4,199 matches
-
pesmeti Field plină cu bani de hîrtie murdari. — Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea. — Trebuie s-o găsim; poate cu banii ăștia Îl cumpăram pe impresar ca să-l aducă pe Briceno, interveni glumeț rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi, grăsanul ăsta libidinos nu știe decît să mănînce, să bea și să-și bată joc de toată lumea. Există unele bănuieli, Îndrăzni Celso, făcînd un pas Înainte. Spune, băiete; ce s-a Întîmplat? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucura să fie totul la fel de frumos ca la serbarea de absolvire a lui... — Da. Și ce măști v-ați făcut? — Nu știu. — Mămica ta nu-i acasă, nu? Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind o revistă, ascultase distrată conversația lui Bobby. — Mătușa Susana, darling? — Dacă o prind pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțea la aceeași Înălțime cu fratele lui. Bobby Îi făcea și el o mulțime de necazuri, era din ce În ce mai violent, bietul de el putea să-și piardă mințile de atîta Învățat. Deocamdată, Într-o dimineață l-a drăcuit și l-a Înjurat de mamă pe profesorul de chimie recomandat de mătușa Susana. Dar Încordarea nu s-a terminat aici. În aceeași zi, după-amiază, Lester a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unșpe, noaptea, desigur, vine Melinte ud ca un șobolan și nervos la culme. “Mama ei de ștoalfă” (că l-a făcut să bată drumul degeaba, da’, las’, că i-o face el, de nu i-o place...!) Și a plecat înjurând, de-ți venea să crezi că o să cadă varul de pe pereți și mai multe nu! A doua zi... noroc și voie bună!, săru’ mâna, șefule!; vai, cum de-am uitat, două brifcor și două pahare, da’, repede, te rog, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de ce nu poți mereu?” Pentru că-mi mai dă prin cap să mai fac și câte o prostie” “I-auzi! Da’ vorbe rele zici tu?” “Vorbe rele?” “Da” “Nu părinte, asta nu!” “Mă, nu minți” “Nu mint, părinte” “Cum mă, nu înjuri, nu zici numele diavolului?” “Nu, părinte” “Mă, de ce minți tu aici în sfântul altar?” “Nu mint, părinte, să fiu al dracului dacă mint...” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ÎNTÂLNIREA Scena ce urmează se petrece... n-are importanță unde, nici când. Unicii ei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mea, nu vreau să fac sex, înțelege-mă. Nu trebuia să vii. Nu trebuia să mă mai cauți. Gata. S-a terminat pentru totdeauna, înțelege! -Dar eu încă te mai iubesc! -Știu, dar zău, nu mă mai interesează. Pleacă, bleste-mă, înjură-mă, fă ce vrei. Este vina mea... Între noi s-a așternut o tăcere îndelungată. Mi se părea ciudat să nu doresc o femeie pentru că eram fidel alteia, lucru nepermis pentru mine. Am invitat-o la un restaurant în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
atârna pe peretele dormitorului. Îl rupse, scârbită. De-abia când se uită la bucățile din mâinile ei înțelese ce făcuse. Găsi un ciocan în debara și încercă să fixeze posterul la loc, dar era prea rupt. Îl aruncă la coș, înjurându-se singură. Baia era ca un proiect de la o expoziție științifică, în toată splendoarea sa. Mark n-avea nici un produs de curățat în afară de soluție pentru țevi și săpun cu glicerină. Scotoci în bucătărie după oțet sau amoniac, dar nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amărâtă crescută de niște bigoți, cu un frate bleg care reușise să regreseze până la stadiul de sugar. Urgență de familie, se mulțumi ea să repete. —Când te întorci? Îi spuse că tocmai plătise cu slujba pentru această urgență. Galant, Chris înjură firma. Amenință chiar că se va duce să lămurească problema cu șeful ei. Îi mulțumi, dar îi spuse că trebuie să se gândească la propria lui persoană. La propria lui slujbă. Nu-l cunoștea pe bărbatul ăsta, iar el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar că n-ar trebui să-și facă atâtea griji pentru ea. Asta îl făcu să se îmbufneze din nou. Foarte bine, atunci. Mă bucur că te-am cunoscut. Ai grijă de tine. Îți doresc o viață frumoasă. Închise telefonul, înjurând. Dar viața din Sioux nu-i aparținuse niciodată cu adevărat. Fusese cel mult o beție de trai simplu din care trebuia acum să se trezească. Se duse la apartamentul ei, ca să vadă dacă totul era în regulă și ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit. Se așeză și îi citi ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua culisantă începură s-o înjure în barbă. Cititul îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea, fața lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un cuvânt - nasture, pernă, Violet - care-l făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat mai mare decât Kearney. El sări ca ars. Uitase - nu suporta s-o audă înjurând. Centrul continentului. Mormon Trail, Oregon Trail, Calea ferată transcontinentală, Autostrada interstatală 80? El dădu din cap. Și un trilion de păsări care trec pe aici, pe Ruta Centrală de Zbor. —Exact. Totul trece fix prin oraș. Credeam că e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul urlător și-l bagă la loc în mașină, iar Karin pornește motorul ridicol de patru cilindri. Nefericita potaie se învârte în cerc pe locul din dreapta, scâncind și holbându-se la Copia Karin. Mark înjură tot ce mișcă. Nu mă mai stresați. Să nu mai veniți niciodată în fața mea cu chestia asta. Mai târziu, când e din nou singur, toată treaba îl face să se simtă un pic cam prost. A doua zi, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reportofonului. Vedeți-vă de treabă, spuse el. Mai dați o tură. Eu o să stau și-o să-mi adun gândurile. Hei, mi-am pierdut capul. Unde-mi sunt manierele? Mark se ridică în picioare, îmbrâncindu-și prietenii care începură să-l înjure. Dom’ doctorică, ți-l prezint pe Duane-o Cain. Și ăsta de-aici... Arătă spre bursuc. Băi, Gus. Mai zi-mi o dată cine dracu’ ziceai tu că ești? Bursucul îi arătă degetul mijlociu. Mark râse, un rezervor de benzină gol. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit“ în fața clasei, pentru că-și aducea gustarea de prânz într-o pungă de hârtie și nu într-o cutie metalică specială, o înjurase printre lacrimi de furie. După câțiva ani, când tatăl lui îl luase peste picior, într-o discuție în contradictoriu la masa de Crăciun, băiatul de paisprezece ani sărise ca ars de la masă, alergase pe scări zbierând Sărbători fericite pe dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fusese ultima oară. —Ești sigur că e legal? îl întrebă pe Mark. Mark se mulțumi să râdă. — Dacă ne leagă, iau eu vina asupra mea, domnu’ psihiatru. O să am grijă să rămâi cu obrazul nepătat. Pescuiau de pe mal, iar Mark înjura. Ar fi trebuit să fur barca aia nenorocită de la Rupp. Oricum, e și a mea. Dac-aș încerca s-o iau acum, probabil că m-ar împușca în spate. Îți vine să crezi că m-au mințit? Oricine-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
materialele pe care le-am găsit și o să-l pun la curent cu stadiul la care ați ajuns. —E... eu nu... mai am încă nelămuriri... Scotocind printr-un teanc de documente pentru Adăpost, îl răsturnă și-l împrăștie pe covor. Înjură brutal, apoi acoperi receptorul. —Te rog, spuse Weber. Întreabă-mă orice. Acum sau oricând vrei, după ce ajung acasă. Dar am crezut că... am crezut că o să mai avem o șansă să discutăm variantele. E o decizie importantă și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viteză, crezând că suntem pe-aproape. Era cam beznă acolo. Își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumina orbitoare a amintirii. — Apoi l-am văzut. Era răsturnat în șanț, pe partea dreaptă, chiar la sud de drum. Tommy a înjurat și a apăsat frâna. Am derapat și am călcat linia continuă. Asta ai văzut tu: urmele noastre pe banda lui. Doar că noi am ajuns acolo după el. Ea stătea țeapănă, cu șira spinării ca o țepușă. — Ce-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să reziste, interioarele trebuie să fie luminoase și pilonii rezistenți, coloanele - nu doar ornamente cu frunze de acant, ci coloane utile, de susținere, adevărate. Aud cum se strigă unii pe alții muncitorii, cum se urcă pe schele, unii fluieră, alții înjură, oricum muncesc, muncesc și nu prea e timp de altceva. Cele bune, Herr Doktor, L.M. ( Acest fragment face parte dintr-un proiect literar amplu, al cărui subiect este maternitatea, un roman epistolar cu titlul „“. L.M. sunt inițialele femeii care se
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
cărțile strecurate în pachetele sau bagajele venite din străinătate ; făceam partide de văzut filme pe casete, nopți întregi, în grupuri care-aveau aer „de club“ cinefil, în enorma sufragerie a ultimului Mureșean, istoricul Mircea Gherman. Trăiam cât de bine ne pricepeam, înjuram cu toții cam aceleași lucruri (un bun substitut pentru iluzia solidarității). Uneori eram chiar fericiți, orice va fi însemnând asta... Maria-Ruxandra a dat primele semne de existență cândva prin octombrie, în jurul zilei mele de naștere. Am numit-o, până la primul strigăt
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
normele de politețe. Și scena s-a prelungit pînă ce bărbatul a pornit motorul mașinii și a plecat furios, În mare viteză, iar ea a rămas mai multe ceasuri umblînd de la un capăt la altul al străduței, țipînd și suspinînd, Înjurînd murdar și chemînd În ajutor răzbunarea soțului ei Împotriva curtezanului care o tratase astfel - invectivele au continuat netulburat pînă ce trei derbedei tineri și ambițioși au profitat de ocazie ca s-o jefuiască, au trecut În fugă pe sub fereastra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
face celălalt? E treaba lui. Nu se știe niciodată ce se poate-ntîmpla. Omul trebuie să se gîndească la toate deodată“. Făcu o Încercare. Repede și lin, trecu pe lîngă trei mașini și ajunse În primul rînd, strecurîndu-se printre șoferii care Înjurau, tocmai cînd se schimbă semaforul. Doamna se lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează actele fiecăruia, le trec din mînă-n mînă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]