4,243 matches
-
respirând parfumul florii, al pietrei, al muntelui, al puterii de care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cineva stătea la câțiva metri distanță și îl privea. Nu, își dădu seama. Era imaginea lui, reflectată într-o oglindă foarte mare așezată la capătul aleii. Calvert avu timp să își observe fața: contractată, cu ochii larg deschiși și privirea înghețată. Începu să se relaxeze și chiar să râdă. Dar se încruntă văzând cum imaginea sa se apleca odată cu oglinda. Din spatele acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vor ține legătura. Rhyme îi mulțumi pentru ajutorul de la cazul lui Weir. - Vom veni să te vedem și în Las Vegas, promise Thom. Rhyme porni Storm Arrow-ul și se îndreptă spre ieșire. Întoarse capul spre stânga și văzu cum privirea înghețată a lui Balzac îl urmărește. Iluzionistul își îndreptă apoi privirea spre Kara, care tocmai se apropiase de el. În prezența lui, Kara deveninse o cu totul altă persoană, timidă și care își cunoaște limitele. Metamorfoză, gândi Rhyme, în timp ce îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tristă de speranță și o iubire atât de ciudată, încât Rhyme simți cum un fior rece îi coboară pe șira spinării și i se pierde în trupul amorțit. Loesser îl privi la rândul său pe Rhyme și scoase un hohot înghețat. - Ei bine, poate că m-ai prins pe mine. Dar domnul Weir și cu mine am câștigat. Nu ne-ai oprit la timp. Circul nu mai e și nici Kadesky nu mai e. Și dacă el a murit, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea să plouă cu găleata și gândul la călătorie era de-a dreptul deprimant oricum. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-și câte un deget de fiecare parte a gurii și ștergând surplusul de ruj. — Ce mama naibii-s înghețatele pe băț? Nu știi ce-s ÎNGHEȚATELE PE BĂȚ, Stacey??? DOAMNE, ai trăit degeaba, sunt așaaaaaa delicioase!! — Se referă la acadele înghețate, am întrerupt eu, dar m-am dat bătut când mi-am dat seama că nici unul dintre ei nu mă asculta. — Sunt pur și simplu uimitoare - și dacă-ți iei din alea noi cu puțină grăsime, alea au aproape zero calorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bolborosi ea. — Ba am nevoie de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia articula cuvintele. “Vacanța” era mult mai puțin festivă decât ultimul praznic la care fusese ea — să nu mai zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plângă de milă. Și dacă o să aibă chef, poate că o să comande și niște brioșe de la Max cu livrare la domiciliu. Când ajunse în fața blocului și porni pe scări târșindu-și picioarele, era fleașcă de sus până jos: părul de la ploaia înghețată, picioarele de la zloată, iar părțile ei intime de la aplicații suprazeloase de lubrifiant medical. În cutia poștală nu găsise nicio felicitare de ziua ei de naștere și niciun pachet în fața ușii. Nimic. Își zise că, totuși, mai este o zi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Vincent, spuse el cu un oftat prefăcut. Nu la barăci, repetă pentru sine, cînd ieși din cameră. Barăcile erau reci și dacă războiul se prelungea și după iarna lui 1945, aveau să moară și mai mulți oameni În acele barăci Înghețate. Totuși, pentru doamna Vincent, poate s-ar Întoarce și la barăci... 22 Universitatea vieții În tot lagărul răsuna scîrțîitul roților de fier. În ferestrele barăcilor, pe treptele blocurilor-dormitoare, prizonierii se ridicau În capul oaselor, treziți pentru cîteva minute de amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse apa domnului Maxted. În timp ce turna ușor apă În gura domnului Maxted, muștele ieșiră de pe gingiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hongkew jucau pe deasupra tribunelor, luminînd ușile frigiderelor furate, radiatoarele Cadillacurilor și lămpile nimfelor de ipsos din loja generalissimului. Partea a III-a 32 Eurasiaticul Lumina mîngîietoare a soarelui Încălzi stadionul. Din cerul fără nori căzu o rafală de grindină, vapori Înghețați dislocați de pe aripile unui avion american aflat la vreo șase kilometri deasupra rîului Yangtze. Luminate de soare, cristalele cădeau pe terenul de fotbal, ca o ploaie de decorațiuni de Crăciun. Jim se ridică și atinse grăunțele de gheață, bucățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Life, Time și Saturday