104,540 matches
-
îl are învață cu ușurință multe limbi, așa cum un muzician se bizuie pe o ureche muzicală cu care simte spontan melodiile înainte să le vadă scrise sub forma unei partituri." Cum nu-mi rămîne decît să-i dau dreptate, mă întreb totuși cum Dumnezeu poate încăpea în mintea aceluiași om araba și limba daneză, ca să nu mai pomenesc de ,banalele" limbi de circulație internațională sau de ,accesibilele" limbi ale culturii clasice. Trebuie totuși să mai fie ceva la mijloc, pe lîngă indubitabilul
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
Brissard, tatăl, scria soției sale: ,Draga mea, cavoul nostru face progrese și ne putem mângâia la gândul că vom fi înmormântați acolo, dacă Dumnezeu ne lasă în viață." Un copilaș care cerea mamei bomboane o ruga: ,Dă-mi prea multe". * întrebat dacă era adevărat că stăpânul său, contele de Cagliostro, avea cu adevărat trei sute de ani, valetul acestuia a explicat că nu putea răspunde foarte precis, întrucât el nu era în serviciul lui decât de o sută de ani. Paul Louis
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
urmei, dreptul oricui de a afirma orice, cu atît mai vîrtos dreptul unui cărturar și analist înzestrat cum e Gabriel Liiceanu la deplina libertate a opiniei. De la un nivel în sus al sagacității spiritului, asprimea respingerii se estompează. Dar ne întrebăm cum de mai poate folosi Gabriel Liiceanu, în raport cu autorii unor texte inconvenabile d-sale, calificativele pe care le-am menționat deja, ,invidios", ,vindicativ", ,orb la valoare", fără a adopta o postură așa-zicînd delicată? Și măsurînd mai de sus situația, cum
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
rămâi stâlp." (Jurnale din 3 septembrie, ora 18.00: TVR1, Focus - Prima Tv, Observator - Antena 1, Știrile Pro Tv ș.a.). Haralampy (mie): Ai văzut ? Ce ți-am spus eu că domnu' Emil Boc gândește singur ? -Ca un stâlp, tati ?, îl întreabă obrăznicătura de fiu-s-o Schwartzeneger. MOMENT LIRIC al poetului C. Haralampy: Unii vorobesc o limbă ca un fagure de miere: Pleșu, gura cea de aur, Stolojan glas cu durere, Stoica, firea cea întoarsă, Emil Boc cel trist și mic
Din antologia telezicerilor - alcătuită și comentată de psihosociologul C. Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10032_a_11357]
-
Pârjol despre Mateiu Cragiale. Bogdan Alexandru Stănescu despre Urmuz. Ioan Stanomir despre Ionel Teodoreanu. Sorin Lavric despre Constantin Noica. (În ultimele două cazuri am trișat: știu că astfel de biografii ar putea fi scrise!) Dacă un cititor malițios m-ar întreba: bine-bine, dar dumneata, a cui biografie ai vrea s-o scrii? Aș răspunde fără ezitare: a Iuliei Hasdeu!
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
deci fără niciun compromis, pentru el însuși. Mult curaj, și mult devotament de scriitor adevărat. Sper să pot scrie, curând pentru o publicație românească, o adevărată cronică literară despre această carte. Ori în engleză, când se publică aici. Citind, mă întrebam: dacă Patapievici ar fi scris în franceză ori engleză, el ar fi devenit mai repede unul din cei mai luminați eseiști din Europa? în America, eseul are un public foarte mic. N-am putut să rezist reflexului de a gândi
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
sugerează s-o ia mai ușor cu cheltuielile, iar ea refuză august, cu toate că vedea ce urlă presa vremii. Se joacă de-a țărăncuța și habar n-are cum o duceau paysanii (permiteți-mi barbarismul) și nici nu se obosea să întrebe. Stați un moment, venea dintr-o familie regală, știa că vistieria se umple din taxe. A o compătimi pe această regină, ceea ce perspectiva Sofiei Coppola îți cam impune, e greu de făcut, deoarece ar trebui să extrapolezi izolarea ei la
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
peste Pătru-Vodă, de turmele și tamazlâcurile lui. Și se pomenește că Ciubuc era om de omenie... Și că până și pe Vodă îl primise în casa lui și îl ospătase și că acesta, uimit de așa bogății, l-ar fi întrebat ,cu cine mai ține atâta amar de bucate", iar Ciubuc i-ar fi răspuns ca un economist, dublat de un bun psiholog: ,Cu cei slabi de minte și tari de virtute, măria-ta." Și Ciubuc deveni omul lui Vodă.
