13,784 matches
-
și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans, cei doi au făcut schimb de priviri - de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
soțului Clarei. O mătușică mai În vârstă, care se opusese vânzării proprietății, lăsase la un avocat banii de impozite pentru zece ani și plecase la Honolulu, lăsând-o pe Clara să rezolve cum știe problema Încălzirii. Așa că n-a fost Întâmpinat de o femeie cu părul răvășit, cu un bebeluș flămând la sân și cu Înfățișarea unei triste Amelia. Dimpotrivă, după felul cum a fost primit, Amory ar fi putut crede că amfitrioana nu avea nici un necaz cât de mic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acasă. Și-a imaginat, poate, că m-am lăsat cucerit de bolșevism? a Întrebat curios Amory. — O, trece prin clipe foarte grele. — De ce? — Din cauza Republicii Irlandeze. Crede că-i lipsită de demnitate. — Și? — S-a dus la Boston ca să-l Întâmpine pe președintele irlandez și s-a indignat cumplit fiindcă pe timpul drumului cu automobilul cei din comitetul de recepție l-au luat pe președinte de după umăr. — Îl Înțeleg. Ia să vedem, ce te-a impresionat cel mai mult În armată? Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau și zile când Amory suferea de pe urma faptului că viața se schimbase dintr-o Înaintare uniformă pe un drum ce se Întindea cât vedeai cu ochii, Într-un decor Încâlcit și amestecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viață la Philadelphia, cu cinci zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de hotel din Atlantic City. CAPITOLUL 5 EGOISTUL DEVINE PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu măsuțe joase, curbate și bar de apartament, precum și în nenumărate femei blonde și grase, cu sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu strigăte de bun venit. Dar încă mai există oameni la care nimic nu le intră triumfal în casă, cu atât mai puțin un miracol. Deschid mereu ușa, dar nu intră nimic, numai frigul de afară. Printre acești oameni defavorizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aceea arhitectul a lăsat pe pereți și pe tavan destul loc pentru tablouri și statui; depinde numai de oameni și de gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă, doar munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele ferestre era aprinsă lumina, altele erau cufundate În Întuneric, alcătuind un fel de mozaic ce părea să ne Întâmpine. Privește, i-am spus lui Akemi. Privește, hotelul parcă ne așteaptă pe noi. Șoferul Îmi cercetă fața În oglinda retrovizoare. I-am adresat un surâs abia schițat. El Însă nu mi-a surâs. Mă gândeam totuși că poate el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
conservator, Îmi ceruse să fac o mică expunere despre pericolele lumii În care trăim; probabil că Între timp a ajuns să se ocupe tocmai de genul ăsta de probleme. Concluzia era că țările care prezintă un grad sporit de risc Întâmpină mari probleme cu drogurile... Observându-l pe Yaguchi, Îmi imaginam un pui de canar zgribulit În palma mea. Nu mai țin minte când anume, dar cunoscusem pe cineva care creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oare puiul ăsta de canar căruia Îi plăceau atât de mult grăunțele? Hotelul se afla la marginea cartierului Ginza. Nu avea ceea ce se numește o sală de recepție clasică, locul acesteia fiind luat de un birou mare, din spatele căruia te Întâmpinau două recepționere. Locul Îți lăsa cu atât mai mult impresia că este destinat doar puținilor privilegiați. La un astfel de hotel nu puteai veni pe jos după ce schimbai mai multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui birou am văzut așezat un bărbat cu barbă deasă. Când s-a ridicat să mă Întâmpine, am crezut că o să mă zdrobească, atât de Înalt era. Un munte de om. — Salut. Spune-mi pe nume, Gan. Hai, nu mai sta acolo, ia loc. M-am așezat pe un fotoliu lângă fereastră. Era un fotoliu foarte confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care îi cunoșteam de pe vremuri m-au oprit pe coridor ca să mă salute și să-mi spună cât de rău le părea de Bruno. Dar, în general, aveam parte de acel gen de priviri care ar fi putut să-l întâmpine pe un cioclu într-o secție de oncologie. Deubel, Korsch și Becker mă așteptau în birou. Deubel le explica mai tinerilor săi ofițeri tehnica subtilă a lovirii țigării: — Uite așa, zise el, când își pune țigara în gură, îi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț nu fusese cruțat pentru înfățișarea lui, dar efectul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de bilete către bariera pe care poliția o ridicase în fața zonei de obiecte pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se află acolo de ceva vreme. Cufărul era la biroul de obiecte lăsate în păstrare. — Profesorul a ajuns? — El și fotograful. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spune întotdeauna despre Bavaria, iar la Blaue Flasche din Hall Platz, unde am ajuns noi ca să cinăm, mâncarea era chiar mai bună. Când ne-am întors la Deutscher Hof, am intrat în barul hotelului pentru un brandy și am fost întâmpinați de o priveliște uluitoare: așezat la o masă din colț, era un grup de trei persoane, îmbătate zdravăn, care includea două blonde cu înfățișare de capete seci și un fruntaș politic de la NSDAP, îmbrăcat într-o tunică maro deschis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