Evening Post. Vederea unei cantități atăt de mari de alimente Îl zăpăci pe Jim, punîndu-l Într-o situația de a alege, lucru pe care nu-l mai Întîlnise de ani de zile. Cutiile și pachetele earu Înghețate, de parcă acum ar fi ieșit dintr-un frigider american. Începu să umple cutia ruptă cu carne În conservă, lapte praf, ciocolată și un teanc de Reader’s Digest. Apoi, gîndindu-se la viitor, pentru prima dată de cîteva zile, adăugă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi mă rotesc ușor spre dreapta, fac doi pași și ajung la semn.” Semnul este o liniuță mică trasă cu creta. Din tavan ninge cu polistiren. Ningea, ningea tot timpul, fără contenire, zăpezi grele, iar el, pe acolo, defrișând pădurile Înghețate, potopite de iarnă. De pildă: Iarna aceea Îndepărtată a anului 1950. Casa lor de la Piața Iancului. O imagine cu un moș care tot mișcă o nuia În sus și În jos. Din anul 1949, locuiesc În orașul București, an În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pas de defilare pregătindu-se pentru parada de 1 Mai. Asta era muzica pe care o știa el. Ta-ta! Ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta-ta! Bum! Bum! Bum-bum-bum! Bum! Bum! Bum-bum-bum! De unde atâta pian? Cuțitul despică carnea aburindă a porcului. El, Înghețat, la marginea Bucureștiului, lângă aparatul de filmat. Îl poartă pe brațe spre mașină și-l duc În nesimțire la un om În casă și-l bagă În cada plină cu apă rece ca gheața... Era vară, era căldură mare, pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lămâie, lumina verde a unui semafor, clănțănitul roților trecând peste macaze, oaia legată sub salcâm, singură, În poiana care despărțea calea ferată de pădure, lumina fâșâitoare a expresului venit din sens opus, pomii arzând de toamnă În amurg... Din crevasele Înghețate ale unei planete Îndepărtate, de sub grosimile de mii de kilometri ale acestor ghețuri veșnice, de undeva din adâncuri, din apa prielnică și călduță, În lumina domoală a vulcanilor submarini, un delfin se gândește la celălalt delfin de care Îl despart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
generație, ca și cum gândurile ar fi imobilizate În pereții unui vârtej uriaș, o pâlnie a trecutului Înghițând ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire”. Și delfinul țâșni spre suprafață după gura aceea de aer Înghețat, singura lui legătură trainică cu propria alcătuire biologică, singurul lui instinct șlefuit până la desăvârșire. A dăinuit prin sens, nu prin semn. Acest gând Îl chinuie, această acceptare a lipsei de comunicare, mâna care face, ca o liniște, ca și cum neputința ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura risipindu-se În văzduhul Înghețat al iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu proprietarii, jos cu exploatarea omului de către om. Trăiască Republica Populară Română (pe soartă stăpână), În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la frățiorul care doarme. Când ai vărsat de vânt n-ai voie să te scarpini. Dacă te scarpini Îți rămân semne. Și iei bătaie cu joarda. Bubițele te mănâncă de nu mai poți și atunci Îți lipești fața de geamul Înghețat. Ai descoperit tu că dacă faci așa nu te mai mănâncă. De abia aștepți să se Întoarcă ai tăi de la Operă ca să-ți povestească cum s-a făcut fata morarului rusalcă. Și te tot gândești cum pun ei acolo la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Fără bani. Săraci. Ești mândru de tatăl tău și mândru Îl ții de mână. Miroase atât de frumos. A țigări Victoria și a lavandă. Mirosul lui cald topindu-se În mirosul rece al iernii. Peste optsprezece ani, Într-un noiembrie Înghețat, va muri. Tânăr și frumos. Slab și hăituit. Mirosind a crizanteme, a hoit, a cloroform și a chiștoace de Mărășești. De ce nu poți să-i spui, așa, din senin: „Tată, am luat un patru la germană!” Strângi din dinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac jerpelit, o hartă ruptă dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o conservă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el În groapă patru zile și patru nopți și-l aude spunându-i: „Dacă Îs tatăl tău? Dacă Îs tatăl tău?” și râde În hohote , iar pe el Îl apucă un fel de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă, ficior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]