3,465 matches
-
doi de-a lungul lunilor de conviețuire. Pentru unii, atracția sexuală rămâne intensă, dar nu se mai înțeleg deloc pe subiecte „civile“. Pentru alții, sexul pare a fi motivul de despărțire. De fapt, există două tipuri de conflicte între doi îndrăgostiți: conflictul iscat în vederea împăcării. Este acel tip de ceartă folosită de cei doi pentru a-și testa reciproc limitele și care duce până la urmă la o împăcare înflăcărată, menită să consolideze cuplul și mai mult; conflictul din orgoliu. În spatele acestui
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cuplu care intră într-o criză atunci când unul dintre ei iubește pe cineva din afara familiei. Această criză transpare clar când fratele ajunge să facă o inexplicabilă scenă de gelozie, susținând că el este singura persoană care-l înțelege pe cel îndrăgostit. Cel mai bun prieten. Atât băieții, cât și fetele se află într-o competiție surdă cu propriii prieteni. Așa că iată și sfatul meu ca remediu împotriva influenței din partea prietenilor: chiar dacă este vorba de cel mai bun prieten al tău, confidențele
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu propriii prieteni. Așa că iată și sfatul meu ca remediu împotriva influenței din partea prietenilor: chiar dacă este vorba de cel mai bun prieten al tău, confidențele despre partenerul tău trebuie să fie limitate! Ne despărțim, dar rămânem prieteni! De când e lumea, îndrăgostiții sunt convinși că iubirea lor va fi veșnică. Ea îi spune lui: „Chiar dacă vei fi cu alta, eu voi fi amanta ta.“ Iar el îi spune ei: „Te voi găsi, oriunde vei fi, și te voi lua cu mine!“ Dar
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
familiei. În timp ce pentru Veta dragostea este cea care contează, în cazul Zoei dorința de a domina pe plan social, de a fi mereu adulată pentru frumusețea și mai ales pentru poziția ei socială este definitorie. Dintre cei doi parteneri, cel îndrăgostit pare a fi Tipătescu, iar nu doamna Trahanache. Zoe este personajul cel mai complex și mai studiat din O scrisoare pierdută, singurul care reușește să aducă pe același plan dimensiunea dramaticului și cea a comicului; ea este imaginea perfectă a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
insistă că este o plastografie. Când Trahanache le comunică Zoei și lui Tipătescu marea lui descoperire, acesta „sărută repede pe Zoe“, care, speriată de imprudența amantului ei, exclamă: Fănică! Observăm, așadar, că Tipătescu este cel care comite mici imprudențe specifice îndrăgostiților, în timp ce soția „venerabilului“ se controlează, mereu atentă la considerația socială. Panica ei atinge punctul culminant în cele două zile ale alegerii: „Dar aste două zile cum am trăit eu?... Ce strângere continuă de inimă! Ce frică, ce tortură... Fiecare persoană
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să stea în imensă să casă, împreună cu familia acestuia (soția și cele două fete). Acolo, Allan se va îndrăgosti de Gayatri (Supriya Pathak). Abisul între culturile europeană și indiană, cât și înțelegerea greșită a culturii bengaleze de către Allan vor duce îndrăgostiții și familia fetei către un sfârșit tragic. Povestea nu situează privitorul într-o perioadă exactă a secolului al XX-lea. Iubirea dintre cele două personaje este prezentată în mod exotic, aspect care reprezintă mai ales meritul unei distribuții cu actori
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
film rămâne doar o încercare pretențioasa, care nu pune în valoare geniul autorului cărții, prin aceea că ceea ce se reușește este doar crearea unui conflict confuz și ciudat, lipsit de profunzime (în românul lui Eliade India este, pe lângă cei doi îndrăgostiți, un al treilea personaj, tradițiile sale sunt descrise minuțios sau sugerate magistral, ceea ce nu întâlnim în film, care se axează preponderent asupra poveștii de dragoste, fără a pune suficient accent asupra celui de-al doilea plan, fără de care totul este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
arrabaliene prezente și în alte piese. În O țestoasă numită Dostoievski 118, de exemplu, țestoasă gigantică apare în urma unei explozii nucleare. Exemplar prețios al unei grădini zoologice, țestoasă ajunge că, la sfârșitul piesei, să adăpostească în pântecele ei cuplul de îndrăgostiți, pe Malik și pe Liska. E, în fond, o încercare de redescoperire a paradisului pierdut printr-un fel de regressum ad uterum, o reîntoarcere, prin părăsirea acestei lumi, în propria mamă. La fel că elefantul, prezent în film prin mască
