4,859 matches
-
mi-l doresc uneori este să mor. Astfel, dacă ar trebui să mă mai nasc o dată, aș fi la fel cu ceilalți. Mie nu-mi este teamă de moarte, ci dimpotrivă, o prefer acestei vieți. Oh, Doamne, trebuie să mă Îngrijorez? Îl Întreba. Nu cred, Îi răspundea Sasha. La vârsta fiicei dumneavoastră, mulți tineri se consideră anomalii și cred că moartea este preferabilă acestei lipse de conformitate. Conformitate cu ce? Întreba ea, fără să Înțeleagă. Valentina e atât de corectă. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea obosită și Îngândurată pe care o avea dimineață În metrou. Părea că-și dorea mult să petreacă sâmbăta cu ea. Era asta o trădare? Ce-i o trădare? Valentina nu mai trădase pe nimeni. Dar mama ce spune? se Îngrijoră ea. Suntem de acord, minți Antonio. E bucuroasă. Mi s-a părut c-ar avea ceva de făcut mâine, nu știu, poate trebuia să vadă pe cineva. Valentina Își smulse bandajele de pe degete. Mincinoasa, mincinoasa, mincinoasa. Ostia! Marea! Picnicul. Rahaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ascultătoare și Înțeleaptă, iar ea fusese atât de proastă Încât se conformase. E chiar adevărat ce spune bunica, unii mor tineri și alții se nasc bătrâni. Iar ea probabil că se născuse bătrână - nu Întârzia niciodată pentru a nu-și Îngrijora mama, Însă mama Îi permisese lui Kevin să devină indolent și tiran. Părinții n-ar trebui să aibă preferințe - dar le au, sunt ca profesorii. Valentina ar fi vrut să-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
creadă că Îl trăda. Tati Închise telefonul și Îl băgă În buzunarul hainei. Valentina ar fi vrut să plângă, căci Îi părea că spulberase o vrajă. — I-am trimis doar un mesaj, tati, Încercă să se justifice. Altfel mama se Îngrijorează. Noi ne trimitem mesaje de o sută de ori pe zi. Dar Antonio reușise să-și Înghită furia. Reuși să nu pară nici deziluzionat și nici Întristat -surâse și-i sărută părul cu duioșie. — Ai făcut bine, șoricel, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunau ca o propunere. Îi puse cu grijă un braț În jurul taliei. Zero se Întoarse brusc și o Îmbrățișă cu putere, lăsând-o aproape fără suflare. Îi simți oasele de sub piele. Dacă i-ar fi fost mamă, s-ar fi Îngrijorat - căci Aris Începuse prin a refuza să mănânce animale moarte și ajunsese să nu mai mănânce aproape nimic, și nu mai avea grijă nici de sănătatea lui, nici de el Însuși. Dar nu era mama lui, era prietena lui. Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încât Zogru era aproape sigur că se legase ceva și că, cel puțin pentru moment, scăpase de Andrei Ionescu. Cum s-a eliberat de Zogru, Bobo s-a dus glonț acasă să-i povestească tatălui său despre înțepăturile suspecte. Era îngrijorat și voia să alarmeze toată țara, dă, neapărat, mâine un comunicat de presă, să-și facă toată lumea analizele, e posibil să fie ceva primejdios, ce dacă nu s-a plâns lumea, nu știu oamenii, n-au educație sanitară, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care, fără să aștepte dimineața, a plecat la drum, după ce a aruncat în grabă pe masa veche din bucătărie un scurt bilet: “Mi-e teamă și dor. Plec să-i caut. Te iubesc, bunica mea. Rămâi cu bine. Nu te îngrijora!” Sigur vă întrebați cum putea să ajungă o copilă de nici 17 ani, fără bani, pe Himalaya. Nu știu nici eu, dar în fantezia pe care v-o propun nu am precizat încă unde se afla orășelul în care trăiau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de zor fusele. După ce a terminat și cu cortul tatălui meu, nu mai rămăsese de căutat decât în cortul roșu. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
loc secret, așa încât nimeni să nu poată face libații peste ei. Ahava a pierdut sarcina în săptămâna următoare, iar Zilpa a spus că asta e o pedeapsă și că aveau să urmeze multe alte rele. Lea nu era așa de îngrijorată din cauza terafim-ului: - Au stat ascunși într-un coș ani de zile și asta nu ne-a adus nici un ghinion. Problema e cu nevestele fiilor mei, care nu se țin de tradiția noastră. Ar trebui să avem mai multă grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului cumnatului nostru, să-i spunem tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți bărbații din Salem să devină ca noi. Hai să-i punem să-și taie membranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
originalul, dar, bineînțeles, nu l-am văzut nicăieri, probabil era încuiat în dulapul de jos, mă uitam, deci, la mulaje fără să spun nimic, iar Vasököl fuma în tăcere, nu știam ce-are de gând, așa că am început să mă-ngrijorez tot mai mult, și atunci am auzit că sună de intrare, și știam că începe ora de fizică, și am vrut să mă ridic de pe scaun, dar Vasököl mi-a spus să rămân, că m-a învoit el de la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îl omor! - Nu vă agravați situația, domnule Pérec, Îl sfătui Lucas. - Oriunde s-ar găsi, am să-l fac să plătească... Iar pe tine n-am să te iert niciodată! - Gata, ajunge! Polițistul schiță o mișcare spre Marie. - Nu te Îngrijora pentru nepotul dumitale, el... Dar Marie nu mai era acolo. Mergea spre castelul familiei Kersaint. Ca să poată păstra un anume avans asupra lui Fersen, voia să știe dacă mărturisirea lui