3,818 matches
-
putregaiul plăntuțelor. • Nu folosiți apă de ploaie pentru a uda semințele. R Răsadurile • În cazul în care nu știți dacă semințele sunt încă fertile există un mod de a le verifica. Înmuiați un șervet și așezați pe el câteva semințe; înfășurați șervetul, și apoi puneți-l într-o pungă, așezați-o pe marginea ferestrei și, după vreo zece zile, verificați dacă semințele au germinat. • În afară de casetele compartimentate și alte recipiente vândute în magazinele de grădinărit, numeroase alte obiecte pot fi folosite
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
prin mijloace apropiate. La noi, din contra, oamenii de bunăvoință au lucrat mai întotdeauna izolați și mai niciodată nu au știut să vorbească țăranului limba înțeleasă de dânsul, nici să-i capete încrederea. Prea adeseori sfaturile cele folositoare au fost înfășurate în formule abstracte sau au păcătuit prin câte o parte nepractică, care ori le făceau neînțelese ori ducea la nesuccese. În fine, prea adeseori țăranul a avut ocazia a se convinge că multe dintre profesările de prietenie ce i se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
film care să ecranizeze cartea, fiindcă ar costa mult de tot, a spus JJ. Un film care să arate doar o scenă lungă de dragoste, între naratorul savant și fecioara, în biblioteca. S-ar iubi în papirusuri și s-ar înfășură în ele, ele s-ar umple de sânge, ei s-ar duce la baie și s-ar șterge cu incunabule, cu pagini scrise, cu hieroglife, cu cuneiforme, pe urmă ar face dragoste între opere celebre care s-ar deschide singure
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fiecare dată animalele care ne sperie: șoarecii, șerpii și păianjenii sunt pe lista neagră), îl lasă să trăiască, îl protejează, îl mai și hrănește. Să-i aducă un supliment nutritiv, să-l vadă cum se aruncă asupra prăzii, cum o înfășoară, cum o duce în ascunzătoarea lui, e una din puținele distracții ce-i sunt îngăduite. De-acum gata, e păianjenul lui. Pretinde că gângania asta știe să se facă folositoare: îl scapă de muște și de țânțari. În realitate, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
singurul spațiu de altfel unde anormalitatea devine normalitate, o avem în aceste pagini: Închipuiți-vă un fel de landou rectangular cu coviltir la spate, un fel de ladă, un fel de barcă pe roate în care zace un om culcat, înfășurat în cuverturi, care mână calul. Ați crede poate că e vorba de cineva care șade foarte înclinat într-o trăsură, într-o poziție confortabilă și oarecum normală. Nu, bolnavul e completamente culcat pe un cadru de lemn așezat în trăsură
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vedea în gând idila lor de mult consumată, urmărea atitudini exacte de dragoste între ei, ce nu existaseră încă niciodată, avea brusc vechi amintiri de lucruri ce încă nici nu se întâmplaseră, scene vii ce-i furau pasionat atenția și înfășurau atmosfera prezentă în calmul unor evenimente de mult petrecute 273. Prin acest demers, personajul blecherian ajunge, în termeni heideggerieni, la ,,transparența de sine". Astfel, Emanuel înțelege putința sa de ,,a fi" și în același timp posibilitatea sa supremă ,,de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
său îi sădește personajului în suflet ,,un vid atroce, ca o nevoie de adâncă respirație, ori plânset"351. Singurul spațiu în care Emanuel se mișcă este cel al realității brutal instalate. Moartea celor din jur, a lui Quitonce, de exemplu, ,,înfășurat în bandele ca o mumie"352, pregătit ,,pentru eventualul rol de cadavru"353, pare decupată dintr-un alt tablou al lui Munch By the Deathbed (Fever). Edvard Munch, By the Deathbed (Fever), 1893354 Asocierea personajului Quitonce cu un personaj de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Chintesența științei hermetice a fost astfel transmisă pînă astăzi, vizînd contopirea înțelepciunii lumești cu cea cerească, divină. Al doilea principiu al lui Hermes susține că fiecare ființă posedă un al doilea corp, eteric, format dintr-o substanță fină, invizibilă, ce înfășoară corpul fizic determinîndu-i starea. Ideea va fi preluată mai tîrziu de Paracelsus în știința sa medicală, precum și de bio-energo-terapeuți. Al treilea principiu spune că "oamenii sunt zei muritori, iar zeii sunt oameni nemuritori", idee ce a revoluționat cercetarea spirituală, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