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când vede o stea licărind, ori vreo urmă de ceață între două stânci, Auda și Saparet. Vede în asta un dialog de îndrăgostiți și așa se naște o poezie (în bearneză) care ocupă prima pagină a celui mai recent volum al său. În bucătăria lui, deasupra acvariului, are o poză a unui urs cu privirea blândă (privire de pluș), tolănit pe o stâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe Doamna de Hautefort ». Ludovic se va conforma acestei condiții sine qua non. Familiaritatea face repede loc confesiunii venind din partea celui mai îndrăgostit dintre cei doi, Louis: « vă ofer inima mea și vă promit că nu va fi câtuși de puțin împărțită cu altcineva».”6 În același timp avea însă relații cu Maria d’Hatefort, iar când prietenul său, ducele de Saint Simon
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
motiv central este zborul vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea celor doi îndrăgostiți, metamorfozați din realitatea opresivă, exprimă clar, programatic aproape, ideea blecheriană despre modul în care poate scăpa de identitatea care i-a fost dată: prin scris, autorul de text creează realitatea dorită. Aceeași idee o întâlnim, mai recent, la Mircea Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să identifice ,,locuri bune". Va părăsi Parisul pentru a pleca în Elveția. Drumul spre Elveția echivalează cu o renaștere. În acest spațiu, personajul va decripta semne ale vindecării: piatra pe care visează că o va atinge înt-o zi, perechile de îndrăgostiți care populează aleile sanatoriului, conotațiile erotice ale visului. Visele revin cu o intensitate sporită. Naratorul personaj are convingerea că acestea pot deveni substanța epică a unei viitoare cărți. Carnavalul la care periodic participă bolnavii este o metaforă a acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
neputințele, sfidând orice handicap. Acești schilozi cu abces cicatrizat pe inimă fură vieții clipe de intimitate, trișându-și boala 361. Spectacolul lui Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se consumă, trupurile îndrăgostiților devin ,,rămășițe", urme a ceea ce au fost odată, asemenea personajelor-simbol din tabloul lui Munch. 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă Referindu-se la poetica lui Max Blecher, Alex Goldiș observa în revista Cultura, apărută sub egida Fundației Culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
luna apusese și era răcoare...Fereastra, foarte mare, mai mult decât dublă, era mereu luminată."283. Prin juxtapunerea sentimentului de așteptare zadarnică, celelalte elemente ocurente în text (luna, femeia ce nu se știe privită, martorul familiarizat cu bizarul obicei al îndrăgostitului și fereastra luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili eroii lui Camil Petrescu, transpare și în textul eminescian. Mai mult, și aici constatăm aceeași oroare față de lenea de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a Zeului, a îmbolnăvirii sale de multiplicitate reziduală malignă. Frumoasa ypatie, în canonul ei de asceză și extaz întru realipire la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs, îl oficiază cu viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică a eternei reîntoarceri. Sublimul erotodelirului triumfă asupra morții, ca în "Cântarea Cântărilor". Scenă ce nu exclude o formidabilă lovitură de teatru. Cititorul sensibil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori". Din pretext al unei inexplicabile ispite, Italia, considerată de cinici "de departe vulgară, de aproape urâtă", va să devină reper absolut al dorinței și adorației îndrăgostitului. Îndrăgostirea lui Timoteo, cel care în fond n-a iubit pe nimeni, cel căruia i-a fost frică de viață, are dimensiunea unei revelații, a unei descoperiri în materie de suflet și ideal, cum ar fi, de pildă, sinceritatea acelei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
