2,712 matches
-
niște mistreți împușcați. Când au mutat macaraua, a fost un adevărat alai, toată mahalaua s-a adunat și a mers în spatele ei, ca la mort, până au pus-o aici, unde o vezi. Cabina macaralei se profila ca un elicopter încremenit pe cer. — Unii ziceau că mai bine le duceau de tot, continuă Petrache, mirat de cât vorbise. Ca să scăpăm de toate amintirile rele. Alții ziceau că mai bine le lăsau acolo, ca lumea să nu uite niciodată, să nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a mângâia calul. Îl bătu pe burtă, admirându-i, încă o dată, zveltețea crupei. Își trecu mâna peste bronzul neted, înverzit, de sub muchia șeii. Își coborî privirile spre gleznele înfipte în pământ și încremeni. Rămase nătâng câteva clipe, apoi se trase înapoi, privind când la cal, când la pardoseală, când în jur, căutând răspunsul care n-ar fi putut fi decât unul absurd, și atunci n-ar fi fost altceva decât o nouă întrebare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu chip de statui...“ Abia atunci Petrache privi cu băgare de seamă în jur. Înaintau aproape dezarticulat, trăgând greu un picior după altul, ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie, descumpănit, se învârti pe loc. Rămăseseră în mijloc, spate în spate. Odată cu pașii lor îndărăt, se micșora și distanța, până când, la vreo cinci pași, ceilalți se opriră. Calu ridică mâna, încremenind cercul. Dacă ar fi fost, așa cum îi sugera numele, cal de-adevăratelea, ar fi fost un cal de povară, cu greabăn arcuit și puternic, cu coamă sârmoasă, cu bot lung și dinți puternici, pe care buzele ar fi reușit rareori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu spatele, îmbrânceala reîncepu. Bunelu, mai încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încet la mâncare, apucă o ceapă printre picioarele celorlalți și începu să-i sugă foile roșiatice. Înfule cară, mârâind și privindu-se chiondorâș. Puțică își băgară limbile vinete în conservele golite, lingând fundurile cleioase. Stai ! strigă iar Calu și iarăși încremeniră, mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe iarba asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu cu el ? Răspunsul fu un nou zăngănit de cercevele. Maca descălecă și făcu doi-trei pași pe bordură. Încercă iarba cu vârful pantofului și ridică privirile. Bătrânul rămăsese încremenit de indignare în fața acestui nou sacrilegiu. Maca dădu din umeri, ca și cum nu era vina lui, și sări cu amândouă picioarele pe iarbă, începând să se răsucească, cu mâinile întinse, ca în noaptea de Sânziene. — Dai din cap, bâțâitule ! strigă bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de frunze. Trăgeau, din când în când, cu ochiul unul la altul, ca nu cumva să facă unul vreo șmecherie. „Price !“, striga cel ce observa păcăleala, arătând spre împricinat. Atunci ceilalți trei își părăseau locurile și cercetau minuțios talpa împricinatului, încremenit locului. Și, dacă marginile bocancului nu reușeau să prindă conturul vreunei frunze, concurentul rămânea suspendat între cer și pământ. Ceilalți declarau cu gravitate „Pricea s-a ales !“, ceea ce însemna sentința. Magul frunzelor rămânea câteva clipe în urmă, căci magii îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe de-a-ntregul, și atunci văzu că amândoi obrajii părură că i se întristează. Îi întinse lozul. Jenică se uită câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă, că există un asemenea câștig... Străinul nu spunea nimic, tunica lui lucioasă era parcă agitată de vânt. Dincolo de mânecile largi se vedea floarea, care se deschisese cu totul, nespus de frumoasă. — Nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dispare repede în spatele tufelor de bambus. Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în genunchi. Ridică-te, Shim! Nu îndrăznesc! — Insist! — Dar... doamnă Yehonala! Aștept până se ridică în picioare și rostesc răspicat fiecare cuvânt: — Ruyi-ul va fi mult mai valoros când voi deveni mama copilului împăratului Hsien Feng. Chipul eunucului-șef Shim încremenește. El pare să fie paralizat de gândul acestei posibilități. Da, doamnă Yehonala. Se lovește cu fruntea de podea. Îl las să continue o vreme și apoi îi spun: Îți mulțumesc pentru ajutor. Eunucul-șef Shim se ridică încet, își scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
multă libertate sau îndoindu-se probabil de motivele mele, Yung Lu își ridică privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult prea departe, în vreme ce noi avem nevoie de un bărbat aproape. Timpul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ducă înapoi în camera lui de joacă, fiul meu răspunde folosind pentru prima oară limbajul rezervat unui împărat: — Zhen dorește să fie lăsat în pace ca să vadă ce se întâmplă aici. Cuvântul zhen îl face pe eunucul-șef Shim să încremenească pe loc. Tung Chih profită de moment și aleargă înăuntru în sală. Imensul pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
condamnau flirtul fetelor tinere, era desigur din cauză că sufereau, ca și Stingo, de pe urma faptului că femeile le provocau dorința, sustrăgându-se apoi îmbrățișării lor. Dar mai ales, să ne amintim, din cauză că priveau către trecut, erau obsedați de un ideal feminin desuet. Încremeniți în principiile creștine, mărturiseau un dispreț profund față de trup și de sexualitate. Le reproșau domnișoarelor că, flirtând, își pierdeau puritatea. Că se dezonorau. Că nu mai erau, într-un cuvânt, decât pe jumătate virgine. Moraliștii și viitorii soți se temeau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
