KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...135 >

3,364 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

Te gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri secrete, primejdioase. Riveranii adunau copiii neascultători, care întârziau la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
tipul nu pune de la el sau că n-a inventat totul? Am avut un coleg de facultate pe care l-a lăsat nevasta după șapte ani; a luat și copilul cu ea. Știi ce-mi zice tipul: am o veste îngrozitoare, m-a părăsit nevastă-mea, e lesbiană! Și-mi dă detalii, unde s-a dus, cu cine stă, cum se sărută pe gură-n mijlocul străzii... Ar trebui să știi mai bine cum e cu istoriile astea care vin dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

vârstei. Legros îl chema. Ei bine, dacă vrei să crezi, bine, dacă nu - nu crede, dar, când a urcat pe eșafod, plângea și era alb la față precum coala de hârtie. Oare se poate una ca asta? Oare nu-i îngrozitor? Cine plânge de frică? Nici n-am crezut că poate plânge cineva care nu mai e copil, un om care n-a plâns niciodată, un om de patruzeci și cinci de ani. Ce se întâmplă cu sufletul în asemenea clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fixă câteva secunde exact cu aceeași uimire calmă, cu care mai înainte îl privise pe prinț, și această calmă uimire, această nedumerire, provocată de totala neînțelegere a ceea ce i se spunea, părea a fi în clipa aceea, pentru Ganea, mai îngrozitoare decât cel mai profund dispreț. — Ce să vă scriu? întrebă prințul. — Imediat vă dictez, spuse Aglaia, răsucindu-se spre el. Sunteți gata? Scrieți: „Nu mă pretez la tocmeli“. Acum notați ziua și luna. Arătați-mi. Prințul îi întinse albumul. — Excelent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-a purtat urât cu dumneata. — M-a bătut, m-a bătut! îi luă vorba din gură Lebedev cu o înflăcărare teribilă. Și prin Moscova m-a fugărit cu câinele, pe toată strada, cu o cățea de ogar. O cățea îngrozitoare. Mă iei drept un copil, Lebedev. Spune-mi, l-a părăsit acum la modul serios, la Moscova? — Serios, serios, și iar aproape din fața altarului. El de-acum număra minutele, iar ea a șters-o la Petersburg și a venit direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Însă pentru el era prea de-ajuns că s-a pornit și că știa unde se duce: peste câteva clipe se îndepărtase deja de grădină și mergea, aproape fără să-și dea seama pe unde merge. Imediat simți un dezgust îngrozitor și se gândi că îi e aproape imposibil să-și ducă mai departe „ideea subită“. Cu o atenție chinuitor de încordată privea tot ce-i cădea sub ochi, se uita la cer, la Neva. Dădu să intre în vorbă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Se știe că crizele de epilepsie, mai precis stropșitura propriu-zisă, vin fulgerător. În această clipă, dintr-odată se deformează extrem de mult fața, mai ales privirea. Convulsiile și spasmele pun stăpânire pe tot trupul și pe toate trăsăturile feței. Un strigăt îngrozitor, inimaginabil, care nu seamănă cu nimic, izbucnește din piept; din acest strigăt dispare parcă brusc tot ce e omenesc, și unui observator nu i-ar fi nicidecum posibil sau, în orice caz, i-ar fi foarte greu să-și închipuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să vă jignesc. Și chiar așa este, domnilor: nu pot spune nici un cuvânt sincer fără să vă supărați imediat. Însă, în primul rând, m-a uimit teribil că „fiul lui Pavlișcev“ există și se află într-o situație atât de îngrozitoare, cum mi-a explicat Cebarov. Pavlișcev a fost binefăcătorul meu și prieten cu tata. (Ah, domnule Keller, de ce ați scris în articol un asemenea neadevăr despre tatăl meu? N-a fost nicidecum vorba despre cheltuirea banilor regimentului, n-a existat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
maman a dumneavoastră își va da seama că nu te poți năpusti asupra unui om care moare... sunt gata să dau explicații de ce am râs... voi fi foarte bucuros dacă îmi veți permite... În acest moment, începu brusc să tușească îngrozitor și timp de un minut întreg nu-și putu domoli tusea. — Uite-l că moare și tot o face pe oratorul! exclamă Elizaveta Prokofievna, eliberându-i mâna și privindu-l cu groază cum își șterge sângele de pe buze. De unde și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
