3,317 matches
-
eu, cât și celelalte personaje ale Jurnalului nu sîntem decât agenții întîmplători ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții, însăși persoana lui Noica devine întîmplătoare, și tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt "indiscreție" - poate fi scuzat în lumina "universalului concret", deci a faptului că, pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze. 21 martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de aici, pasajul focului și cel al locului de culă. Poezia lui Andrei sună așa: În Ardealul plin de dealuri, Printre brazi crescuți pieziș, Între vremuri fără maluri, Sus, la locul Păltiniș, Ca o perlă prinsă-n scoica Unui ceas întîmplător, Își petrece domnul Noica Umbletu-i netrecător. Prins în gânduri și surâsuri Ca-ntr-un pâlc de cavaleri, Aplecat peste abisuri De cuvinte și tăceri, Parcă ne-a-ntrupat din sine Pe noi doi cei fără zei, Invocând, cu gesturi line, Taina numărului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
drama lui Cioran: el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a exprima senzorial un sentiment de o intensitate extremă, care îi mobilizează pentru ultima oară întreaga existență. Numai că drama aceasta își are izvorul ultim nu în ceva întîmplător și derivat, cum este până la urmă personalitatea Friedgardei, ci în necesitatea personalității lui Cioran și, ca să spunem așa, în personalitatea operei sale. Fiind o "operă totală", construită prin mobilizarea întregii ființe a autorului ei (și nu doar ca simplă proiecție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o înțelegem mai profund, iar înțelegând-o, să ne-o facem, nouă și altora, mai frumoasă și mai adevărată. Printre astfel de artiști ai vieții, care văd dincolo de orizontul palpabil și material - iar sesiunea omagială de astăzi nu-i deloc întâmplătoare - se prenumără și dascălii aceia frumoși, entuziaști, generoși și umani. De ieri, de astăzi și de totdeauna... (aprilie 26, 2010) Parlamentarii PDL, cu acordul Ministerului Educației, au rezolvat problema titularizării cadrelor didactice, de care vor beneficia 225.000 de profesori
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
infernul” lor nu e subteran, întunecat, rece, ci o pajiște vrăjită de lumina soarelui (lumina singură dă contur, face ca lucrurile să fie cu individualitatea lor) - p. 113. Legătura dintre sacrificarea Ifigeniei și aceea a Anei lui Manole nu este întâmplătoare. Dacă un Anouilh plasează în actualitate intriga clasică pentru a demonstra perenitatea problematicii tratate de tragicii greci, Eliade preferă să reinterpreteze legenda elină prin autohtonizare, prin relevarea legăturilor sale cu folclorul românesc : așa cum demonstrează studiile de specialitate, mitul jertfei creatoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă, de pildă, naționalitatea lui Pollis, curteanul trimis de Dionis I să-l ducă pe Platon la Egina, și-l transformă din lacedemonian în atenian. Modificarea nu este întâmplătoare, ci sporește dramatismul relațiilor dintre filosof și fostul său concetățean ajuns în slujba tiranilor Siracuzei, ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau cu anumite variații, materialul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tratative pentru recuperarea bunurilor lui Tarquinius Superbus, declară că au primit această misiune fără ură și părtinire (V, p. 80). Sintagma respectivă reia deviza imparțialității istorice enunțată în deschiderea Analelor lui Tacit : sine ira et studio. Sugestia nu este, poate, întâmplătoare, din partea dramaturgului cu aparență impasibilă, care expune faptele neutru, le lasă să vorbească de la sine fără a trage concluzii pe marginea lor. Inspirată în prezentare și în conținut din istoricii latini, piesa lui Horia Lovinescu conține și câteva trimiteri la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că venise doar ca să se Întîlnească cu mine. Am Înghițit În sec și am pătruns În claustru. Zgomotul pașilor mei pe pavaj mă trădă și Bea Își ridică privirea, zîmbind surprinsă, ca și cînd prezența mea acolo ar fi fost Întîmplătoare. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. — Așa credeam și eu, am replicat. Rămase așezată, foarte țanțoșă, cu genunchii strînși și mîinile Împreunate În poală. M-am Întrebat cum de era cu putință să simți pe cineva atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a identificat ca fiind al soțului său, Pedro Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd voisem să cred că Julián continua să fie bărbatul de care mă Îndrăgostisem, sau cenușa acestuia. Voisem să cred că o vom scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd voisem să cred că Julián continua să fie bărbatul de care mă Îndrăgostisem, sau cenușa acestuia. Voisem să cred că o vom scoate la capăt, după clipe de mizerie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care continua să urmărească umbra propriilor sale cuvinte, nu i-a luat prea mult timp ca să audă zvonul. A aflat astfel că Gustavo Barceló nu avea cartea și că, pesemne, exemplarul Îi aparținea unui băiat care Îl descoperise În mod Întîmplător și care, fascinat de roman și de enigmaticul său autor, refuza să-l vîndă și Îl păstra ca pe bunul său cel mai de preț. Băiatul acela erai tu, Daniel. — Pentru numele lui Dumnezeu, Julián, doar n-ai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nimic de râs, îi veni totuși să râdă. Își imagina că ipoteza duelului putea încolți în mai multe minți, nu doar în a lui Keller și că, prin urmare, istoria cu modul de încărcare a pistolului putea să nu fie întâmplătoare... „Ia te uită! se opri el deodată, străfulgerat de altă idee. Mai înainte a coborât pe terasă când eu ședeam în colț și s-a mirat grozav găsindu-mă acolo, și a râs așa... a adus vorba de ceai; păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitat absolut fără să vrea, nu cu intenție“ să pună capsa, că „are capse din astea chiar aici, în buzunarul de la vestă, vreo zece bucăți“ (le arăta tuturor), că nu a pus-o mai înainte, temându-se de o împușcătură întâmplătoare, că s-a gândit că va apuca s-o pună la momentul potrivit; dar că a uitat subit. Se repezea la prinț, la Evgheni Pavlovici, îl implora pe Keller să-i dea pistolul înapoi, zicându-i că imediat va dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o tarla se dădea drumul vitelor să pască la o dată anume, cel care nu își transporta recolta la timp în gospodărie risca să o găsească mâncată de animale. Ordinea și ritmul muncii erau hotărâte de comunitate, dar ele nu erau întâmplătoare, ci țineau seama de exigențele vieții agricole (Stahl, 1998, vol. I, 278-282). Târziu, și numai în anumite societăți europene, după ce legile au fost schimbate, iar proprietățile individuale au devenit definitive, libertatea fiecăruia de a practica agricultura așa cum o dorea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de modele atitudinale. Deși preocupat în primul rând de probleme culturale, Williams descoperă continentul comunicării, asupra căruia se apleacă atent, atașat ideii de interdisciplinaritate pe care a promovat-o împreună cu ceilalți reprezentanți ai studiilor culturale britanice. Nu este o descoperire întâmplătoare, ci rezultatul efortului său de a explica societatea britanică postbelică și de a construi o nouă viziune despre cultură. Dacă întâlnirea cu domeniul comunicării ar fi fost oarecum întâmplătoare sau exterioară preocupărilor sale intelectuale, ar fi rezultat o serie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
împreună cu ceilalți reprezentanți ai studiilor culturale britanice. Nu este o descoperire întâmplătoare, ci rezultatul efortului său de a explica societatea britanică postbelică și de a construi o nouă viziune despre cultură. Dacă întâlnirea cu domeniul comunicării ar fi fost oarecum întâmplătoare sau exterioară preocupărilor sale intelectuale, ar fi rezultat o serie de considerații de circumstanță. Analiza comunicării întreprinsă de Williams este substanțială și cu elemente de originalitate de nimeni puse la îndoială. Broadcasting-ul ca putere a lumii moderne O dovadă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a favoriza accesul regiunilor celor mai profunde. Și mă întreb dacă adevăratul sentiment metafizic al existenței este posibil fără această eliminare a straturilor superficiale și a formelor individuale. Căci numai printr-o purificare a existenței de elementele ei contingente și întîmplătoare se poate atinge o zonă esențială. Sentimentul metafizic al existenței este de natură extatică și orice metafizică își are rădăcina într-o formă particulară de extaz. În mod greșit se admite numai forma extatică religioasă. Există o multiplicitate de forme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinități, este cea mai