2,732 matches
-
cuvântul „vitreg” sau „vitregă”. Băieții au fost încântați s-o cunoască așa că, micuța japoneză, gingașă precum un bibelou, s-a integrat ușor grupului. Shinya i-a prezentat pe băieți ca fiind „unchii” ei, cerându-i să-i trateze ca atare. Întruna din zile, Kotoha ne-a mărturisit că se simte ca făcând parte din familie. Am fost împreună cu ea la ryokan în Kamakura, la onsene, pe Aleea Nakamise, ne-am plimbat cu vaporașul pe râul Sumida și am făcut o mulțime
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mândrul său palazzo de lângă Marele Canal. Îndoliat, părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii oaspeți care soseau Întruna la castel, pentru a-i transmite ducesei condoleanțelor. Cu toată disperarea ei, doam na Sophie Îi primea pe toți, ținându-și cu demnitate la cri mile. De când Conrad sosise la castel, nu voise să vadă pe nimeni. Făcu o excepție
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod tot în beție S-a jurat cu nebunie... Căutate trebuie să fi fost paginile literare și vesele, apărute cu regularitate, conținând proză, poezie, anecdote, ghicitori, strigături, fotografii de tot felul. Întruna din ele, pe lângă Legenda mănăstirii Putna, snoave, poezii populare, proverbe, este publicat un medalion despre „Un covor interesant” dăruit acum 100 de ani Bisericii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava de soția clucerului Iordache Herțanu, țesut în 1835, după cum o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ceva în plus față de mutrele tuturor bărbaților care rămâneau cu gura căscată la vederea ei. O căldură ciudată pe care nu o întâl- nise niciodată. — Dacă nici acum nu-i spui ceva, Cristi... — E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Cristi, pe melodiile lui Fernic și de cele mai multe ori cu versurile lui Pribeagu, viața ți s-ar fi părut minunată, plină de frumusețe și lumină, și n-ai fi înțeles neam larma cu criza economică. Fiindcă toți se plângeau întruna de bani și de sărăcie, dar aveau totuși de unde cheltui seară de seară pentru ei și mai ales pentru doamnele frumoase și elegante pe care le invitau să le amețească și să le deschidă inima. Nu e casă, mică, mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apoi rămânea cu ei până dimineața, dându-le de băut și filosofând despre viață și artă. Poeți, textieri sau compozitori, pe toți îi trata ca pe niște sfinți, de la care încerca să fure secretul succe- sului și al nemuririi. Citea întruna, citea istorie, citea filoso- fie, citea romane și volume de poezie, orice îi cădea pe mână, fie că le găsea în librării, fie că le primea chiar de la autori, la vreun eveniment. Și creștea astfel în fiecare zi în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai profitabile afaceri ale zonei. — Aaa, placi-vi caleștile mele șukare ? îi întreabă Știrbu pe toți concurenții. Mai că și zboară, să vă prindeți bine de ele, râde, nu dăm asigurări aicia. Toți erau preocupați cu planurile de cursă, forfoteau întruna în jurul trăsurilor negre, le analizau, le verificau, se urcau și probau fiecare loc, să vadă care-i mai bun și mai sigur. Erau trei echipe, cea a lui Fernic, una a unui patron de herghelie, care probabil era în datorii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
degetele încleștate de frig și tremurau din toate încheieturile, oricât de mult ar fi încercat să-i încălzească maică-sa, acoperindu-i cu tot felul de pături, de haine, suflând slăbită cu aer cald pe cefele lor și frecându-i întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie. Oasele parcă stau să se sfărâme, iar capul te doare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis, care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvim. Și cu câteva zile înainte de plecare, iar apoi în tren, Cristi repetase versurile și le intonase întruna, în diferite versiuni, ca să găsească cheia perfectă în care să le cânte. Era de fapt, dincolo de cântat, o recitare a lor, puternică. Apăsa pe ultimele cuvinte din versuri sau pe primele, își făcea tot felul de notițe, apoi o lua