menit-o să spună cuvintele care au făcut să se verse atâta sânge, încât, dacă s-ar fi vărsat tot deodată, oamenii s-ar fi înecat cu siguranță! O, bine că mor! Și eu, probabil, aș fi spus vreo minciună îngrozitoare, natura m-ar fi tras pe sfoară!... N-am corupt pe nimeni... Am vrut să trăiesc pentru fericirea tuturor oamenilor, pentru descoperirea și proclamarea adevărului... Mă uitam pe fereastră la zidul lui Meyer și mă gândeam că, vorbind doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei (Ivan Petrovici Ptițân) e tot la Petersburg, poate chiar în legătură cu treburile lui Evgheni Pavlovici, din care se pare că ieșise ceva la iveală. Plecând, ea adăugă că astăzi Lizaveta Prokofievna este într-o stare sufletească infernală, dar cel mai îngrozitor e că Aglaia s-a certat cu toată familia, nu numai cu tatăl și mama ei, ci și cu amândouă surorile - și că „asta nu-i bine deloc“. Dându-i parcă în treacăt această veste (care pentru prinț era extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lucruri serioase); eu mi-am făcut o părere, dar să vedem ce spune prințul. Mai înainte s-au rostit cuvintele „caz particular“. Această expresie este, la noi, semnificativă, o auzim adeseori. Nu demult toți vorbeau și scriau despre o crimă îngrozitoare, când șase oameni au fost uciși de un... tânăr, și despre ciudata pledoarie a avocatului, în care se spunea că, în situația de sărăcie în care se afla criminalul, era firesc să-i vină în minte să-i ucidă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acești criminali de-abia acum și-au făcut apariția. Aceasta-i eroarea dumneavoastră, prințe, o eroare extrem de naivă, puteți fi sigur de asta, încheie prințul Ș., zâmbind ironic. — Știu și singur că au existat multe crime și înainte, chiar la fel de îngrozitoare; de curând am fost prin pușcării și am reușit să fac cunoștință cu câțiva criminali și inculpați. Există chiar criminali mai mari decât acesta, care au ucis câte zece oameni, fără să se căiască deloc. Dar iată ce am remarcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
l insuflase chipul acestei femei pe când nu-i văzuse decât portretul; își amintea, însă, că până și impresia produsă de fotografie conținea prea multe nuanțe apăsătoare. Luna petrecută în provincie, când se vedea cu ea aproape în fiecare zi, fusese îngrozitoare pentru el, atât de îngrozitoare, încât uneori prințul alunga până și amintirea acestei perioade recente. Însuși chipul acestei femei avea întotdeauna pentru el ceva chinuitor; discutând cu Rogojin, prințul tradusese această senzație prin sentimentul de milă nemărginită, și acesta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe când nu-i văzuse decât portretul; își amintea, însă, că până și impresia produsă de fotografie conținea prea multe nuanțe apăsătoare. Luna petrecută în provincie, când se vedea cu ea aproape în fiecare zi, fusese îngrozitoare pentru el, atât de îngrozitoare, încât uneori prințul alunga până și amintirea acestei perioade recente. Însuși chipul acestei femei avea întotdeauna pentru el ceva chinuitor; discutând cu Rogojin, prințul tradusese această senzație prin sentimentul de milă nemărginită, și acesta era adevărul: încă din portret, acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Numai prințul Lev Nikolaevici rămase o secundă locului, parcă nehotărât, și Evgheni Pavlovici continua să stea încremenit, nevenindu-și încă în fire. Dar doamnele Epancin nici nu apucară să se îndepărteze cu douăzeci de pași, că se dezlănțui un scandal îngrozitor. Ofițerul, bun prieten de-al lui Evgheni Pavlovici, cel care conversase cu Aglaia, era înfuriat la culme. — Aici numai cravașa-i bună, altfel n-o scoți la capăt cu creatura asta! spuse el aproape tare. (Se pare că și înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
