93,058 matches
-
personajul romanului, Gianbattista Bodoni, e un anticar sexagenar din Milano, care încearcă să-și recupereze memoria pierdută în urma unui grav accident cerebral. El e capabil să-și amintească versuri și poezii celebre, în schimb nu știe cum îl cheamă. Se întoarce în ținutul natal și reînvață totul despre sine. El se transformă într-un detectiv al propriei copilării... Umberto Eco: Misterioasa flacără a reginei Loana. Editura Polirom, București, 2004. Preț: 449 000 lei.
Agenda2004-49-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283136_a_284465]
-
și pentru minorii refugiați neînsoțiți. Sunt considerați copii refugiați, persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani și care se află în afara țării de origine, din cauza unei temeri bine justificate și care nu poate sau nu dorește să se întoarcă în țara sa din cauza acelorași considerente. Curriculumul de limba română ca limbă străină urmărește sprijinirea învățării limbii române, prin intermediul unui curs pregătitor cu durata de un an, astfel încât, la sfârșitul acestuia, copiii să poată fi integrați în sistemul de învățământ
Agenda2004-49-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/283133_a_284462]
-
se va alătura coaliției antiirakiene. Misiunea noastră este de cercetare nuclear-bacteriologic-chimică și de decontaminare a tehnicii, personalului și echipamentului, căci există premise de folosire a armelor de nimicire în masă. Trăim cu speranța că Dumnezeu ne va ajuta să ne întoarcem sănătoși“. C. ȚENCHE Colaborare O delegație a Comunității Românilor din țara vecină, condusă de președintele Ion Cizmaș, care este în același timp prefect al Banatului de Sud și parlamentar în Adunarea Serbiei, a fost prezentă în data de 3 aprilie
Agenda2003-14-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280858_a_282187]
-
focul divin al eternității adevărului absolut. IlUZIE șI REALITATE 1993. Tot ce rămâne în lumea iluziei este crezul în speranță. 1994. Iluzia este o realitate care și-a pierdut cardinalele pe cadranul propriei sale busole. 1995. Iluzia este o realitate întoarsă pe dos. 1996. Iluzia devine realitate doar atunci când este cunoscută. 1997. A cunoaște iluzia este o realitate precum a cunoaște realitatea este o iluzie fără adevărul absolut. 1998. Nu există realitate care să poată fi cunoscută fără de adevărul absolut. 1999
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
nu a putut rămâne[...] pe ce anume te poți bizui la un prieten? Pe un singur lucru - pe faptul că nu pleacă /, căci nu există crimă mai mare, decât a pleca“... Și Adriana va pleca, dar își dorește să se întoarcă și la 100 de ani de la apariția primului număr al „Agendei“, cu această frază fiind risipite momentele de nostalgie pe care doar un mare actor le poate aduce în sufletul ascultătorilor. Ducu Bertzi, care are o relație mai veche cu
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
căzut o stea;/ Soarele și luna/ Mi-au ținut cunună!/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași./ Preoți, munții mari./ Păseri lăutari./ Pasarele mii/ Și stele făclii!") O povățuiește că și mamei sale să-i spuie că nu s-a întors acasă pentru că s-a însurat și s-a dus cu o fată de crai în lume. Din această resemnare blajina s-a nascut ideea fatalismului care ar fi trăsătură fundamentală a românului. El n-ar reacționa niciodată luptător în fața năpastei
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
se dezgheață ușor și spectatorii accepta să comunice, chiar agresați, în legătură cu ea și, de ce nu, cu ei înșiși. Adresarea directă provoacă, pe de o parte, puterea actriței de a improviză, de a ieși din scenariu și știința de a se întoarce pentru a continua șirul povestirii. Pe de altă parte, este o imitare a spectatorului, un ghiont pe care nu știi niciodată unde îl primești, dar care te scoate sigur din inerție, din liniaritate. Eroina are un soi de nefericire senina
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