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
murit ! iar în cor. — Uite și tu ce frumos sună, zi și tu, monsieur Ionel. Nici o săptămână nu a durat de când s-au întors în țară, și Zaraza devenise una dintre cele mai iubite piese ale ultimilor ani. Se dădea întruna la radio, era atât de cerută, că o auzeai uneori și de zece ori într-o zi, poate și mai bine. La concerte, la Grand, pe bulevardul aglomerat al Victoriei, lumea venea buluc să audă noua minunăție pe viu. „Bis
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deja câțiva ani de când nu mai colabora cu al său „Sachi“, și nici că-l mai văzuse la față pe fostul său amic, de care îi era așa dor uneori, însă nu ducea lipsă de textieri talentați, care îi trimiteau întruna versuri, și fără vreo pre- tenție, doar ca să aibă onoarea de a fi compus ceva cântat de Cristian Vasile. Era Pribeagu încetase, dar lăsase în urmă peste douăzeci de piese ale căror cuvinte fuseseră aranjate de el. Dincolo de minunata lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
taclale cu cineva. Era trist, ca mai toți în acele zile, și fuma țigară după țigară, fără să se gândească la ceva anume. Mintea i-o lua pe tot felul de drumuri scurte, aiurea, fără nicio concluzie. Dădea din picioare întruna, nerăbdător, așteptând să ajungă și el odată la Cotroceni cu prietenul său, care trebuia să fi aterizat deja la aeroport. Pe ultima sută de metri, Ionel, aflat departe, la școala de pilotaj, prinsese un loc la o cursă de la Varșovia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poată mișca, își reamintește tot felul de momente cu Fernic. Câte năzbâtii și aventuri. Câte cuceriri și cântece. Câte visuri împlinite și glume. Câte râsete și pahare de vin. — A dat un vis pe altul, ăsta a fost destinul lui. Întruna altă și altă îndrăzneală. De parcă nu se sătura de viață, de parcă tot timpul mai era ceva grandios de făcut. Se arunca pe val și nu conta unde îl duce acesta, dacă a doua zi murea de foame sau de vreo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înainte, citind instrucțiunile, atât de nebun. S-a aruncat până și-a rupt piciorul, nu l-a interesat nici asta. Parcă de când avea baston era și mai glumeț și mai plin de viață. Îți zic, dădea un vis pe altul. Întruna. Nu mă mir, dacă mai trăia, să fi lăsat și avioanele și parașutele și să se fi apucat de vapoare sau trenuri. Sau de pictat, cine știe ? Mâine, poimâine îl făcea pe Brâncuși să pară un copil, pe lângă ce sculpturi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu țigări după țigări, în timp ce căuta un nou cântec care să-l facă nemuritor, începeau să-și spună cuvân- tul. S-a ridicat de la masă și s-a ascuns mai bine de zece minute în toaleta localului, unde a tușit întruna, până i s-au umflat venele pe față, până s-a făcut tot roșu ca un rac, i-au dat lacrimile și mai că era să și verse. Când ai de gând să te duci la un control ? îi șoptește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc, bagă-te în saltea prin crăpătura ei. Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână, iar lecțiile violente de umilință au încetat de îndată ce fami- lia și câțiva amici au început să-l viziteze, îngrijorați de situația în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rațională cu cineva pe punctul de a-și pierde mințile și atunci am strigat nu te mai gândi, nu te mai gândi, însă trebuia să accept ceea ce se întâmpla: că tatăl meu căuta să-mi dea ceva. Și cum repetam întruna numele lui, mi-am dat seama ce era. Un avertisment. Marți, 4 noiembrie 1 5 a t t a c h m e n t s Odată cu întoarcerea cunoștinței de sine mă simțeam mahmur, deși nu eram. Voiam o țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
