9,411 matches
-
întrecut de vreun milion de ori, zise Darcey blând. Am auzit că atunci când compania pentru care lucrează se lansează la bursă, toți angajații ajung milionari. Din păcate, eu sunt departe de a face atâția bani. Chiar pare incredibil de înstărită, încuviință Carol. Are un fel de strălucire de om bogat, nu-i așa? Și toată tevatura asta cred că o costă o avere. Dar fiecare cu ce are, Rosa. Tu n-ai parte de o familie minunată? Darcey îi aruncă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Rosa. Are nevoie de sprijinul lui și, după evenimentele de azi, i-ar prinde bine să se distreze și să primească încurajări! În plus, femeile nu dau bir cu fugiții în fața altarului, observă Roy. —Nieve cu siguranță nu e genul, încuviință Carol. Însă nu va fi nici pe departe așa cum se așteptase. — Ceremonia e programată la patru, le aminti Darcey. Sunt sigură că vom afla până atunci dacă există vreo schimbare în plan. Putem suna la castel să ne interesăm, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ușor să-mi închipui că încă îl iubeam pe Aidan. E absolut grozav, zise Carol. Nu-i de mirare că ai luat-o razna când ți l-a suflat de sub nas. —E al naibii de băftoasă, trebuie numai să își dea seama, încuviință Rosa. —În afară de cazul în care o bănuiește că știa de fraudă, comentă Darcey. Sau dacă nu mai e interesat de ea, acum că a pierdut totul. — Așa e de meschin, crezi? interveni Roy. Bărbații de obicei nu se combină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cred că ar trebui să ne gândim cum s-o găsim pe Nieve, nu să ne facem griji în privința noastră. —Eu nu-mi fac griji în privința noastră, spuse Aidan, dar îmi pare rău că s-a terminat așa. Și mie, încuviință Darcey. Probabil... Îl privi stânjenită. Trebuia să vorbească. —Vreau să clarific un singur lucru. Aveai de gând să mă ceri în căsătorie. Cumpăraseși și un inel. Aidan se uită la ea surprins. —Cum ai știut? — M-am uitat în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
simți deja cunoscutul, dar în general neobișnuitul imbold al lacrimilor din ochii ei. Știi, cred că ar trebui să răspunzi la telefon, spuse Mary când acesta sună din nou. Sărmanul tău logodnic probabil că se dă de ceasul morții. Probabil, încuviință Nieve dând click pe un articol despre Ennco din Sun Herald. Dar ăsta nu e mobilul meu și apelurile probabil că se adresează proprietarei lui de drept. — În cazul ăsta, ar trebui să te întorci și să i-l dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcu semn să ia loc. Ea se așeză într-un scaun aproape de mijlocul mesei. Ceilalți îi urmară exemplul. —Așadar, vorbi Gordon. Șederea ta la Singapore a avut rezultate bune. Și am impresia că de atunci am mai primit fonduri. — Da, încuviință ea din cap. Media Holdings ne-a trimis douăzeci de milioane ieri. Fusese încântată când aflase. Media Holdings fusese prima companie cu care avusese întâlnire, când era încă emoționată și nesigură. Nu se prea așteptase la nimic din partea lor. — Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
abordat sunt... —Orchard Investments, îl informă ea. Dar am vorbit ieri cu Tricia Lim, unul dintre managerii de acolo, și sunt destul de sigură că o să primim ceva până luna viitoare. —Și ți-ai revenit după căzătură? întrebă Michael Banks. Darcey încuviință din cap. Arăta mai grav decât era. Dar vă mulțumesc foarte mult pentru grijă. Mi-a fost de mare folos faptul că Neil a venit să mă ajute. Nu te-a descurajat, nu-i așa? Mai dorești să călătorești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o tipă de succes! Se strădui din greu să nu trădeze emoția și însuflețirea care o cuprinseseră. Voia să dea impresia că i se pare absolut normal să fie promovată. De parcă nu primea nimic mai mult decât ceea ce merita. Desigur, încuviință ea. Sunt atât de... încântată. Nu își găsea cuvintele. —Excelent. Neil se ridică de la masă și trecu în anticameră. Se întoarse cu o frapieră în care se aflau câteva sticle de șampanie la gheață. —Felicitări, Darcey, spuse el trăgând încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe planeta afacerilor. Poate că în câțiva ani o să mă satur, și tu la fel, și o să ne întâlnim la ferma aceea de măslini din Toscana. — Cred că am renunțat la visul ăsta, spuse ea. Acum am alte ambiții. — Desigur, încuviință el. Să faci pe șefa, să simți puterea și să le dai cu tifla tuturor. Nu cred că mă caracterizează asta, mărturisi ea. Dar dacă alții... Alții sunt convinși că te caracterizează, o asigură el. —Tu tot pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
