș, alții au rămas să petreacă la restaurantul din centrul comunei, unde tocmai se adusese șampanie. Cei mai mulți au încins horele la bal, care se întindeau din cămin până în centrul comunei la restaurant. La căminul cultural a fost montat magnetofonul și stația de amplificare, iar în centru cânta fanfara. Petrecerea a continuat până noaptea târziu. Tot ce s-a petrecut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pachetul de Kent pe masă. Evident că nu lipsea paharul de tărie. Secretarul cu agricultura povestea impresii din recenta vizită în America, din care tocmai se înapoiase. Eram vânătă de frig și aveam picioarele înghețate. M-am apropiat de caloriferul încins pentru a mă încălzi puțin. Secretarul cu agricultura de la județ, când a văzut că nu ies pentru a-și continua povestirile deochiate, m-a întrebat oarecum nervos: 90 Mai ai ceva de spus, tovarășa? Nu, dar am înghețat și mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
murdare din picioare. A început să țipe: Nu trage, mamă! Când am privit mai bine la piciorul drept, șoseta era lipită de piele. Ce-ai pățit, te-ai fript? Am vrut să-mi fac niște ouă și am scăpat uleiul încins pe picior, acum trei zile. De atunci nu m-am descălțat, că mă ustura. Fruntea mi s-a acoperit de transpirație rece. Febra era de la arsura care se infectase. Am alergat după o mașină și am mers la urgențe la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea, în curtea din spatele clădirii ambasadei, a unei popicării, fiind ajutat "logistic" de nea Vereș, portarul ambasadei, de meserie "la bază" zidar. După program și în zilele de sărbătoare, în frunte cu ambasadorul, încingeam niște partide pe cinste, cu berea suportată de cei ce dădeau mereu bila pe alături. În vara lui 1973 aveam să-mi închei misiunea la Berlin! Eram tânăr, fusese frumos, învățasem multe! Am revenit cu soția în toamna lui 2005
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lână, piele, lemn, piatră și metal. Seara am participat la un inedit ospăț, unde ni s-a servit "curanto", specialitate pe bază de carne de vită, porc și pasăre și fructe de mare, puse într-o groapă acoperită cu pietre încinse în foc. Am savurat-o acompaniați de "milcao" turte din cartofi și făină și "chicha" suc de mere proaspăt ieșit din teasc. A doua zi de dimineață am pornit în explorarea pădurii virgine din Parque Nacional Chiloe, rezervație forestieră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tîrziu. Acei oameni și acele întîmplări îmi revin acum în minte - de parcă ar fi fost ieri - citind amintirile domnului Rezuș despre satul meu natal, așezate sub un titlu inspirat: . Nu cred că este vorba doar de vărsarea Sitnei (brîul care încinge o bucată a locului dinspre Todireni) în Jijia (în punctul căruia i se zice ”La două ape”), ci poate și de ”confluența” din propria viață: căci, venind de tînăr în comună (dînsul e prin naștere, din Rădăuți și format în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tîrziu. Acei oameni și acele întîmplări îmi revin acum în minte - de parcă ar fi fost ieri - citind amintirile domnului Rezuș despre satul meu natal, așezate sub un titlu inspirat: . Nu cred că este vorba doar de vărsarea Sitnei (brîul care încinge o bucată a locului dinspre Todireni) în Jijia (în punctul căruia i se zice ”La două ape”), ci poate și de ”confluența” din propria viață: căci, venind de tînăr în comună (dînsul e prin naștere, din Rădăuți și format în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a pronunțat pentru luarea În considerare a proiectului, considerând că „dacă nu li se va da acum evreilor ceea ce li se dă prin acest proiect de lege, vor câștiga Înmiit În viitor”. În ședința din 27 septembrie 1879 s-a Încins o discuție Îndelungată asupra agitațiilor Întreprinse În țara Împotriva proiectului de revizuire, la care au luat parte mai mulți deputați N. Dimancea, N. Fleva, D. Ghica, N. Blarenberg, C.A. Rosetti și M. Kogălniceanu În calitate de ministru de interne. Deputatul I.
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Urmează o nouă porțiune agricolă, cafenie, prăfuită; pe urmă întâlnim un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați pe lângă linii, joacă table; un grup mai animat pare să fi încins o alba-neagra, dar fără nervul profesioniștilor, un joc de plictiseală. Împrejur (chibiți), câțiva adolescenți cu niște șepci care par a-i face mai tâmpiți, ascunzându-le ochii despre care, în alte timpuri, se spunea că sunt ferestrele sufletului. Dar, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
umană sau un schelet), la catargul artimon ; în centru, un personaj cu barbă neîngrijită, îmbrăcat cu pantaloni largi, de pânză, băgați în cizmele cu carâmbi înalți, răsfrânți, sau strânși deasupra ciorapilor lungi și pantofilor cu catarame ; centură lată, din piele, încinsă peste o cămașă cu jabou sau peste o bluză de corp, ambele largi, cu mâneci lejere ; redingotă lungă, croită cu găitane bogate și colorate, sau doar o vestă pestriță ; sabie puțin încovoiată, prevăzută cu gardă mare și apărătoare la pumn
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în palme de frig, stăteam afară, dârdâind rezemat de tejgheaua brutăriei, așteptând și privind cum înăuntru se făcea focul, până se încingea cuptorul și până ce punea pâinea la și, în sfârșit, până ce se cocea. Toate aceste migăloase operații, nu tocmai distractive când așteptai pe un ger de minus 10-15 grade, încălzindu-te numai cu... privirea la focul din cuptor, țineau două ore
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a obținut-o cu mari sacrificii, pentru a pregăti o supă soțului bolnav. «Ah, aici facem chefuri...», mormăi domnul. Și, Giovanni, cu chipul înroșit, a înghițit umilirea suferită de familia sa, imprimându-și în memorie scena dezgustătoare ca o pecete încinsă în foc, până într-atât încât o va repeta totdeauna religioșilor săi ca să-i respecte pe cei săraci, pentru că «sunt chipul lui Cristos în suferință». Într-o altă împrejurare, un domn al aceleiași asociații, văzându-l pe tatăl Luigi fumând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu o bombăneală de dezaprobare: «Calabria, ar fi bine să frecventați un alt an de liceu!». Giovanni a rămas împietrit, fără a scoate un cuvânt. S-a întors acasă cu capul plecat. Mergea ca un automat, picioarele tremurând și creierul încins la gândul că va trebui să înfrunte încă o dată acele binecuvântate materii de greacă și latină. În decizia rectorului nu trebuie să vedem o îndârjire răutăcioasă față de Calabria. Severul monsenior Bacilieri, care va deveni episcop de Verona și, apoi cardinal
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
S-a rugat: „Să mă ierte Domnul de viața mea falită“. Sărutându-l pe frunte, i-am spus: „Ești sfântul nostru“. Iar el: „Dumnezeu să aibă milă de mine“. A fost ultimul salut fratern». Abia mort, fiii săi s-au încins să împlinească cu precizie voința părintelui lor iubit, dar au intervenit cele mai înalte autorități civile și religioase ale orașului, ale provinciei și ale diecezei care au spus: Nu, don Calabria nu vă aparține numai vouă, e și al nostru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]