2,964 matches
-
aceștia propuneau, uneori, în acei ani de cvasiliberalizare, măsuri pozitive, în sensul valorii, al tradiției literare de vârf dintre războaie etc. E cunoscută, de altfel, „revolta” unui grup de scriitori, amici ai lui Stancu, un Boureanu, Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, față de „îndrăzneala” tânărului critic Manolescu, care a avut „neobrăzarea” de a-i include în antologia sa poetică pe un Nichifor Crainic, Ștefan Baciu și alți „fasciști notorii!”... Este mărturisirea secretarului c.c. Mizil, șeful propagandei și culturii, în biroul său, înainte cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dăruit țării noastre doi regi exemplari, primul, Carol, care a adus stabilitatea și instituțiile europene în principate, secondat de Brătianu, se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu, printre alții! - care a avut curajul „nebunesc”, îndrăzneala nemaipomenită de a declara război țării sale natale, Germania, aliindu-se cu dușmanii ei și fiind, automat, el și stirpea sa, șterși din clasoarele aristocrației germane... Dar s-a pus în slujba „intereselor” comunității care l-a numit și uns
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
printr-o rezonanță amplă și intensă, să restabilească „firescul, normalitatea” și în societatea românească, perturbată și otrăvită de vreo două decenii de false sloganuri, false entuziasme, false construcții ideatice, false cariere, false orizonturi. O dată împlinit!... Da, eu, aici, îmi iau îndrăzneala de a afirma, în deplină luciditate și responsabilitate - și o fac cu gravitatea unei afirmații testamentare! -, că acest „ideal” al nostru, de atunci, de la începuturile anilor ’60, s-a împlinit: criteriile artei naționale și universale au fost reafirmate printr-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Gill din Canada acordă asistență celei din Al-Qods. Oare n-ar fi multe de așteptat și din partea spontaneității americane, mai ales când aceasta e dublată, ca în cazul lui Burrel, de impresionante cunoștințe istorice și teologice? Cât antren și câtă îndrăzneală îți dă o anumită inocență în materie de memorie latura "noi știm să debarcăm: cât despre jaful Constantinopolului, incendiile de la Saint-Arnaud, Vel'd'Hiv, habar n-avem", aceasta constitue un atu prețios. Mediterana seamănă cu un bideu plin-plinuț, căruia riveranii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spală în familie. În fața acestui right or wrong, my family, nu rezistă niciun fel de raționament sau mărturie. Ele vor fi puse pe socoteala vreunui parti-pris abuziv sau naiv. Cu excepția câtorva supraoameni (ca Pierre Brossolette care, la Londra, a avut îndrăzneala să-l înfrunte pe de Gaulle, după care s-a dus să moară pentru el), cine se poate lăuda că a scăpat de lucrătura migăloasă și desăvârșită a păianjenului pitit sub craniul celor mai strălucite minți spiritele critice inclusiv căruia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secol de încercări și de erori, totul mă convinge că percepția limpede, conștiința realului exacerbează frica de a te repezi: aceasta se exorcizează mai bine cu fleacuri. Ar mai fi cineva "activist" fără un bob de inconștiență? Ce numim oare îndrăzneală, călire sau furia francese, dacă nu o anumită propensiune spre orbire? Cel care cântărește argumentele pentru și contra înainte de a acționa începe să aibă îndoieli, "iar victoria, spunea Lucie Aubrac, înclină de partea celor care nu s-au îndoit niciodată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mitropolitul Theoctist îl ungea domn pe Câmpia Dereptății, nimeni dintre cei prezenți nu și-ar fi închipuit că pentru ei și țară se deschide o epocă excepțională din punct de vedere politic și militar. Actul putea să fie, cu toată îndrăzneala pe care tânărul domn o arătase în luptele cu Petru Aron, unul dintre episoadele dese și lipsite de glorie la care cei mai bătrâni și cei tineri asistaseră în ultimii 25 de ani. Nimeni nu ar fi putut bănui că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotarele Prusiei. Angajată în nord, hotarul de sud al regatului nu putea fi apărat cu forțe impunătoare. Considerând această conjunctură favorabilă, Ștefan și-a trimis călăreții dincolo de Nistru și a început vânătoarea fostului domn și pustiirea marginilor regatului. Actul de îndrăzneală al voievodului pornea dintr-o cunoaștere exactă a capacității militare a adversarului. Ștefan știa că oastea de feudali a Poloniei are nevoie de multă vreme să se adune și să pornească la acțiune. Până la