locurile natale se întrerupe brusc; Timo o duce la primul spital mai dotat, în toiul nopții, și o operează chiar el. Era însă prea târziu ca să o mai poată salva. Septicemia s-a dovedit a fi mai tare decât disperarea îndrăgostitului și știința medicului. Aripa fatalității îi atinsese necruțător, nu înainte ca ultimul act din această "Boemă" în versiune postmodernă să fie jucat. Iată-l pe Timo definindu-și sentimentele într-un monolog covârșitor: "O iubesc ca un cerșetor, ca un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
după toate aparențele, în Piazza San Marco, Robert îi invită pe cei doi să doarmă în vila lui. Înainte de a se trezi, Colin este contemplat gol prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și obsesii maladive. Relaționarea psihologică între locatari și inventarul interioarelor riguros descrise își sporește semnificația atunci când nevasta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mari capitole: Vama Mării, Noaptea timpurilor, De-a pururea slavă. Protagonistul-narator absolut este crepuscularul Simon, întruchipare modernă de turist într-un etern și anonim impermeabil sau de călăuză ce își încântă ori uluiește cu poveștile sale insolite auditoriul: cei doi îndrăgostiți, Pierre și Marie, aflați în vacanță în cel mai neverosimil și misterios centru al lumii, Veneția. În cele din urmă, sub tirul întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și biografică, precum și nemurirea la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
va fi în ochii lui Gabriel un simbol al Elveției prin toate cele, prilej pentru autor de a face un tur de forță comparatist și stilistic prin care poeticul se ia la întrecere cu parodicul tandru. Bravura muzicală demonstrată de îndrăgostitul Gabriel îl recomandă ca solist într-un turneu nord-american. Aflați încă în toiul idilei (în timp ce Luc și Chrystèle erau în mezalianță), Iulia și Gabriel celebrau banalitatea vieții ca pe ceva irepetabil și fermecător, ea fiind irezistibilă inclusiv prin umorul involuntar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
personajele excelează printr-o anume năzdrăvănie, ceva ce le scoate din circuitul normalității și le propulsează în eposul mitologiei populare, începând chiar cu cei doi, Hero și Leandru, soră și frate în romanul lui Pavič, reîntrupare a legendarului cuplu de îndrăgostiți de pe cele două maluri ale Bosforului. Hero este o visătoare care nu se mai poate trezi, cu toate că a încercat din răsputeri să se dezmeticească. Eliberarea ei din somnia viitorului nu se poate produce decât printr-o detonare exorcistă a fatalității
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ieșire din minți. În acest climat narativ de fior, mister și bizarerie, amintind de prozele crepusculărilor de veac XIX (Villiers de Lisle-Adam, I. Tarchetti ș.a.), din care nu lipsesc ședințele spiritiste, reîncarnarea, corespondențele și codurile magice sau numerologice, Leandru cel îndrăgostit se lasă pradă nebuniei și peregrinării. Chinuitoarea lui enigmă își va găsi răspunsul deja formulat în cartea lui Potocki. Își va lua viața bucuros, știind acum că locotenentul nu fusese pentru Hero decât un pretext ca să-l chinuie, așa cum el
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își relevă cealaltă latură dominantă, cea sentimentală. Începând cu volumul Clopote pentru amândoi (Editura Moldova, Iași, 1995), el își ține "la vedere" îndeosebi arsenalul erotic și, odată cu acesta, vulnerabilitățile și strategiile de îndrăgostit etern, care vede femeia ca o biserică cu sâni dezgoliți sau ca o operă de artă cu mine prin preajma-i. Misticismul erosului este, de altfel, cultivat cu obstinație în mare parte din textele incluse în Coborârea cu picioarele pe pământ
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2011. Erijându-se, încă din primele sale plachete de poezii (Primul val, Editura Alfa, Iași, 2004, Îngerii mint femeile, Pre-press Adi Center, Iași, 2007, Galeria de artă vie, Pre-press Adi Center, Iași, 2007), într-un estet, id est un îndrăgostit deopotrivă de perfecțiunea feminină, cea a artei și cea a spiritului pur, tânărul poet Paul Gorban cultivă o imagistică racordată mai degrabă la vechile po(i)etici decât la sensibilitatea fățiș sau estompat fracturistă a ultimelor valuri lirice. În versurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se proiectează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]