intrare. S-a oferit să-mi ia o halbă de bere. Cred că oamenii adoptă tactica „Dă-i de băut șefului“ în seara asta. —Sunt doar prietenoși, zise ea severă. Nimănui nu îi pasă că ești șeful. — Probabil că nu, încuviință el vesel când Gareth, din personalul de la contabilitate, li se alătură oferindu-i halba. Noroc! Seara se scurse într-o atmosferă halucinantă. Darcey bău șampanie (se întreba dacă nu cumva începea să-i cam placă: poate că ținea de statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îți voi scrie despre toate bârfele din Dublin, desigur. — Da, zise Darcey fără emoție. Te sun luni și-așa ca să-ți spun cum îmi merge. Mulțumesc pentru tot, Anna. O îmbrățișă strâns. Multă baftă, zise Anna. O meriți. —Așa e, încuviință și Neil. Sunt sigur că o să ținem și noi legătura. Probabil că o să-mi povestești despre toate performanțele tale pe care va trebui să le egalez. Să știi că da, zise ea. Neil o îmbrățișă și el. Parfumul lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
evaziv În care Six se referea la ginerele său. Era a doua oară când nu era sigur de ceea ce ar fi putut să facă Paul. — Dar dumneavoastră? Un om bogat și puternic ca dumneavoastră are cu siguranță destui dușmani. El Încuviință din cap. — Există cineva care s-ar putea să vă urască suficient de mult Încât să se răzbune folosindu-se de fiica dumneavoastră? Își aprinse din nou havana Black Wisdom, pufăi din ea și apoi o ținu Între vârfurile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. — Nu tocmai, i-am răspuns, Înmânându-i cartea mea de vizită. Totuși, speram că s-ar putea să-și facă timp cinci minute. Am mai fost aici cu o noapte În urmă, să mă Întâlnesc cu Herr Six. Farraj Încuviință din cap În tăcere și Îmi Înapoie cartea de vizită spunând: — Îmi cer scuze că nu v-am recunoscut, domnule. Încă ținând de ușă, se retrase În hol, invitându-mă să poftesc Înăuntru. După ce Închise ușa În urma lui, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adevărata măsură a cooperării primului-ministru. Am ieșit din apartament și am coborât la parter. Portarul ieși din birouașul lui și Își luă cheia În primire. Nu spui nimănui că am fost aici, că altfel e vai de tine. Ai Înțeles? Încuviință tăcut din cap. Am salutat cu eleganță, ceva ce tipii de la Gestapo nu fac niciodată, ei preferând, pe cât posibil, să treacă neobservați, dar am făcut asta de dragul efectului: — Heil Hitler! am spus. — Heil Hitler! repetă portarul și, Întorcându-mi salutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușa bucătăriei. — Tu unde o să fii? m-a Întrebat. — Mă duc să arunc un ochi și la etaj. Arătând cu degetul spre liftul pentru mâncare, am adăugat: — Dacă ai nevoie de mine, strigă pur și simplu În puțul liftului. Ea Încuviință din cap În tăcere și Își suflecă mânecile. Sus, la același nivel cu ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cheile de la mașina mea. — Pe cealaltă ieșire. E aici o matahală În costum maro care vrea să mă omoare. Dacă-l vezi venind spre mașină, du-te acasă și telefonează-i lui Kriminalinspektor Bruno Stahlecker, la Alex. Ai Înțeles? Ea Încuviință din cap. Pentru o clipă, m-am prefăcut că o urmez, și apoi am cotit brusc, mergând repede prin bucătării, afară pe ușa de incendiu. Trei etaje mai jos am auzit pași În spatele meu În Întunericul ca smoala al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din partea