chipul obosit în oglindă, isi contemplă de fapt propria imagine, peste timp. Scenă poate fi citită că o sugestiva parodie a "înfruntării" la oglindă dintre Adela și doamna M.: între regia lui Ibrăileanu și cea a lui Bălăită, s-a întors definitiv o pagină din istoria românului românesc. Cu ani în urmă (pe vremea când Codrescu își scria jurnalul, iar Antipa nu se născuse încă), bronzul tocit al oglinzii era încărcat de formule criptice care acum nu mai spun nimic. Un
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
ai săi își făceau lecțiile sub îndrumarea unor strașnici profesori. Tot în acele încăperi învățaseră și primii săi nepoți: Ion, Pia și Nicolae, copiii fiicei sale Măriuța, căsătorită cu Ion Pillat. Acesta făcuse școală militară la Saint-Cyr în Franța și întors în țară, era moșier și senator de Dorohoi. Bibliotecile conțineau toate vechile cronici și în special cărți de istorie căci istoria era studiul preferat al lui I.C. Brătianu. Erau și cărțile poeților noștri romantici ai veacului al XIX-lea și
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Paris, interesați de poeme și unii dintre ei adevărați poeți. Poemele selectate aparțineau lui D. Anghel, Alice Călugăru, P. Cârna, Victor Eftimiu, Octavian Goga, St. O. Iosif, Ion Minulescu, Alfred Mosoiu, Oreste, Ștefan Petica, Cincinat Pavelescu, Ion Pillat, Mircea Rădulescu. Întors de la Paris, Ion Pillat începe să frecventeze - între 1914-1915 - împreună cu alți tineri confrați "setoși de o artă nouă - Oreste, Horia Furtună, Al. Ț. Stamatiad, Alfred Mosoiu, Al. Dominic, G. Stratulat, A. Maniu, N. Davidescu, M. Romanescu, Ț. Vianu - salonul literar
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
epoca de tranziție - care ține (cel putin) de la comună primitivă și până la ipotetica societate normală? Un caraghios ce-și pierde vremea țesând iluzii? Un anonim celebru pe care abia de-l mai citesc verișoarele adolescentine și care este încredințat că întoarce sensul rotației pământului? Încăpățânat, chiar îndărătnic, țanțoș în zdrențele sale, lăudându-se cu rănile cu care s-a acoperit, suspect până la ăprimejdiosă orgoliosul scriitor nu este, în nici un caz, normal. Cum fiecare individ își duce propria boală, simptomele mele s-
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
să ne obișnuim și cu manifestările sistematice de autopublicitate ale autorului român. Mai ales că filotimia pomenita are, în cazul său, si ținte foarte pragmatice: un scriitor nu aleargă neapărat numai după lauri, ci și după posibilitatea de a se întoarce la adevăratele sale unelte, el sperând să nu mai fie obligat să lucreze trei-patru slujbe pentru a-și întreține familia, ci doar să se rezume la una, în restul timpului putând să se ocupe de scris. (Fiind greu de presupus
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
vorba de un poet român, afirmat la sfârșitul secolului douăzeci. Român - pentru ca in poezia să se preia ceva din sacralitatea naivă evocata în poezia de la Gândirea: Singurul vis adevărat: acest brad de crengile căruia atârnă/ că o lumină verde sufletul/ întors al bunicii." (Bradul) și afirmat la sfârșitul secolului douăzeci - pentru că mitul biblic este tratat adeseori fantezist și cu umor, de un autor care în mod evident cunoaște cei cincizeci de ani de poezie de dupa Gândirea: "Visez un muritor de rand
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici, sub forma prejudecății etnice - încurajate de superiori și resimțite opresiv de Itic Ștrul - a vinovăției subînțelese / originare), brizarea "programului" cerebral (deși amenințat cu lichidarea dacă se va întoarce la unitate, Itic Ștrul nu poate concepe soluția dezertării, deoarece aceasta intra în conflict cu "soft"-ul instalat al datoriei). În plus față de semnele din Catastrofă, nuvelă mai conține un indiciu care anticipează destrămarea corporală definitivă a personajului. E vorba
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
Europa. În România nu se observă încă rezultatele acestui fel de a înțelege multiculturalismul. Rămîne de văzut ce ne va aduce viitorul, daca modelul american se va răspîndi ori nu, și cît de repede. Invenție a liberalismului, multiculturalismul s-a întors împotriva lui. Cine dorește să rămînă liberal pînă la capăt, trebuie să evite această capcană deopotrivă ideologică și emoțională.