menținut la putere după 1989 sînt considerați de opoziție drept conservatori și moștenitori ai vechiului regim, opoziția fiind condamnată și calificată de către puterea în exercițiu drept aventurieră și sterilă. Cu toate acestea, ar fi greșit să credem că timpul a încremenit după decembrie 1989 și că România stagnează. Țara este zdruncinată dintr-un singur motiv, în același timp concret, ideologic și simbolic. România, închisă și izolată de mai bine de douăzeci de ani, și-a deschis granițele. Se pleacă și se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
așa sau au fost doar pe jumătate. Ceaușescu și ai săi reabilitau patria: faptele mari sînt revoluționare și războinice. Ele se explică doar prin calitățile remarcabile ale poporului român și ale strămoșilor lui. Raportarea la trecut bazată pe venerație este încremenită, dar recompunerea trecutului pentru exploatarea sa în actualitate este permanentă: toată inteligența creatoare se pierde într-o savantă exegeză cu scopuri propagandistice. Michael Shafir vorbește, într-un studiu din 1985 consacrat României, de un "trecut în permanentă schimbare"... Această grijă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
complexitate, a cărui viață, desfășurată de-a lungul a peste trei secole, este ancorată, în final, în prezentul etern al scrierii (octombrie, 1928), un individ a cărui unicitate remarcabilă e dublată de o frumusețe ce nu pălește în timp, ci încremenește fericit în floarea vârstei. Un erou ce pare că trăiește nesfârșit tocmai pentru a sfida revelația modernă a timpului ireversibil și a precarității vieții, conștiință tragică pe care Virginia Woolf și-a asumat-o deplin, atât în scris cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din varii cauze insurmontabile. Ceea ce Daniel Cristea-Enache vede ca fiind specific anilor '90, "epocă de decompresie și reconstrucție", când efortul creator funcționa centripet, orientat în prea multe direcții, caracterizează, de fapt, mai mulți intelectuali ale căror proiecte culturale importante au încremenit în fașă. Dan C. Mihăilescu oferă o sinteză a acestui proces: "De unde consecvență, dacă la toate răspântiile carieri se ivea matematic un nod îndrăcit? Când să mă-nham la poezie, am intrat în redacții. Când să fac etnologie și profsorat
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de Kremlin vechea inimă religioasă a țării, unde erau încoronați țarii, devenită ulterior cetate a puterii sovietice, desemnată prin Steaua roșie. Lenin, din mausoleul lui de marmură păzit permanent de gărzi, îi împrumută caracterul solemn al unei prezențe a Revoluției, încremenite pentru eternitate. În nișele zidurilor odihnesc morți iluștri ce protejează piața și se alătură celor vii, unind masa de afară cu ierarhia supremă închisă înlăuntru. În acest spațiu se derulează pe scurt o întreagă istorie a unei nații, dar și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dintîi: "Cultul personalității seamănă oarecum cu o religie. Timp de veacuri, oamenii au psalmodiat: "Fie-ți milă de noi, Doamne, ajută-ne, Doamne, și ocrotește-ne". Vor fi slujit la ceva acele rugăciuni? Desigur că nu. Dar oamenii au rămas încremeniți în atitudinile lor și cred în continuare în Dumnezeu, în ciuda tuturor dovezilor potrivnice lui"552. Dumnezeu, adică Tatăl. Trebuie, într-adevăr, să reținem că acest cult, putînd cunoaște numeroase variante, este mai întîi și mai ales cel al paternității: părinții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spațiu miraculos, în care siluetele munților conturate de razele lunii se transformă în fantasme care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
argumentele adevărului. V-ați pierdut orice urmă de milă, căci nu puteți să vă ascultați inima și să vedeți dacă cel ce se apără vă încredințează adevărul sau se ascunde. Eu am inima pe palme, nu mă ascund, în timp ce voi încremeniți în nepăsarea voastră. Neputând să stabilească dacă Tommaso era nebun, Tribunalul a hotărât să recurgă la tortură. În discuții el demonstra virtuți logice, foarte puțin probabile pentru un deținut înfometat și ruinat de amărăciune. Uneori părea însă că mintea sa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala nu te lăsa să deslușești părțile: nu se înțelegea dacă bătălia se dă între vipere și șerpi sau între un grup de vipere și șerpi și alt grup. Făceau piruete acrobatice, se furișau, se întretăiau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în mișcare pleoapele, ochii, urechile iar capul trunchiul și alte părți ale animalului se vor întoarce și se vor orienta într-o direcție sau alta. Aceste reacții motorii se vor repeta și se vor intensifica, iar în alte cazuri animalul încremenește într-o anumită poziție. Avem de-a face și în această situație cu o reacție invariabilă a organismului, un reflex simplu pe care-l numim reflex de orientare." Putem concluziona că reacția de orientare, caracterizată prin întreruperea activității curente și
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]