mea. Dumneavoastră doar Încercați să ajutați, nu? — Desigur. — Azi-noapte n-am putut să dorm gândindu-mă la ce mi-ați spus despre... - și aici se opri, ezitând pentru o clipă, apoi continuă: Despre Eva. — Amanta lui Paul Pfarr? Ea Încuviință din cap. — E prietenă cu dumneavoastră? Nu suntem prietene foarte apropiate, știți, dar prietene, da. Așa că azi-dimineață am decis să mă Încred În dumneavoastră. V-am rugat să ne Întâlnim aici deoarece sunt sigură că sunt supraveghată. De aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l pe Reichsführer. Vocea lui Marlene se aspri: — Erau inamici ai Reichului. — Da, desigur. Am așteptat ca ea să continue și văzând-o că mă privește bănuitoare, am adăugat: — Trebuia să fie pedepsiți. Nu vă contrazic. Continuați, vă rog. Marlene Încuviință din cap: — În cele din urmă, el și-a Îndreptat atenția către Sindicatul Muncitorilor Oțelari, și Încă de la Început a luat cunoștință de anumite zvonuri care-l priveau pe Însuși socrul său, Hermann Six. Inițial, nu le-a acordat atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Orice ar fi, să știi că bătălia nu s-a sfârșit încă, Știu, părinte! Am înțeles asta, și-i povestesc părintelui Ioan despre descoperirea mea din zorii celei de-a treia zile din peșteră, părintele mă ascultă cu atenție și încuviințează în barbă cele auzite de la mine despre ospățul de zei, și toate acestea n-au nimic de-a face cu Dumnezeu sau poate că au, dar într-o asemenea măsură ascunsă încât omului nu-i este dat să vadă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aminte, aprobându-mi din când în când spusele cu o ușoară înclinare a capului, apoi, dându-mi seama brusc că am vorbit deja prea mult, mă opresc rușinat de logoreea mea neobișnuită la această masă a tăcerii, Prea bine, Theo, încuviințează părintele, dacă ai nevoie de ceva să-mi faci numai cunoscut, Am deschis acest caiet, dar de-o vreme am pierdut rânduiala zilelor și a calendarului, că e seară îmi dau bine seama după lumina de afară și mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a trimis-o în lume, îi arăt desenul făcut de mine în creion, se uită la el lung ca și cum ar vrea să vadă dacă n-am uitat ceva important, ar fi prea mult dacă aș spune că se arată satisfăcută, încuviințează cu privirea lucidă a celui mai exigent critic de artă pe care l-am avut vreodată, De răul copiilor, își amintește ea de rugămintea formulată de mine, Da! și-i vorbesc simplu despre cum am fost descântat de mic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi zâmbește el, vine numai mâine la noi, dacă te simți rău te duc cu mașina până la el; acasă, în oraș, Nu, părinte! n-am nimic, Ești slăbit, Daniel, și cu soarele ăsta puternic ți s-a făcut rău, Da, încuviințez eu cu vinovăție, Peste umărul părintelui acum o văd pe preoteasă privindu-mă cu duioșie, lângă ea o fată cu părul, E și preoteasa aici, îi face părintele loc s-o văd și pe ea, Și Diana! Diana?! Ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lor: o casă bej, în stil Art Deco, la juma’ de kilometru mai la nord de Sunset Strip. Când am dat să intrăm, Lee mă rugă: — Să nu pomenești de De Witt. Nu i-ar pica bine lui Kay. Am încuviințat din cap și am pătruns în camera de zi, ce părea desprinsă dintr-un decor de film. Era lambrisată cu mahon lustruit, iar mobila modernă reflecta lumina ce cădea pe lemnul deschis la culoare în vreo cinci-șase nuanțe. Pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că ăia patru ne-au mirosit că suntem polițiști. — Drogați, îi etichetă Lee. Se știe că Nash se învârte pe lângă cioroi, așa că hai să-i scuturăm puțin. Dacă sunt pe felie cu el, scoatem de la ei o adresă, ceva. Am încuviințat din cap. Lee opri brusc mașina în mijlocul străzii. Am coborât și ne-am îndreptat spre ei. Cei patru și-au vârât mâinile în buzunare și și-au încrucișat picioarele, executând mișcările de dans tipice pentru borfașii din lumea întreagă. — Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]