2,895 matches
-
toți acum sunt prin ambasade, prin America, Franța, doar ei au fost cei mai mari comuniști, acuma îs mari, sunt ambasadori, iar tu, Ilie, stai acolo, stai în pușcărie! Eu așa, când mă închin și mă rog spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu ajungă băietul meu la Iași, la Putna? El să se ducă acolo, ce-mi trebuie mie să mă duc. Eu sunt bătrână, nu mai pot, unde să mă duc?... Poate a da bunul Dumnezeu, așa mă rog, să le înmoaie gândurile rele, să le deie cuget bun... De Paștele Blajinilor a venit fata de la Gherman, care a copt și ne-am dus la cimitir. Da, este greu de o babă bătrână, îi tare greu și să las așa grădina, tot
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mi-a plăcut să învăț. Poate astăzi eram și eu arestată acolo cu Ilie. Dar n-au avut bani părinții, eram mulți în casă și săraci. Vă rog frumos, mă iertați că tare e greu, ești, știi obosit dar se înmoaie nervii. Mă rog pe drum (la întoarcere) nu va chinui cum ne au chinuit acuma la vamă. Vă doresc sănătate și drum bun ! Să fiți sănătoși cu toții !” Doina Boghian zice: și noi la fel vă dorim și mai ținem legătura
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
după Revoluție a înțeles să restituie greco-catolicilor toate bisericile primite, nu numai că nu a fost apreciat de ierarhii BOR, dar aceștia l-au și sancționat și chiar marginalizat total. Rămâne, totuși, speranța că într-o bună zi Dumnezeu va înmuia inimile împietrite ale celor ce se opun cu atâta înverșunare restituirilor, pentru meritele celor ce și-au jertfit libertatea și chiar viața. Pe plan național deocamdată s-a făcut prea puțin. Condamnarea comunismului s-a făcut de către Parlament destul de târziu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și a mustății lui... A.R. A, nu, nici pomeneală. Pentru că așa învățasem în copilărie de la mama mea și îmi revenise nu știu cum în limbă. Doamna Cartianu, pe de altă parte, era finețea și blândețea personificate. Avea un zâmbet care-ți înmuia inima. Cu ea făceam mai mult limbă și gramatică. Ne ajuta foarte mult să lucrăm temele pe care ni le dădea Dragoș Protopopescu pentru seminar. Două mari succese am avut în facultate - succese care m-au făcut să exult. Profesorul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu plinul și au turnat tot ce-au adus în cazanul mare, la înfierbântat. În baie e ca la balamuc, numai oale, ulcele și lighene, plus spirtiera cu care mama speră să încălzească aerul, să nu deger de tot. Mă înmoi pe bucățele cu un burete, fac apă pe jos, dar ce mai contează, miroase a săpun bun și a abur, pe umeri pletele-mi curg râu și mama vine să mă ajute să le spăl, vrea să pună oleacă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că chiar în sate, printre oamenii harnici, se aflau și destui oportuniști, precum și câțiva leneși, bețivani fără căpătâi, care cântau în strunele puterii, sufocându-i pe cei mulți, harnici, buni gospodari și determinându-i să ia în mână pana, so înmoaie în călimara cu cerneală violetă a primăriei și în final să semneze fie angajamentul că într-un timp minim va preda cota obligatorie la baza de colectare, fie cererea de intrare în colectivă, total contrar dorinței și aspirației lor, contrar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
murdărește covorul. Dănuț nu mai putea de bucurie. A pus puiul în cutie, i-a așezat într-un colț un mic culcuș de vată - dormi torul -, iar într-un alt colț a amplasat bucătăria - un căpăcel cu miez de pîine înmuiat în lapte și un căpăcel cu apă. Puiul se simțea cît se poate de bine în noua lui casă și, după ce i-a trecut spaima și s-a mai obișnuit, a început chiar să mănînce. Cel mai mult îi plăcea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ne e mai drag acum, când e ales și înălțat, pe câtă vreme înălțarea lui face mândria noastră, și ne dă mulțumirea izbânzei pentru care ne-am strâns în jurul lui. Cu cât privesc mai mult, din colțul meu, în cordiala intimitate care înmoaie inimele oțelite de luptă, cu atât pricep mai bine firea aceasta pe care selecțiunea socială a ridicat-o de asupra mediului său. În ochii negri scapără inteligența, în liniile feței se vede energia, gestul nervos indică voința nestrămutată. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la oraș care soarbe pofticios din borșul dumnezeiesc - făcut după o rețetă tradițională, dacă nu chiar neolitică (cu muguri de trestie și șapte tipuri de pește) - șiși înmoaie pâinea în sosul conservei de stavrid pe careo au în față. (2003) Când literatura intră pe mâna ticăloșilor Nu e nici prima dată, nici ultima când se întâmplă asta. Literatura este la liber și, prin urmare, poate intra pe mâna
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost omul care, la una dintre emisiunile lui, la readus pe scena publică pe Adrian Păunescu și ia refăcut virginitatea (o victimă nevinovată: un domn sensibil, cu barbă, care plângea, mângâiat pe creștet de Florian Pittiș - cum să nu te înmoi în fața unei asemenea apariții?). Sau că, întro altă memorabilă emisiune, ia făcut reclamă lui Stoica și ia îndemnat pe oameni să bage banii în afacerea aceea sigură care era Caritasul. În mod normal, cu o asemenea „experiență profesională“ în CV
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră prin toți porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor. Soarele arde violent și vara nu-și mai numără darurile, le risipește... Astăzi mă simt Îndemnat să prefer unui album Renoir comentariul său despre inconvenientul peisajelor prea frumoase: de ce să pictezi cînd e atît de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să iasă În afara lor, ci, obosită, n-a mai avut puterea să ajungă la ele. De aceea libertatea acestor artiști era În realitate mai redusă decît a lui Fidias și Policlet. Pentru că lipsa de Încredere a limitat cerul și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