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
ai scenei sau ai filmului declanșează semnul mirării și ridicatul din umeri la întrebarea: "îl știi pe cutare?" Se întîmplă în timpul din urmă un lucru care deja a atins cotele unui fenomen: că actorii declarați vedete, aceia după care lumea întoarce capul și discută la întîlniri amicale să fie, din punctul de vedere al scenei, interpreți de mîna a doua sau a treia. Aproape că nu contează faptul că nu poți numi un rol important în care să-l fi văzut
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
redemptie conjuncturala, fiind prin tonu-i apologetic mai puțin o investigație istorico-literară riguroasă, cît un act palinodic. Curioasă defecțiune a spiritului critic la cel care altădată l-a contestat pe autorul Neoiobăgiei este surprinzătoare! Din această perspectivă encomiastica vechile acuzații se întorc în elogii: Gherea a fost unul din cei mai naționali marxiști, unul din cei mai români din cîți internaționaliști am avut, unul din cei mai de seamă polemiști ai limbii române, unul dintre esteticienii cei mai puri (!?), ba mai mult
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Chitac a eclipsat, pentru o clipă, enormitatea ieșirii antioccidentale a d-lui Emil Constantinescu. Împrejurările sunt, de-acum, cunoscute, ba, aș zice, răscunoscute: ele seamănă că două picături de apă cu o scenă dintr-un film proletcultist clasic. Asemeni primului-secretar întors de pe un șantier unde a avut loc o catastrofă, cel dintâi om al judetului-tară da frâu liber profundelor, omeneștilor sale (re)sentimente. Răvășit de ceea ce văzuse, după ce predase, în treacăt, si lecția intelectual-mistică de rigoare ("Să ne iasă din cap
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
estetice ori de altă natură, care formează dovada unei existente neslăbite, a unui realism al discursului, învederat pînă-n ultimele momente. Să citam în acest sens o consemnare, oarecum profesorala, asupra unui text, de presupus, minor: "Am citit de îndată ce m-am întors la Köln, paginile lui Gh. Stanomir despre Paul Celan. Sînt sugestii interesante, dar păcat că nu aprofundează o temă atît de importantă ca relațiile spirituale ale poetului german cu lirismul românesc; dacă trimiterea spre Bacovia, în cazul poemului Todesluge, nu
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
deschide românul reflectînd la tema nietzscheeană a eternei reîntoarceri: ce înseamnă să acceptăm ideea că într-o bună zi toate se vor repeta întocmai cum s-au petrecut prima oara? O viață care, dispărînd, știm că nu se va mai întoarce niciodată, susține scriitorul, e ușoară că o pană, e o umbră lipsită de greutate, în care totul poate fi pus pe contul efemerității, în care trecătorul însuși joacă rolul unei circumstanțe atenunate. Pe cîtă vreme dacă ne imaginăm că posibilă
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
insuportabile a ființei ei Sabina o are într-un cimitir, la scurt timp după ce află de moartea lui Tomas. În fața unei gropi peste care cineva aruncă un pumn de țarina, astfel parcă poruncindu-i celui mort să nu se mai întoarcă niciodată, să rămînă pentru vecie în pămînt, Sabina își descoperă propria singurătate. Trădările, ușurătatea, fugă ei permanentă au rupt-o de orice, lăsînd-o pradă întîmplării. În cimitir, spațiul ultim al singurătății, nestatornica se căiește. Franz este perechea Terezei: chiar și
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
Cristian Teodorescu De curînd, un fost colonel de Securitate a declarat că actualul președinte al României a șpionat pentru americani. Afirmația fostului ar trebui să întoarcă pe dos presă și să o facă să adulmece această grea acuzație pentru a-i da de capăt. Ceea ce nu se întîmplă. La noi, o acuzație fără temei e, de cele mai multe ori, ignorată sau, în cel mai bun caz luată
Spionajul si umbra Securitătii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17756_a_19081]
-
von Aichelburg s-a stabilit împreună cu părinții, pe cînd avea 10 ani, la Sibiu. A studiat la Cluj și Dijon germanistica și romanistica, a locuit între 1935-37 la Berlin, a călătorit prin toată Europa, iar după izbucnirea războiului s-a întors în România, unde a fost mobilizat și a lucrat ca traducător la Ministerul Propagandei. În 1948 e condamnat că "frontierist", închis la Aiud și apoi transferat la Canal. După ispășirea condamnării, i se impune d.o. într-un sat din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
Omul cu valize este, de asemenea, un coșmar, acela al țării în care m-am născut și unde, după o copilărie petrecută în Franța, mi-am trăit adolescență și o parte din tinerețe. Am adesea un coșmar în care mă întorc în țara de unde am plecat - de unde am evadat - din motive politice, pentru ca, în acel moment, extremă dreaptă urca și accedă la putere. Am plecat însă și din cauza tatălui meu și a familiei sale. Toate acestea, conflictul cu familia mea, prezența
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
împotmolit în zăpadă. Că răsplată pentru sătenii sosiți să o ajute, Domnită Ileana a vrut să le ofere bani. Oamenii au refuzat-o, cerîndu-i în schimb altceva: să se roage împreună cu ei pentru țară și Rege, pentru că ea să se întoarcă. Trăiesc din nou e genul de carte în care vorbele mari, ca și lacrimile, stau bine. Pentru ca le susține o imensă decentă și o sinceritate care își poate permite luxul sentimentalismului, pe ici, pe colo. Nu e un tratat de
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]