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
din PSD, când juniorul lui Haralampy intră în sufragerie plângând și zice: - Tati, m-a trimis mami să mă bați, că iar am luat un doi la geografie... Că lu' mami i-i milă... - Da? Așa a spus? l-a întrebat prietenul, ia cheam-o aici pe mumă-ta... Iar vocea lui semăna cu a lui Miron Mitrea când a declarat, în duminica alegerilor, unui reporter de televiziune: ,- Din '92 până azi m-a durut în spate de toate, da' acum mă
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
ți-a dat doi, mă, pruncuțule? - Că n-am înțeles cum arată un pustiu... - A, păi e simplu, dragu' lu' tatii. Uite cum e... Și prietenul i-a predat o lecție practică deschizând ușa frigiderului. Vezi ceva înăuntru? l-a întrebat. - O legătură de ceapă verde... - Ei, așa arată un pustiu, iar aia e o oază de verdeață - înțelegi? - Yes, tati. - Ce ai, mă? Nu mai știi românește? Așa e, are dreptate Schwartzenegeru... Fin'că tot privind noi la emisiunile de
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
bistrițeană de cinci stele, îi striga din când în când lui Ionel Ganea: - Pă iei, bă, fir-ar ale dreacu' să fie! Gău¸ bă! Gău, 'tu-le parascovenia mamii lor de ciumeți!... Și fiindcă îl priveam din ce în ce mai nedumerit, m-a întrebat: - Cum? Îmi pare mie sau chiar nu știți engleza?!? - Păi, nu, nu prea, fin'că... Privirea pe care mi-a aruncat-o a creat în mine sentimentul că nu mai sunt eu, ci o creatură demnă de dispreț deplin mai
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
fac prietenă/ oboseala ce mă cuprinde/ toate gesturile lîncezesc/ într-o rezonanță a șoaptei" (Proporții). Sau: "Memoria mea/ e plină de umbre/ chipuri cu pete decolorate de timp// veștile care îmi vin/ se prefac și ele în umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
Knud Jeppesen, Robert Lach, Ludwig Schmidts, Kurt Taut și lista ar putea continua. „Ce să admirăm mai întâi la această minunată carte, ce a stârnit, la timpul ei, prețuirea și încântarea oamenilor de cultură din România și din străinătate?” - se întreba retoric Titus Moisescu, la mai bine de o jumătate de secol. Și-și răspundea singur tot în forme interogative: „Bogăția și varietatea conținutului ei muzical și literar? Criteriile de selecție a acestor bijuterii muzicale, colindele românești unice prin frumusețea poetică
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
generozitatea și măreția cu care Paula Ribariu și-a acompaniat prezența la Salon: cedarea premiului unui tînăr artist, în speță Danielei Chirion, și donația către Muzeul Florean a întregului ansamblu de lucrări. Dar cine este Paula Ribariu, s-ar putea întreba cineva mai puțin familiarizat cu lumea artistică românească. Răspunsul nu este nici simplu ca informație, și nici ușor de dat ca formulare. O prezentare vagă, însă, făcută deja cu un alt prilej, s-ar putea, totuși, reactualiza. Așezate în spațiul
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
tablă și i-a dat un exercițiu aparent obișnuit. Elementul necunoscut s-a ivit pe parcurs, stîrnind surprinderea elevului, ca de altfel a clasei întregi: - Dar noi n-am mai făcut așa ceva! - Și nici nu vrei să faci? l-a întrebat ironic Borș. - Ba da... Cu ajutorul unui mic impuls, obstacolul a fost depășit și exercițiul rezolvat. "Se cheamă ecuație exponențială", a comentat laconic profesorul. Noțiunea inedită, "tema" lecției, nu fusese deci anunțată la început, cum procedau ceilalți dascăli, ci definită abia
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
la o ședință a cenaclului, ai cărui membri și-au prezentat producțiile și au ascultat cu emoție comentariile maeștrilor. La plecare, cîțiva cenacliști i-au condus pe scriitori la tren. într-o scurtă conversație cu Nina Cassian, poeta m-a întrebat pe neașteptate: - Nu erai și dumneata în fanfara care ne-a salutat la sosire? - Mă tem că, pentru o muziciană ca dumneavoastră, fanfara suna destul de prost. - Dumneata însă erai în nota justă, a replicat, glumeț, poeta. Mai există undeva, în
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
Tragedia șoarecelui de computer Sătul să tot fugă de mâță, un șoarece chemă zâna cu cele trei dorințe. Aș vrea să fiu mare, să nu tot fug de pisică", îi spuse. ,Poate vrei să te transform într-un leu?", îl întrebă zâna. Nu, leii sunt tâmpiți, eu vreau să fiu deștept." Zâna chibzui îndelung. În cele din urmă, zise: Există un singur animal care să fie și mare, și deștept. Te fac profesor la Berlin, un Hegel al zilelor noastre." Zis