Pérec avea să fie confirmată de Arthus și de PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a dispărut femeia pe care o iubesc? Cea pe care o am În fața mea a devenit dură, inaccesibilă... egoistă chiar! Egoistă? Îi veni să urle că el era egoistul. El, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Era tocmai anul lipsă din vechiul registru al lui Pérec. Se uită de departe la ceremonia care continua și zări silueta Mariei care, Îmbrăcată În negru, i se păru mai fragilă, Înduioșătoare. În picioare Între părinții ei, continua să fie Îngrijorată de absența lui Loïc. Văzu că nu era singura. Printre membrii familiei Le Bihan aflați cu toții de față, Gwenaëlle arunca priviri discrete În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căpătîiul patului, goală. - Era acolo cînd a plecat, sînt sigură, afirmă ea, Încremenită. Marie și Lucas, reflectînd intens, rămaseră tăcuți o clipă. Infirmiera, perplexă, ridică din umeri și ieși. Marie părea atît de profund cufundată În gînduri Încît Fersen se Îngrijoră. - Cum te simți? Ridică ochii spre el, bulversată. - Am crezut că visasem, murmură ea rar, am crezut că visez că Loïc... În realitate, el era aici! Încerca să-mi spună ceva important... Un secret... Un secret cumplit... - Un secret de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd ușile de sticlă ale clădirii tocmai se deschideau În fața lor, nu se putu Împiedica s-o Întrebe cum de aflase că el era În pericol pe faleză. - Al șaselea simț? persiflă el. Marie schiță un zîmbet scurt. - Morineau. Era Îngrijorat. Cred că, În fond, ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele, un tip care se apropia de șaizeci de ani, imobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opună fiului ei, trebuia să-l convingă că era de partea lui și să-i cînte În strună firii lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse cu sughițuri. - E oribil ce ni se Întîmplă... Ronan, mai Înainte de orice trebuie să salvăm cuplul vostru... MÎnia familiei Kersaint va fi cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
corectă, ar trebui ca din el să Înceapă să picure sînge În orele următoare. Se Îndreptă spre mașina de teren și se strecură pe locul din dreapta fără să scoată o vorbă. Lucas veni după ea. Știa că era teribil de Îngrijorată la ideea că Gwen era poate pe moarte la ora cînd ei făceau dragoste. Dar nimic din ce-ar fi putut el spune n-ar fi schimbat situația. Demară, luînd-o spre castel. Pierre-Marie de Kersaint era extrem de prost dispus cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ani? - SÎnt atîtea lucruri de pus la punct, bîigui ea, conștientă că evită răspunsul. Hotelul, șantierul... angajații. Cine se va ocupa de toate astea? - Marie are dreptate, decretă Anne turnîndu-și Încă un pahar, Îi aud vorbind la cafenea, sînt cu toții Îngrijorați pentru soarta lor. - În ce privește hotelul, e practic aranjat, spuse sobru Jeanne. - Stai! Doar nu vrei să spui că l-ai vîndut familiei Kersaint? se răzvrăti Marie. - Cumpărătorii nu se Înghesuiau, spuse Milic, venind În ajutorul soției lui. Era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În fapt - intrau la cafenea. Annabelle știa acum că Într-o zi sau alta Michel va simți dorința s-o sărute, să-i mângâie trupul de a cărui metamorfoză era conștientă. Aștepta acel moment fără a fi nerăbdătoare, nici prea Îngrijorată; avea Încredere. Dacă aspectele fundamentale ale comportamentului sexual sunt Înnăscute, istoria primilor ani de viață ocupă un loc important În mecanismele declanșării sale, mai ales la păsări și la mamifere. Contactul tactil precoce cu membrii speciei sale pare vital la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ora opt. Nu mă puteam opri din tremurat; mi-a făcut imediat o injecție ca să mă liniștească. Am petrecut trei nopți la Sainte-Anne, apoi am fost transferat la Verrières-le-Buisson, Într-o clinică psihiatrică a Ministerului Educației Naționale. Azoulay era vizibil Îngrijorat; În anul acela, ziariștii Începeau să vorbească mult despre pedofilie, parcă adoptaseră cu toții deviza: „Forcing la pedofili, băieți!” Totul din ură Împotriva bătrânilor, din ură și dezgust pentru bătrânețe, campania lor era pe cale să devină o cauză națională. Fata avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Patsy. Ca să fiu mai exactă, este cadoul ei de anul trecut. Mătușa Patsy mi-a dat voucherul asta de cadou pentru „Cea mai modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare dată când ne întâlnim mă apucă de umeri, se uită adânc în ochii mei cu o căutătură încruntată, și în felicitarea care a însoțit voucherul a scris „Fă-ți puțin timp pentru tine, Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încuviințez rușinată. — Credeam că ai o relație abuzivă. Își trece mâinile prin păr. Credeam că de-asta nu vrei să vorbești despre trecutul tău. Iar tu m-ai lăsat s-o cred. Când te-ai dus la Londra, am fost îngrijorat pentru tine. Iisuse. — Îmi pare rău. Am o grimasă de vinovăție. Dar... pur și simplu n-am vrut să știi adevărul. — De ce nu ? îi răspunde, și simt în glasul lui că e rănit. De ce, n-ai încredere în mine ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]