4,058 matches
-
fost și, lipsiți de asta, nici nu vom afla spre ce mergem!... I-auzi, dom’ne! Păi, în cazul ăsta, trebuia să stai, frumușel, la tine în țară, în Teheran, și să faci politică!... Poate îi deslușeai și pe alții încotro e raiul, ce zici? De ce-ți trece ție prin cap că asta se-ntâmplă doar la tine acasă, în Orient? — Poate e ca tine, Godune, și nu vreau s-accept. Dacă tot m-ai cules de pe drumuri și-ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-o banchiză de pești, însă cel mai ușor se îndrepta singur, mergând ca un rac, înainte și înapoi, către un capăt neînțeles. Își plătise cu bani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
binecuvântare ori blestem. Idolatria și pedepsele corporale trimit spre mâini, prin care se făceau adesea și verificările jurămintelor. De asemenea, prin selectare și aranjare a termenilor, ființele umane se informează despre spațiul parcurs și despre ordinea folosită (aici, întrebările: de unde, încotro) și despre o cauzalitate nedeterminată, enunțată de întrebarea despre necunoscut, adresată spre cititorul necunoscut, care percepe succesiunea ghicitorii inițiatice (cine întreabă și cine primește informația despre mâini). Contemplatorul a înscris prin mâna sa (gest) o informație din aforisme, dar simplul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
prin mâna sa (gest) o informație din aforisme, dar simplul fapt că selectat-o și a combinat-o cu un desen, o culoare, a creat o compoziție, în care a modificat sensul obișnuit al unei interogații: Cine ești? De unde vii ? Încotro mergi?, evident apelând la un răspuns interior. 50 la sută din comunicare aparține limbajului non-verbal. Michelangelo, Moise Gesturile sfinte se deosebesc de gesturile: de joc prin comunicare estetică indirectă (dansul folcloric) și directă (baletul), prin mimetism (asemănare) și joc (ritm
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mă mulțumește. Nimic pre pământ. Skiptru, -'mpărăție Și orice alt fie Moarte mi se par, De-ar veni la mine Lumea să se-nchine Este în zadar. Nu știu de e lume Când nu-i acel nume Care îl slăvesc, Încotro oi face Nimica nu-mi place, Să mă veselesc. Minutul îmi pare Veac cu-ndestulare Când nu pociu s-o văz, Cât de-aproape fie Parc-aș fi-n pustie În locul ce șăz, Iar când se desparte Măcar nu departe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
firește! Dau o înfățișare extrem de proaspătă. Totdeauna am afirmat că după război femeile au uitat să se îmbrace... Acum însă trebuie să te grăbești, draga mea. Într-adevăr, e o vreme dezagreabilă, ai fi preferat să tricotezi, dar n-ai încotro. Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o scoatem de-acolo. Poate că... Nucu Scarlat rosti încet, apăsat: ― Care se apropie de ușă îl curăț! Melania Lupu ținea ochii închiși. O mască rigidă, fără sînge: " Cred că de astă dată domnul Scarlat exagerează puțin. N-ai încotro însă, draga mea, trebuie să reziști până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău de bietul băiat, dar n-aveai încotro. Fii convinsă de lucrul acesta, Melania. Dacă-l lăsai să plece, în cinci minute Miliția era aici. Încearcă să nu clipești. E foarte greu, dar te rog din suflet să te străduiești. Niciodată nu ți-ar fi trecut prin minte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum îmi dau seama! N-am crezut nici o clipă în ea, practic, cu adevărat, dar n-aveam încotro..." Melania Lupu se uită ușor, ca din întîmplare, peste umăr. " E în ordine! Ce tare-ți bate inima, draga mea! Asta-i din cauza tensiunii și a oboselii. Nu ești obișnuită cu nopțile albe. Îți vine să crezi că a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei. De prea multă vreme fuseseră ștabi. Politica lui de a lăsa o familie să funcționeze generații de-a rîndul, plătindu-și doar contribuția la un fond centralizat, dar altfel fără a fi controlați, îi slăbise treptat autoritatea. N-avea încotro. Era practic imposibil să controleze atîția oameni. După expirarea termenului de o jumătate de oră, Hedrock conectă un transportor, cercetă coridorul bine luminat și păși în el. Pe ușa la care ajunse era un anunț: SOCIETATEA IMOBILARĂ STAR PROPRIETĂȚI IN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plece, să fugă? Am înțeles că pădurea de sălcii nu e împrejmuită". "Dar pe tine cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii". Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. Dar cine ne vânează pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o femeie fără apărare, târâie brâu ce sînteți". Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsînd-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: "Momîilor, muților, nu sînteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac". Și de disperare că nu mai avea pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și nu mai vezi oglinzile. Ei bine, unde sânt dumnealor? Au dispărut! Tragi cu coada ochiului să verifici. Dar tresari. Ceilalți fac același lucru. Își studiază palmele și trag cu coada ochiului. Nu pot fi înșelați, nici izgoniți. Așa că, neavând încotro, îi privești în față din nou: "Iată-mă, domnilor. Ați crezut că-mi era teamă? Nu-mi era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sînteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luîndu-mă peste picior: "Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta". Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întîmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încît limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scîrbă? Când ne atinge într-un fel sau altul direct, moartea arată ceea ce este de fapt: un scandal
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi trupul meu, farul lor. Cred că vor sfârși prin a se devora între ei. Dar nu pot să rămân aici o veșnicie. Nu vreau o moarte de guzgan. Asta mă ajută să aștept disperarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
par bune prin forța lucrurilor. Judecătorul părăsește aerul visător pe care și-l luase, cu privirea parcă atârnată de cer. Și îl măsura pe Tarrou cu răceală. CE IMPORTANȚĂ ARE ASTA ? SPUNE EL. NU LEGEA CONTEAZĂ, CI CONDAMNAREA. N-AVEM ÎNCOTRO. ― Ăsta, spune Cottard după plecarea judecătorului, este inamicul numărul unu. Mașina a pornit. Ceva mai târziu, Rambert și Cottard l-au văzut sosind pe Garcia. Înainta spre ei fără să le facă vreun semn și a spus în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fie fericită, fără remușcări... CU UN SOI DE VIOLENȚĂ, RIEUX ÎL FACE PE GRAND SĂ ÎNAINTEZE. CELĂLALT CONTINUA LĂSÂNDU-SE APROAPE TÂRÂT, BOLBOROSIND FRÂNTURI DE FRAZE. ― E prea multă vreme de când durează. Îți vine să-ți dai drumul, n-ai încotro. Ah ! domnule doctor! Par liniștit așa. Dar am avut totdeauna nevoie de un efort uriaș ca să fiu normal doar. Iar acum și asta e încă prea mult. Se oprește, tremurând din tot corpul și cu privirea rătăcită. Rieux i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care îl împing pe străzi s-ar părea să-mi poarte ghinion. Sunt sigur că aș avea rezultate mai bune cu alt cărucior. Un nou început, cu un nou cărucior. Vrei s-asculți ce-ți spun? — De, dacă n-am încotro. Trebuie însă să te previn că sunt gata să leșin de neliniște și m-a cuprins o deprimare generală. Filmul pe care l-am văzut aseară a fost deosebit de greu de suportat, o comedie muzicală pentru adolescenți. Se petrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
erau fitecine. Aveau într-adevăr minte ageră. Isuse Cristoase! Omul n-avea nici o șansă cu ei. Mintea lui reveni la problema depozitării. Începuse să se simtă ca un evadat care trebuie tot timpul să se ferească de curcani. Și acum încotro să o ia? Se urcă într-un autobuz ce mergea spre Desire și începu sa cântărească situația, în timp ce autobuzul trecea spre Bourbon Street, chiar prin fața barului Bucuria Nopții. Lana Lee era afară pe trotuar, dând cioroiului niște instrucțiuni în legătură cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]