biserică catolică. — În felul ăsta sunt siguri că smulg o mărturisire de la tine, într-un fel sau altul, glumi Korsch. SS-Obergruppenführer dr. Benno Martin, printre ai cărui predecesori ca șefi ai poliției din Nürnberg se număra și Heinrich Himmler, ne întâmpină în biroul său impresionant de la ultimul etaj. Locul avea o asemenea înfățișare, încât mai că mă așteptam să-l văd cu o sabie în mână; într-adevăr, când se întoarse într-o parte, am observat că avea pe obraz o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Fortran în mod normal și sistem Cobol în caz de boală. Așa că n-ai de ce să te odihnești: munca l-a transformat pe animal în om și tot ea l-a ajutat să ajungă robot. Episodul 10 Despre unele probleme întâmpinate de roboți — Interesant la voi pe Terra, spuse Getta 2 dusă pe gânduri. Și de funcționat, cum funcționați? În rețea, răspunse comandantul Felix S 23. Ne punem în priză și ne încărcăm cu rația permisă. Cum, n-aveți autogeneratoare?! făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
puternicul curent de aer stârnit de motoarele „Bourului”, lângă navă se prezentă un tip foarte elegant, îmbrăcat într-un tweed gris-perle, cu cravată și pantofi de lac. Tipul aruncă o privire indicatorului navei, cuplă radiotranslatorul simultan de lângă ureche și-i întâmpină într-o română perfectă, literară: — Bine ați venit în instituția noastră! Sunt pedagogul de serviciu Iuri Clarence. Cu ce vă pot fi de folos? — Am auzit de școala dumneavoastră - începu Felix S 23, urmat de ceilalți pe scară - și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a celui de-al doilea lot, cu profil schimbat. În mai puțin de-o oră, după semnalizările de rigoare, „Bourul” se cuplă cu „Andromeda Roșie” și roboții tereștri trecură spre stație prin coridorul perfect etanș dintre cele două nave. Îi întâmpină, strângându-le mâinile, șeful experimentului, inginerul Păscuțoiu. — Ei, cum merge treaba? întrebă comandantul Felix S 23. Cresc porcii noștri, cresc? — Cresc, cresc, excelent, cum nici nu ne-am așteptat! răspunse vesel inginerul-șef. Dar pe-acasă ce mai e? — Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
robotului Felix S 23......................................................10 Se iau hotărâri importante.............................................................12 În magazia UNIVAX-ului.............................................................13 Prin cosmos..................................................................................15 Mereu la datorie............................................................................18 Ca de obicei, lucrurile se complică...............................................20 Getta 2..........................................................................................22 Un dialog în spațiu........................................................................23 Despre unele probleme întâmpinate de roboți..............................25 Dragostea e aceeași pretutindeni..................................................27 Mărturisiri.....................................................................................29 Dromiket 4...................................................................................31 Altă viață.....................................................................................32 Se pun la cale lucruri mari............................................................34 După trezire..................................................................................36 Popas în spațiu..............................................................................38 O nouă și elocventă planetă..........................................................40 Spre omuleții verzi.......................................................................42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prozator I. Vinea, complexa d-nă Bengescu și rudimentarul Rebreanu. F. ADERCA: DE VORBĂ CU ION BARBU Zece ani de poezie Deosebești patru momente în evoluția acestor zece ani literari ai mei: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist". Dă-mi voie să întîmpin cu câte o obiecție fiecare din aceste epitete. Parnasiană este prima formă. Să ne înțelegem însă. Desigur, din partea negativă a acelor versuri de început, aruncarea lor la cariera părăsită a Parnasului este îndreptățită. Imaginea placată, distribuția naiv simetrică a materialelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu exista regiunea corespunzătoare domeniului acestor simboluri: florile și totul se rezolvă în obscuritate, în ermetism. E probabil ca în vremea mult mai complexă în care trăim, în care durate felurite există alăturea, conștiința unui poet să aibă neșansă să întîmpine conștiințele mai înapoiate ale contemporanilor, fără ca cuvântul înapoiat să aibă nimica pejorativ - conștiințe angajate în timpurile lor particulare. Atunci se produce neînțelegerea. (1932) FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE Da, e dat râul să susure. Nu e nici o rușine. De ce să te
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
forțe obscure, precreștine? Lumea cârmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfântă decât lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decât cea dintâi. În tinerețe am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întîmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea celora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să alegi între grațios și Grație
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]