necesară“! Motto: „Aprés moi, le déluge“*. Ptiu, drace! strigă el ca fript. Oare chiar am fost în stare să pun un motto atât de tâmpit?... Ascultați-mă, domnilor!... vă asigur că toate astea, până la urmă, pot fi doar niște fleacuri îngrozitoare! Aici nu-s decât câteva gânduri ale mele... Dacă vă imaginați că aici e... ceva misterios sau... interzis... într-un cuvânt... — Mai bine-ai citi fără nici un preambul, îl întrerupse Ganea. — A început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe discuții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Să verific asta mâine după impresia pe care o vor avea ascultătorii. Trebuie să rezolv neapărat, cu precizie deplină, această problemă; altfel nu-mi e permis să fac nici un pas.) Mi se pare că acum am scris prostia cea mai îngrozitoare; dar, după cum am spus, n-am timp să corectez; pe deasupra, îmi dau cuvântul să nu corectez cu bună știință nici un singur rând din acest manuscris, chiar dacă aș băga de seamă că mă contrazic din cinci în cinci rânduri. Tocmai asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era mai mare și mai bună decât a mea, mai frumos mobilată, luminoasă; un dulap, o comodă, o canapea și patul meu, mare și lat, acoperit cu o plapumă din mătase verde. Dar în această cameră am remarcat un animal îngrozitor, un monstru. Era ca un scorpion, dar nu scorpion, ci mai respingător și mult mai groaznic și, se pare, tocmai prin faptul că asemenea animale nu există în natură, că a apărut în fața mea într-adins și că în asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală îngrozitoare. Deodată Norma schelălăi jalnic: vietatea apucase totuși s-o muște de limbă; lătrând și schelălăind de durere, își descleștă fălcile și am văzut că reptila sfârtecată încă i se mai zbătea de-a curmezișul botului, prelingându-i pe limbă, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
insolente și stupid-eterne, căreia i se supune totul, iar acest înțeles ți se transmite pe deplin. Oamenii care-l înconjoară pe mort, dintre care nu e prezent nici unul în tablou, ar fi trebuit să simtă o tristețe și o panică îngrozitoare în seara aceea, care le-a spulberat dintr-o lovitură aproape toate speranțele, dacă nu cumva chiar și credința. Trebuie să se fi despărțit unii de alții cuprinși de o spaimă îngrozitoare, deși fiecare dintre ei lua cu sine ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trebuit să simtă o tristețe și o panică îngrozitoare în seara aceea, care le-a spulberat dintr-o lovitură aproape toate speranțele, dacă nu cumva chiar și credința. Trebuie să se fi despărțit unii de alții cuprinși de o spaimă îngrozitoare, deși fiecare dintre ei lua cu sine ideea imensă, care de-atunci niciodată n-a mai putut fi izgonită din sufletele lor. Și dacă acest învățător și-ar fi putut vedea propriul chip în pragul morții, oare tot așa ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i prea mult timp de când m-a distrat o ipoteză: ce-ar fi dacă subit mi-ar trece acum prin minte să ucid pe careva, măcar vreo zece oameni deodată, sau să fac lucrul cel mai îngrozitor dintre cele considerate îngrozitoare pe lume? În ce încurcătură s-ar pomeni tribunalul, având în vedere sorocul de două-trei săptămâni care mi-au mai rămas, în condițiile când au fost desființate torturile și caznele? Aș muri confortabil în spitalul lor, înconjurat de căldura tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nicidecum cel pe care i-l știuse și se chinuia, nevrând s-o recunoască în ea pe femeia știută. Pe acest chip erau întipărite atâta căință și teamă, încât femeia părea o criminală teribilă care tocmai ce săvârșise o crimă îngrozitoare. O lacrimă se prelinse pe obrazul ei palid; ea îi făcu semn să vină și-și puse degetul la buze, ca și cum l-ar fi prevenit că trebuie s-o urmeze în tăcere. Inima i se făcu cât un purice; pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și că, dimpotrivă, cu toată forța conștiinței ei crede că... ea însăși e vinovată. Când încercam să împrăștii această întunecime, ea ajungea să aibă asemenea suferințe, încât inima mea nu se va vindeca niciodată, atât timp cât îmi voi aminti această perioadă îngrozitoare. Parcă cineva mi-ar fi străpuns inima o dată pentru totdeauna. A fugit de mine - știi de ce? Tocmai ca să-mi arate că e josnică. Însă cel mai teribil e că, probabil, nici singură nu știa cum poate să-mi dovedească acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]