groaznică lecție de anarhie, de revoltă și de neîmpăcare totală. Infinitul te dezorganizează, te zbuciumă, te afectează în rădăcinile ființei, dar te și face să neglijezi tot ce e gest mărunt, tot ce e insignifiant și întîmplător. În fața infinitului, chiar și durerile par mai mici. Ce bine că, după ce ne-am pierdut toate speranțele, ne mai putem arunca în infinit, că avem dreptul la un salt absolut în nemărginire, că putem participa la anarhia universală, la tensiunile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin spate, preîntâmpină Toranius reproșul nerostit. — Și ce vrei acum? se răstește cu țâfnă Asinius Gallus. E în continuare cu ochii ațintiți pe băieți. Pe Hercules! Sea mănă leit între ei. Să fie adevărat că în înfățișarea noastră predomină elemente întâmplătoare observate în momentul concepției? Ce întrebare fără rost, se autopersiflează. Dar, în clipa următoare, o alta îl înjunghie drept în inimă. De ce Vipsania, în afară de Drusus al lui Tiberius, a dat naștere unor copii care nu seamănă nici cu el, nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi enunțată ideea că evoluția politică este rezultatul compatibilității dintre schimbările exogene și caracteristicile entității politice ori, cu alte cuvinte, al compatibilității dintre factorii circumstanțiali și cei structurali. Problema influențelor exogene devine astfel mult mai clară. Factorii circumstanțiali trebuie considerați întâmplători, imposibil de controlat, deși în cazul studiat ei sunt parte a două procese mai largi (expansiunea capitalismului și expansiunea statului) care îi ordonează, și care, de altfel, continuă și astăzi. Aceștia sunt perturbații atunci când provoacă devoluție politică și oportunități atunci când
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
adaptare la colectivizarea proprietăților agricole și forestiere în regimul comunist, proces care a început în 1949 și s-a încheiat în anul 1962. Argumentul la acest punct este că secvența devoluției politice a aranjamentului obștilor din Vrancea nu este deloc întâmplătoare, ci general valabilă: în această secvență a constat gradualitatea adaptării sau a mutațiilor în raport cu perturbațiile. Ea constă din restrângerea domeniului acțiunii colective, urmată de restrângerea sau simplificarea instituțiilor politice, iar ultimul lucru care rămâne este informația. Când și aceasta dispare
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
urmeze holul lui Lavoisier, care dă către marea scară ce duce la etajele superioare. Jocul acela de casete de pe laturi, acel soi de altar alchimic din centru, liturghia aceea de macumbă civilizată, de secol XVIII, nu erau efectul unei aranjări Întâmplătoare, ci curat stratagemă simbolică. Mai Întâi, abundența de oglinzi. Dacă există o oglindă, e stadiu uman, vrei să te vezi. Iar acolo nu te vezi. Te cauți, cauți poziția ta În spațiul În care oglinda să-ți spună „tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poți merge În căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce știu eu? o călătorie, alcoolul, somnoterapia, sinuciderea. În schimb, Abu Îți poate permite mici sinucideri locale, amnezii provizorii, afazii nedureroase. Unde erai ieri seară, L. Iată, cititorule indiscret, tu n-o să știi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
disproporționat față de celelalte figuri, care ținea o spadă, ca și cum ar fi aparținut făpturii Înaripate Închise În turn, iar În dreapta o trâmbiță. Trâmbița, din nou... Avui o bănuială În legătură cu numărul deschizăturilor turnului: prea multe și prea regulate la cupole, În schimb Întâmplătoare pe laturile de la bază. Turnul se vedea numai pe două dintre cele patru laturi ale lui, În perspectivă ortogonală, și puteai să-ți Închipui că, din motive de simetrie, ușile, ferestrele și hublourile ce se vedeau pe o latură erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsit Însemnări, portrete ale unor persoane pe care chiar mi le aminteam, dar care acum căpătau o altă fizionomie - aș zice mai sinistră, sau poate mai sinistru era felul meu de a privi, modul meu de a pune laolaltă semnele Întâmplătoare Într-un mozaic final Înfricoșător? Și, mai ales, am dat peste un fișier Întreg care nu conținea decât citate puse cap la cap. Extrase din lecturile mai recente ale lui Belbo, le recunoșteam la prima vedere, câte texte asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]