podea. Aparatul se opri când ajunse sus. Îl urmări pe tatăl meu intrând în baie, un perimetru spațios de marmură inundat de lumină. De-acum plângeam furibund, lovindu-mă peste genunchi în timp ce priveam, hipnotizat fără scăpare. - Ce se-ntâmplă? gemeam întruna. După care aparatul traversă holul și se opri din nou. Manifesta o certă răbdare înnebunitoare. Tata își privea chipul tras în oglindă. Apoi aparatul se apropie încet-încet de el. Eram conștient de faptul că avea să se deconspire, tot trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui, el stând la capătul pajiștii Commons, fața albă și privirea lui fixându-mă intens, ținând mâna întinsă, și știam că dacă aș fi atins mâna aceea ar fi fost la fel de rece ca a mea, iar gura lui se mișca întruna, de unde mă aflam reușind să aud numele pe care îl repeta mereu, revărsându-i-se insistent de pe buze. Robby. Robby. Robby. Cineva bătu la ușa biroului și tata dispăru. Donald Kimball părea obosit și atitudinea lui interogativă de sâmbătă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu eram șocat de nimic din moment ce nu reacționam la nimic), dar pe urmă m-a întrebat ce face Sarah și a ascultat cu sufletul la gură când i-am povestit ce progrese făcuse și deși marele director executiv îmi promitea întruna că dorea să-și vadă fiica știam că întotdeauna va apărea un alt „ceva-neprevăzut“ care îl va împiedica să vină s-o vadă, dar a adăugat destul de interesant că Sarah era întotdeauna „liberă să-l viziteze“. Așezate la o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează „delegația” maghiară. Laszlo Garaczi e un ochelarist care citește întruna - în tren, în autobuze - cărți în limba engleză. E foarte discret, nu l-am auzit până acum să vorbească decât câteva cuvinte în maghiară și engleză. Soția lui, cu o înfățișare foarte plăcută, e o ființă mai solară, zâmbește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul administrativ al orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna cât de bună e viața în orașul lor și cât de mulțumiți sunt cetățenii ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad, nu și-a putut stăpâni replica: „Poate că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
odată (odinioară), o dată (une fois), numai el nu mai pot; de geaba, de vreme ce, de prisos, în deosebi, în deșert, de ce, pentru ce. B) încât, numai decât, pentrucă, deoarece, deocamdată, deodată, deopotrivă, nicidecum, dimpotrivă, deopotrivă, împotrivă, niciodată. laolaltă; îndeobște, îndestul, îndeajuns, întruna, parcă; fiecare, orișicare, celălalt, orișicare, orice, orișicând. Desigur; deloc. S-a amânat discuția, Iunie 1926. [AMINTIRI. CHEILE BICAZULUI] 30 Iunie 1926. Mi-am adus aminte de lucruri pe care le-am văzut toamna trecută, când am fost la cheile Bicazului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am arătat jumătatea de kil de iarbă pe care o aveam În casă și cîteva capsule de marfă. Asta nu l-a mulțumit pe căpitan. Voia douăzeci de kile de iarbă. - N-ai scos-o pe toată, Bill! Zicea el Întruna. Haide, noi am fost băieți de treabă cu tine cît Încape. Le-am spus că nu mai am. Tipul cu pipa s-a uitat la mine. - O vrem pe toată, a zis. Ochii lui nu voiau nimic În mod deosebit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Bucureștilor ne frământa, cum o spusese și Ionel, mai mult decât ideea că Florica putea fi arsă. Cine n-a trăit acele zile în București nu-și poate închipui prin ce zbuciumări treceam: ști rile cele mai contrazicătoare se succedau întruna: aci germanii erau respinși, aci Sarrail ataca, aci soseau rușii în număr mare și îi apucau pe la spate. În ziua de 21, ne sosește într-o fugă Niculae Pillat, care, nevăzând și neauzind decât cele din cartierul regimentului lui și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]