terminarea luptelor din Prusia, până la organizarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unei cârmuiri pline de glorie. Ștefan dă dovadă de energie, de înțelepciune politică, de simț gospodăresc. Dacă ar fi fost sub tutela unei boierimi anarhice și dispusă să trădeze interesele țării și ale domniei, atunci cu greu ne putem explica îndrăzneala cu care Ștefan atacă Polonia. Un asemenea act presupune că înlăuntrul țării Ștefan era stăpân pe situație și nu subordonat altora. Faptul că ultimii boieri pribegi îl părăsesc pe Petru Aron și revin în Moldova este de asemenea un semn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oferea regelui toate ținuturile regatului său, pe care le cuceriseră turcii, și pe deasupra Bulgaria și Moldova de Sus. Ceea ce este de presupus că regele va accepta o asemenea ofertă extraordinară. Din care cauză el va arăta o și mai mare îndrăzneală față de Regatul acesta al „Poloniei”. Se crease, așadar, o situație unică în care Moldova putea fi cucerită de poloni, iar dacă n-o făceau acum, atunci avea s-o facă Matei, spre marea pagubă a regatului polon. Era o invitație
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
jumătate a secolului al XV-lea, dacă se ține seama de numărul oștenilor care se confruntă pe câmpul de luptă, dar și de scopurile politice urmărite de sultan, scopuri care nu au fost realizate. Ștefan cel Mare, prin priceperea, prin îndrăzneala și tenacitatea lui ca șef militar, a reușit să câștige această campanie. În ciuda faptului că sultanul se retrage, fără să fi reușit să cucerească măcar o cetate, el a dat trei fetih-nâme-le, „cărți de cucerire”, exact ca Matei Corvin, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trebuie uitată nici confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă la Moldova lui Ștefan cel Mare, laudă la superlativ talentul de conducător de oști al domnului, îndrăzneala, vitejia și tăria lui de caracter. A reușit să iasă victorios din patru mari campanii, iar succesele militare obținute au asigurat independența Moldovei. Fără aceste succese, Moldova ar fi devenit o simplă provincie a regatului ungar sau a regatului polon
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
șireți, cu trupul înalt și vârtos și sunt cruzi în război. Sunt înarmați cu sulițe foarte lungi, cu scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești, câțiva folosesc buzdugane de fier și cei mai mulți securea. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreț de dușman și încredere în sine încât deseori cu puține forțe au bătut chiar oști puternice ale vecinilor... Ei pot să ridice, dacă trebuie să lupte cu toate forțele, patruzeci de mii de oameni călări. La acele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici lesne de cucerit. Și ținându-se pe urma lui, săvârșea isprăvi vrednice de amintit, dând lupte, când vreo unitate dușmană rupându-se, se îndrepta pe undeva prin țară după hrană sau la prădat vite și așa cu foarte mare îndrăzneală se ținea de armată”. Aceași tactică și strategie a folosit-o și Vlad Țepeș în timpul campaniei din 1462. În legătură cu strategia, este interesantă mărturia lui Reichestorffer în legătură cu Moldova: “în această țară nu sunt deloc năvi, pentru a trece râurile, ci numai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să nu acționeze ca urmare a unei porniri, el trebuie să conducă toate mișcările trupelor sale; când este obligat să participe în persoană, să o facă fără să se expună prea mult, căci moartea comandantului are un efect funest, sporește îndrăzneala dușmanului, deci el trebuie să conducă operațiunile cu pricepere și prudență fără să se precipite, căci temeritatea este fiica diavolului”. Ferdinand Lot, atât de reticent când este vorba să recunoască succesele românilor, recunoaște și el că Ștefan cel Mare “a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
