4,963 matches
-
de teoria conspirației. Peste câteva clipe, deveni din nou neliniștit. Ascultă. Ești psihiatru. Dă-mi voie să te întreb ceva. Cât de ușor i-ar fi unei actrițe foarte bune să... Karin se întoarse, supărată să-i găsească pe amândoi întinși de parc-ar fi fost într-o croazieră. Mark țâșni în sus ca o săgeată. —Vorbești de lup. Trăgeai cu urechea. Trebuia să-mi dau seama. Se uită la Weber. Vrei să bei ceva? O bere ca lumea, rece, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
carne curgeau de-a lungul preriei, ținând în loc zile în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la o parte. Orașele câinilor de prerie, cu străzile lor subterane întinse pe kilometri întregi, s-au înecat în otravă. Vidrele de râu, aproape anihilate. Antilopa americană, lupul sur - împușcați cu toții. La pagina 23 era o ilustrație în culori cu două schelete expuse, roase de molii, din Muzeul de Stat din Lincoln
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rămăsese decât să-și ia rămas-bun. Weber sosi la Dedham Glen după fizioterapia lui Mark de după-amiază. Karin era acolo, o ocazie să-și ia adio de la amândoi în același timp. Îi văzu de la depărtare, în curtea din față, Karin întinsă pe iarbă, la vreo cincizeci de metri, ca o babysitter în carantină, în timp ce Mark stătea pe o bancă metalică sub un plop, lângă o femeie pe care Weber o recunoscu imediat, deși n-o întâlnise niciodată. Bonnie Travis purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea, gata de distracție, deși rușinată de purtarea lor. Râse când el o atinse. Hmm? Cum ți-a venit așa, brusc? Ăia din Nebraska pun ceva în apă? Se jucară unul cu altul, nemaiavând ce să descopere. După, ea rămase întinsă pe spate lângă el, răsuflând încă greu, ținându-l de mână de parcă ar fi fost la stadiul de făcut curte. Ea își recăpătă prima vocea. —Cum zicea behavioristul, „ În mod evident, ție ți-a plăcut. Mie mi-o fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă pe spate, lipindu-se de spătar și capitulă, prea repede. Copiii fac... foarte bine. Mă bucur foarte tare că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să rămână decent față de ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost la un pas de moarte, iar omul ăsta e singurul care știe ce înseamnă asta. Omul ăsta e singurul care o poate ajuta să reziste. Stă întinsă în pat, cu șira spinării la douăzeci de centimetri de a lui, tânjind să întindă o palmă oarbă și să-i simtă căldura. Să se convingă că e încă acolo. A treia zi după tentativa lui Mark, Consiliul pentru dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi formând un creier cu gânduri întinse pe kilometri întregi, prea mari ca să fie înțelese. O țesătură de semnale, formulând o teorie a ființelor vii. Celule care, în soare și în ploaie, și în selecție nesfârșită se adună într-o minte mare cât continentele, imposibil de conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aduce alinare, îi cauți mamei sfârcul cu gurița înfometată și sugi, și sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Încet de la dreapta la stînga, zumzăind neîncetat și răcorind aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea Întinsă În pat Într-o atitudine de profundă istovire, vrednică de milă. În momentul acela o singură șuviță din părul ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șuviță din părul ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era goală, purta doar pantofi și ciorapi, și zăcea Întinsă pe patul răvășit, cu un braț Întins Într-un gest de epuizare totală, cu celălalt Îndoit sub părul strălucitor, iar fața ei, de o delicatețe fragilă, transparentă, aproape fără viață, era Întoarsă Într-o parte și se odihnea pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bine me simt, vine la mine. CÎt ținu după-amiaza de iarnă, trenul traversă În goană Bavaria. Prinzînd tot mai multă viteză, Înainta repede și cu forță lăsînd În urmă ultimele puncte ale orașului, și, iute ca gîndul, trenul traversă cîmpia Întinsă din jurul Münchenului. Era o zi Întunecată, cu un cer apăsător și impenetrabil și totuși plin de vigoarea curată a Alpilor și de energia exuberantă și fără miros a aerului rece de munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții ce crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pretutindeni ca un păienjeniș, dar tot de-aici se trag, din bătrînul acela, el a fost Începutul tuturor, fiul englezului care a venit aici demult, În anii revoluției, ca să deschidă mine de aramă În Yancey. Unii zic că avem moșii Întinse În Anglia... știu că unchiul Bob a venit la tata cînd a murit Bill Pentland și i-a zis că ar trebui să ne ocupăm de treaba asta, dar pînă la urmă s-a hotărît s-o lase baltă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre, pentru plîngeri legate de echipament sau de purtarea vreunui camarad; mopurile întinse la uscat pe un grătar, dar mult mai adesea lăsate alături de el; colțul cu haltere și saci cu nisip pentru a continua antrenamentul mușchilor pe timp de iarnă... Nu numai că-mi amintesc cum arăta totul ca într-o lumină