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
face totuși iluzii, oamenii caută fericirea, făcând fie metafizică, fie copii. (Jean Paul Sartre) Din tot ce scriseseră acești vechi, faimoși, înțelepți, dalbi dar nu totdeauna albi autori, Peter nu înțelese decât că fericirea nu există. ,E adevărat oare", o întrebă pe bunică, , pe lume nu există fericire?" ,Ba, bineînțeles că există", răspunse aceasta. Cum spune și cântecul: Să fii pe lume e un lucru frumos, Zise albina spre porcul spinos." Da, asta trebuie să fie fericirea; așa ceva înțelegea și Peter
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
originală de scenă, nebunia profesiunii, a teatrului, pasiunea care te devorează ca să te creeze altfel. Să te inventeze fără să te ostenească vreodată. Am stat, cîndva, amîndouă pe o bancă. Priveam ma-rea. Era toamnă. Cerul încărcat de nori. Am întrebat-o, ca de atîtea ori, ce culoare au ochii ei. Albaștri, verzi, mov... "Cum e cerul de dincolo de nori", mi-a răspuns. Uneori albastru, poate verde... Și cîntam amîndouă ceva din Ghetou, ceva ce femeia cu părul roșu ca focul
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
să ne resemnăm cu blestemul veșnicului "nenoroc românesc" și, cu capul plecat, să acceptăm zoaiele turnate în cap și de istorie, și de vremelnicii ei administratori. Energici când e să te pună la punct, devin flasci ca fularul dacă-i întrebi ce competențe au în domeniul pe care-l supervizează cu straniul amestec de aplomb și dezgust. A doua categorie o constituie cei care se consideră senatori de drept ai tuturor comitetelor și comițiilor. E vorba de eternii "engioiști", "activiști civici
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
Liviu Dănceanu "să nu încarce pre sine aceea ce nu poate purta" Dimitrie tichindeal (Fabule) 1. Mă întreb adeseori: cum se poate concilia interpretarea muzicii clasice cu cea a muzicii contemporane? Care sunt șansele unui interpret de a restitui în egală măsură și cu bune rezultate atît partiturile arondate tradiției muzicale, cît și pe cele din clasa trufandalelor
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
nu au, în general, menirea să facă mai cunoscut scriitorul, ci, mai curînd, să se cunoască între ei scriitorii, să-și facă schimburi de cărți și să se mire că impactul cu receptorul este unul aproape nul. Sau să se întrebe de ce. Faptul că USR încearcă să impună și să susțină scriitorii în fața cititorilor, nu numai în săli intime din București, ci și în toată țara, în biblioteci, în școli, în universități, la orașe și sate, ca să folosesc o sintagmă bine
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
care compun orchestra. Se oprește, explică, iar începe, iar se oprește... altă explicație. Calm, atenție de fier, sincronizare, sunete de cleștar, efort până aproape de epuizare. Perfecțiunea, constat, este obiectivul dirijorului, ceea ce îmi confirmă și specialistul de lângă mine, Dariusz Pacak. Mă întreb, câți, oare, dintre melomani înțeleg acest efort enorm pentru a se ajunge la perfecțiunea de pe scenă? Am stat cuminți, in ultimul rând al sălii de spectacole, cu respirația tăiată. Aplaudam în sinea mea munca depusă pe „altarul” zeiței Euterpe. Mi-
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
Tudorel Urian Pare de necrezut, dar au trecut deja șaptesprezece ani de la căderea regimului comunist, iar copiii născuți în preajma revoluției se pregătesc de majorat. M-am întrebat, tot mai des în ultima vreme, ce ar putea înțelege această generație născută în democrație (în regulă, nu e chiar o democrație, dar nici cu "visul de aur al omenirii" nu mai seamănă) din puzderia de testimonii privind ultimii ani
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
pe care Vianu și Călinescu au purtat-o tocmai pe marginea statutului normativ sau nenormativ al esteticii în genere. Cum, începînd cu 1948, Tudor Vianu a fost împiedicat să-și vadă mai departe de preocupările sale estetice, Petru Vaida se întreabă dacă esteticianul român ar fi reușit, în situația în care ar fi fost liber, să dea o formă completă, sistematică, gîndirii sale filozofice. Răspunsul lui Petru Vaida e răspicat: neavînd vocația metafizicii, ci doar nostalgia ei, Vianu nu ar fi
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]