condiționând-o pe cea dintâi. Ca să se încheie cu incursiunile străine, care aduceau domni după placul acestora, Ștefan a înțeles să facă el incursiuni în Polonia și în Transilvania, din posibil vânat a devenit un harnic vânător. Era nevoie de îndrăzneală, de mare curaj și de înțelegerea exactă a locului pe care îl ocupa Moldova în cadrul jocurilor de interese din această parte a lumii. Stoparea incursiunilor venite din afară, a însemnat consolidarea independenței țării și, implicit, consolidarea domniei. Au urmat acțiunile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Deșteptându-se, bărbatul speriat îi zise: - Ce-ai făcut, nenorocito! Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji”. Ca instrument al fenomenalului ața nu suportă contactul cu sacrul și se distruge sub puterea acestuia. Greșeala ține de îndrăzneala încercării de a prinde ființa divină prin acte omenești destinate profanului. Contactul cu arhetipul necesită purificare, evoluție și consacrare, pentru a putea valorifica energiile accesate, însă tânăra se află într-un moment anterior inițierii prin deplasare spațială. Căutarea și refa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care deschide dimensiunea mitică, în timp ce probele impuse de sora curtată stau sub semnul îndoielii prin construcția morfosintactică. Enunțul conține o serie progresivă de condiționări ce micșorează șansa pețitorului la mâna Ilenei: ea îl va accepta dacă e viteaz și are îndrăzneala de a termina, nu numai de a încerca să construiască cele trei feluri de edificii ce împing granițele lumii tot mai departe, în căutarea forțelor zămislitoare. Ocupațiile magice pentru neofiți descoperite în colinde constau în lupta dreaptă cu fiara acvatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Parlament proiectul Legii constitutive a Băncii Naționale a României, concretizând practic politica economică națională prin noi înșine. Banca nou înființată avea capital mixt (două treimi capital privat și o treime capital de stat) și monopolul emisiunii monetare. Brătianu și-a urmat îndeaproape lozinca: Îndrăzneală în cele bine chibzuite. Susținut de amicii săi politici cei mai devotați, între care se număra și Eugeniu Carada, Brătianu a condus acțiunea aproape ca pe o luptă pe front, atrăgând opoziția de partea sa. Astfel, în expunerea de motive
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
desfășurarea tratativelor cu Antanta pentru finalizarea alianței, guvernul Brătianu a transmis la Petrograd condițiile sale, printre care se numărau și acțiuni militare rusești în Dobrogea, ofensiva generală pe frontul rus pentru susținerea acțiunii militare românești în Transilvania etc. Indignat de îndrăzneala lui Brătianu, Alexeev îi declara mareșalului Joffre: „Această nouă pretenție ar avea drept consecință să ne oblige a ocupa linia Varna-Razgrad-Rusciuk, dar chiar și dacă noi am accepta aceste condiții, care ar deplasa centrul de greutate al operațiunilor noastre spre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acest interval, starea de lucruri din Rusia suferise o nouă schimbare; Guvernul revoluționar, după nesfârșite tribulațiuni, una mai hazardată decât alta, trebuise să cedeze locul unei alte formațiuni, a „maximaliștilor" sau „bolșevicilor", fracțiune fără importanță numerică, dar armată de o îndrăzneală nețărmurită și un spirit distructiv nemaicunoscut in istorie. Acțiunea lor nimicitoare asupra oricărei organizații se propagă pe frontul de luptă, iar trupele ruse din România, contaminate de un bolșevism sălbatic, se dedau la acte de vandalism ce nu mai puteau
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ei, ar trebui să zicem: o poftă rusească de hrăpire, cunoscuta în Răsăritul Europei de o mie de ani; ci e și o dovadă caracteristică pentru politica Austriei. Ucraina singură, neajutată de Austria, în împrejurările acestea nu ar fi avut îndrăzneala să se gândească la întinderea hotarelor ei până la Prut, și dacă Austria nu i-ar fi stârnit pofta, ea ar fi fost foarte mulțumită să se vadă cu hotarele ei la Nistru, dar când a fost vorba de moldoveni sau
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Hristos! Sfânt Ioan botează lume Domnu-L cheamă și Îi spune Vino Ioane și cutează Vino tu și Mă botează! Că așa e rânduit Ca să fie prea slăvit Sfânt Ioan Botezător Le vorbește tuturor Le vorbește cu sfială Și botează cu-ndrăzneală: E Mielul Lui Dumnezeu Ce ridică păcat greu El e foc ce mistuiește Și făptura ce-nnoiește Și-L botează În Iordan La-nceput de veac și an. Domnul când L-a Botezat Porumbel s-a ridicat Porumbel de pe pământ
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și noi de frică am fugit”. În 1847, locuitorii satului Boțești (ținutul Fălciu) s-au revoltat împotriva arendașului și au refuzat să-i are pământul, ceea ce a determinat o nouă reclamație către autorități, la 24 noiembrie 1847: „luând o obraznică îndrăzneală și slobozenie, calcă peste legiuitele lor datorii ... și nu se supun cătră nici una din acele”. Nesupunerea țăranilor aduce mare supărare arendașului: „lasând locurile de arătură s-au apucat de arat pe a unele și pe unde le tună în cap
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]