durerile oamenilor ca niște copii, totuși sînt mai Înțelegători. Dar Întunecatele erinii mă Înspăimîntă cu șerpii șuierători pe care-i Îndreaptă spre mine. Mă socotesc prada lor și pentru totdeauna. Ele zboară peste rîul Lethe cu grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi pierd mințile, dar nu s-au atins de memoria mea... Dar cum puteam să las nepedepsită o asemenea crima f Iar acum ele mă amenință să-mi bea sîngele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am renăscut.” Noaptea aceasta se deosebea cu mult de celelalte. Fiecare respirație
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aceasta. - Am nevoie de tine. Nu vreau să te mai las. Nu vreau să te mai pierd. Ești deosebită, ești frumoasă! - Și eu am nevoie de tine, zise Nicole scăpând ușor un oftat, iar spre rușinea ei simți că se înmoaie toată pe dinăuntru, topindu-se la amintirea timpului în care se cunoscuseră. Buzele îi păreau umflate și prea roșii, fardul de pe ochi era întins, semn că nu fusese cuminte și făcuse dragoste. Ziua următoare promitea să fie mult mai caldă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că ei nu au ce face, asta le este datoria. În jurul meu încep vociferările, capitol la care, de fiecare dată, asist cu interes. Scot din buzunar o bucățică de hîrtie, o mestec îndelung între dinți, strîngînd-o cu furie, pînă o înmoi bine, apoi o aduc pe vîrful limbii și-o scuip direct pe stîlpul porții, de care se lipește. Ceasul de pe ghereta portarilor arată șapte și patruzeci de minute; stăm aici de șapte minute. Cît mai stăm, domnule?! strigă o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aflat ceea ce, de obicei, nu prea află, spun eu. Curată obrăznicie! exclamă directorul general. Vă rugăm să părăsiți sala! Da-da, părăsiți sala, urgent! Directorul general s-a ridicat deja în picioare, arătîndu-mi ușa, dar imediat îl văd cum se înmoaie și se reașază; probabil i-a făcut semn, pe sub masă, prim-secretarul, să fie calm. Tovarășe director, spun eu, ridicat deja în picioare, ar trebui să știți că orgoliul și furia nu dau niciodată roade comestibile. Cu-atît mai mult beția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la micul dejun în chiuvetă, unde le las să se înmoaie, șterg în treacăt o mică pată pe blatul mesei, după care aranjez un pic borcanele de pe raftul cu mirodenii, în funcție de culorile lor. E o treabă care îți oferă multă satisfacție. Aproape la fel de multă ca aranjatul markerelor cu ceva vreme în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tipul, atât de amabil, de la firma de corturi și cum nici nu costă chiar atât de mult, și cum fiul lui e la aceeași școală cu vărul Alex, ce mică-i lumea, nu-i așa? La capătul conversației, mami pare înmuiată de tot și toată discuția despre hotelurile americane pare să fi fost uitată definitiv. Îmi iau la revedere, închid telefonul și expir adânc. Așa. Ei, m-am hotărât. Aș putea s-o sun pe Elinor și să-i spun. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
serviciu? — Mi-am luat zi liberă. — A. Ia o felie de toast cu scoțișoară și mușcă din ea. Și zi, ce face pacientul? — Foarte amuzant. — Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic indignată. Nu mai are nimic de dat. Și nu cred că pantofii ăia trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de curînd o carte recentă Poporul român în cumpănă de milenii care s-ar preta foarte bine pentru un articolrecenzie la Ateneu. Atitudinea mea va fi o critică destul de dură, dar învelită într-un limbaj tehnic civilizat și doct și înmuiată în mierea unei politeți desăvîrșite. Cred că numai în felul acesta o critică poate fi utilă și constructivă, de care cultura noastră contemporană are atîta nevoie. Cu cele mai bune urări pentru familie și cu o prietenească strîngere de mînă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care se uită bănuitor, aproape agresiv, în direcția mea. Începe discuția cu Alfonso în Tsafiki, din care eu nu înțeleg nimic, doar văd cum la un moment dat „tanti” arătă cu mâna către mine și atitudinea ei parcă se mai înmoaie. (Alfonso îmi explică ulterior că femeia are copilul la școala din sat și m-a recunoscut drept „doctorița cu cadouri”). Limba lor mi se pare fascinantă și aș putea sta să-i ascult vorbind ore în șir fără să mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sofisticate sînt produsele unui anumit climat sociocultural, ale unui anumit moment din istoria mentalităților ; de-acolo își trag seva. Un Millers Crossing și un Hudsucker Proxy nu au cum să aibă aceeași sevă, iar Coenii rareori au îndrăznit să înmoaie vechile tipologii și convenții în niște seve mai moderne. Millers Crossing ar putea fi considerat o addenda perfectă la canonul filmului noir, dacă n-ar veni la cel puțin 30 de ani după ce noir-ul a încetat să mai fie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
est donc celui qui sait voir cette obscurité, qui est en mesure d’écrire en trempant la plume dans les ténèbres du présent”. „Prin urmare, contemporan este cel care poate desluși această obscuritate, cel care este capabil de a scrie înmuindu-și pana în tenebrele prezentului.” (trad. mea, A.M.) Contemporanul este astfel capabil să deceleze acea parte irațională, incongruentă, cea a fan- tasmelor din care se fabrică în retortele diferitelor ideologii formele totalitare. Interesant este că Agamben privește relația dintre luminile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]