energizată se bea în locul apei de la robinet și este un adjuvant natural în numeroase afecțiuni. Durata de solarizare este de 1-3 ore. În lipsă de sticle colorate se pot folosi sticle transparente, care înainte de a fi expuse la soare se înfășoară în ceolofan sau hârtie de diferite culori. Se poate folosi, de asemenea, un carton colorat, care se așează pe un pahar sau un borcan cu apă. La trecerea luminii solare prin carton apa se energizează cu o vibrație specifică culorii
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
sau poate chiar în șoaptă,/ Azi sunt neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă.// Intrarea lui în vis e-ngăduită/ De mult. S-a pregătit cu sârguință./ Hainele mele fragede palpită/ Să-i înfășoare lirica ființă"), ambele incluse în aceleași memorabile Versuri, dau seama de faptul în spatele viziunilor gracile ale debutantului Emil Brumaru se află o conștiință perfect trează, care, tentată fiind de finalitatea inerentă oricărui act artistic, atingerea purității absolute ("să ating iar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iliada și Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mea se-nclină") sau se lasă contaminat de crispările decorului atrofiat expresionist ("Urc până la culmea/ dealului./ muncesc până ajung/ să văd puțurile părăsite./ mirosuri stranii./ urmăresc soarele,/ dar fuga lui/ e definitivă./ cad frunze/ cad picături de sânge/ ochii se înfășoară în roșu" ***). Celelalte poeme din unicul volum de versuri al lui Constantin Pricop conțin fie tablouri statice, stilizate de un geometru impasibil, fie înscenări ironice ale luptei cu tentația histrionismului artistic (seria ingenioaselor Klee). Referințe critice (selectiv): Ion Bogdan Lefter
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de întîmplătoare sunt faptele, realitatea, destinele umane. Discuția în contradictoriu, disputa, i-a schimbat: sunt mai liberi, mai responsabili. CE ESTE O SITUAȚIE? Suntem pe frontul austro-italian, în timpul primului război mondial, undeva în Alpi, de partea trupelor italiene. Istoviți, tăcuți, înfășurați în prea strîmtele lor mantale pămîntii, soldații avansează încet pe flancurile unui munte. E divizia comandată de generalul Leone, în repliere după ce a pierdut Monte Fior, un pisc stîncos. Deodată izbucnesc rafale de mitralieră. Cad cîțiva oameni, secerați. "Stai!" strigă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
-o pe nefericita de Henriette dormind pe partea cealaltă a patului, cu pletele deja cenușii răsfirate pe pernă, cu gura întredeschisă, de care te desparte rîul pînzei de in, de netrecut." În trenul spre Roma, bărbatul își închipuie: " În timp ce vei înfășura pastele cu furculița, îi vei explica motivele acestei călătorii, că de data asta n-ai venit pentru treburile întreprinderii ci doar pentru ea, că i-ai găsit ceva de făcut la Paris, că n-ai coborît la Albergo Quirinale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sarea încărcată și, uneori, rumpându-se, cad înapoi în groapă cu toată povara lor. Din scurtarea acestor grindei, caii, învârtindu-se într-un cerc îngust de 32 palme, amețesc și peste puțin [timp] se fac nefolositori. Sulul în giurul căruia se înfășoară odgonul are un diametru numai de 6 palme; deci, încungiurând o dată caii cercul, încărcătura de sare se rădică numai 18 palme, când, dacă după regulă, sulul ar fi <de> 20 palme gros, atunci cu o singură încungiurare a cailor, încărcătura
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