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în apă o mișcare rapidă a încheieturii către genunchi, tragerea umerilor înapoi simultan cu relaxarea lor, să-mi las spatele să cadă ca să fac loc mîinilor pe care să le îndepărtez rapid, iar apoi, în momentul în care brațele erau întinse, să încep o mișcare înceată și controlată, înainte. O simplă serie de acțiuni care trebuiau legate într-o singură mișcare. Au trecut săptămîni, luni înainte de a o executa uneori corect. Iar cînd am reușit a fost exact în momentul în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după odihnă, mai puțin efort, un alt tempo. Coapsele-ți sînt ca niște enorme pistoane, ridicîndu-se și amenințînd să explodeze din învelișul lor, baloane umplute pînă la refuz care stau să se spargă la următoarea suflare. Bicepșii și antebrațele sînt întinse, ca și cum cineva ar fi atîrnat de ele o greutate încă una și, gata, e lucru sigur, nu le mai poți ridica la piept. Capul tău continuă să dea comenzi, mai tare și mai tare, dar probabil împotriva mai bunelor sale
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
extern este alcătuit din trei fascicule independente: unul anterior (ligamentul peroneoastragalian anterior), unul mijlociu (ligamentul peroneocalcanean) și unul posterior (ligamentul peroneoastragalian posterior). În cursul diverselor mișcări, fasciculele ligamentului sunt supuse la tensiuni diferite. În poziție intermediară, numai fasciculele mijlocii sunt întinse. Realizarea mișcării de flexie plantară și dorsală, necesară propulsiei corpului, inclusiv în săritura corpului din alergare, se datorează, în principal, mușchiului triceps sural (format din mușchii gemeni și solear), cel mai voluminos mușchi al gambei, care se inseră inferior pe
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
prin ștergerea reliefului călcâiului și a tendonului achilian; piciorul pare alungit. Când fragmentul marginal anterior detașat din pilonul tibial este ceva mai mare, se poate palpa pe fața corespunzătoare a gleznei. Dacă accidentatul este văzut ceva mai târziu, tumefierea fiind întinsă pe toată suprafața gleznei, se maschează cel puțin în parte aceste deformații. Flictenele, în special pe fața internă, își fac și ele apariția dacă fractura nu a fost redusă de urgență. Ele se suprainfectează ușor și împiedică nu numai intervenția
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
zise Leej, felul în care faci lucrurile acestea, cum merge? Așa, deci! Ajunsese să se întrebe. Gosseyn zâmbi și dădu din cap. - Cam complicat, zise, și nu vreau să te ofensez, depășește cunoștințele voastre științifice. Se petrece cam așa: zona întinsă pe care noi o numim spațiu-timp este probabil o iluzie a simțurilor: adică poate să nu aibă nici o legătură cu ceea ce vedem, mirosim sau pipăim. Așa cum dumneata pari mai bine orientată, ca Prezicătoare, în conținutul spațiu-timp - adică mai bine orientată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele, oamenii se prăvăleau. Dacă rămăseseră întinși în momentul critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn se îndreptă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
alt eu care se bălăbănea și privea în sus. Păși spre pat, astfel încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de argint și fu cuprins de un val de simpatie pentru fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în intimitatea dormitorului din spate, copia pozele cu oameni biciuiți și însemnați cu fierul roșu. Pozele le ținea între paginile cărții lui Carlyle, Revoluția franceză, pe care nimeni altcineva nu o deschidea. într-o seară, îngenunche lîngă pat cu pozele întinse în fața lui pe plapumă. Simțea o încordare familiară în organele genitale, însă în seara aceea, printr-o coincidență, penisul lui întărit atinse o traversă care susținea salteaua. Contactul dezlănțui un curent nervos alb-rece și-i creă un șoc atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
douăzeci și unu de ani a lui Kenneth să-i fie pe plac. Sper c-o să vii, Duncan? Kenneth vorbește deseori despre tine. — Mi-ar face plăcere, zise Thaw. Se cufundase în canapea atît de adînc încît simți cum picioarele îi stăteau întinse pe toată lungimea. Poate că pe vremea cînd era copil, propria lui casă îi păruse la fel de spațioasă și protectoare. La masa de la cantină îi auzea adesea cum pun la cale petreceri și excursii. McAlpin participa prea puțin la planificări, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]