că n‑am observat cum mi s‑a scurs tinerețea și, cînd viața mi‑a făcut vînt deodată în tagma slujbașilor, eu... eu... eram un funcționar model, dar de îndată ce‑mi terminam orele de serviciu, dădeam fuga în podul meu, mă înfășuram în halatul ferfenițit, îl deschideam pe Schiller și visam, și mă îmbătam, și sufeream de niște dureri, care erau mai dulci decît toate desfătările din lume, și iubeam, iubeam... și‑n Elveția voiam să fug, și‑n Italia, și mi
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
unic. Deci discursul nu mai apare ca topos esențial al eului totalizant, ci ca nisipurile mișcătoare ale unui subiect superior ironic, deziluzionat și jubilator, ce caută să-și însușească limba Celuilalt, pentru a se juca cu ea, pentru a se înfășura și desfășura din ea. E, poate, un alt mod de a privi și citi aparent insolubilele paradoxuri cioraniene. Departe de a închide gîndirea în impasul învîrtirii în cerc, formulele descumpănitoare sunt în fapt purtătoarele unui sens decalat, integrator, deschizînd un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu știi, cât se poate de mult timp. Ajută la trăit. Oricum, pare că se potrivește cu mine încântător. Bunăvoință Nu găsesc niciodată tonul potrivit. Un e-mail îmi amintește că trăiesc pe pământ și am încă niște examene de trecut. Înfășurat într-un sentiment pe care aș vrea să-l ascund, încerc să cred că este inspirația. Ar putea fi așa ceva, ceea ce înseamnă că aș face mai bine să schimb această mină supărată cu un zâmbet convingător, în acord cu strălucitorul
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
ridic din pat pe vîrfuri și ne-ntîlnim acolo. în sfîrșit. bucla ta blondă, încheiată cu un nod cît toate zilele, se va-ntuneca puțin, pentru că trupu-i plin de zemuri sumbre, dar tu ești lumină, ce dumnezeu, odată ce-o să-l înfășori ca lumea, toate lichidele din el se vor aprinde ca becurile de pe bradul de crăciun din piața unirii. ce zici? să las crăpată puțin ușa, să ne vadă tot blocul? tot cartierul? tot orașul? sigur că da. sigur că da
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
unui om sănătos și puternic". Odată opera de efracție încheiată, Leiba, întors din casă cu armele sale insolite, așteaptă ca mâna făptașului să forțeze intrarea. Când aceasta nu întârzie să pătrundă prin orificiu, în căutarea febrilă a bârnei zăvorului, "Zibal înfășură cu putere căpătâiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gârliciului...". Ucigașul i-a căzut deja în capcană; ceea ce urmează constituie doar o formalitate: "Zibal dete drumul ochiului și, apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spre nord, adică spre lizieră, acolo unde oamenii lui Dinu pregătiseră o diversiune: Ceva extrem de grav trebuia să se petreacă acolo, căci acum se auzi cornul de alarmă al slujitorilor". În tot acest timp, amantul "se înălță pe treptele verandei, înfășurat în blana cenușie, de culoarea nopții însăși". Silueta are contururi fantomatice în mintea înclinată spre bizarerii a femeii (ea însăși descrisă, prin contrast, în tonuri albe, dar la fel de spectrale), care-l îndeamnă, înspăimântată, să plece. Nepăsător, Dinu o îmbrățișează, iar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că doamna Moscu, lovită de demență, se retrăsese în camera Christinei. Acolo, în fața portretului, pictorul știe ce are de făcut: "Egor apucase toporișca din mâna vecinului și se apropie de tablou. Înălță foarte sus brațul, apoi îl repezi în grumazul înfășurat în dantelă al domnișoarei Christina. I se păru că ochii clipesc, sânul tresare". Pentru ca vampirul să moară, tânărul realizează că trebuie să-i ucidă, mai întâi, icoana din propriul suflet: prin zdrobirea portretului, are loc exorcizarea Christinei din inima lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce corpul său înscrie o spirală în zona pubiană a zeiței. Este forța sexualității care imprimă energie vitală, care generează viața și o consumă în egală măsură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]