KorAP: Find »[drukola/base=întruna & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...110 >

2,740 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

o seară Întreagă În compania unor celebrități de la Hollywood, iar mâna mea fusese adulmecată - da, ăsta era cuvântul potrivit, mi-o adulmecase - de către cel mai râvnit burlac din New York City. Nu, nimic din toate astea nu contează, Îmi repetam eu Întruna. Toate astea fac parte dintr-o altă lume, o lume din care nu ai vrea, de fapt, să faci parte. Din perspectiva ta prezentă, pare ceva plăcut, am gândit eu, dar te-ai pomeni vârâtă până peste cap În ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
deranjeze câtuși de puțin devorarea celor mai grase și grețos de nesănătoase mâncăruri - deși nouă, celorlalți, nu ne era permis un asemenea lux. Dat fiind că nimic nu rămânea cald mai mult de zece minute după ce ajungea aici, eu comandam Întruna același meniu până apărea ea. Puteam să Încălzesc mâncarea În cuptorul cu microunde o dată, dar asta nu-mi oferea decât cinci minute suplimentare, iar ea Își dădea seama de regulă că o făcusem. („Ahn-dre-ah, mâncarea asta e oribilă, comandă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
e grasă. — Nu ești grasă, am zis eu, cu gura pe pilot automat. Aș fi economisit multe, multe ore dacă aș fi purtat imprimate pe un tricou cuvintele astea, sau dacă mi le tatuam direct pe frunte. Mi se cerea Întruna să asigur diverse angajate ale revistei Runway că nu erau grase. — Doamne sfinte, ai văzut În ce hal arată burdihanul meu În ultima vreme? Sunt ca Împuțitul ăla de magazin Firestone, cu cauciucuri de rezervă peste tot. Sunt uriașă! Grăsimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
se părea definitorie pentru propria‑mi identitate. — La muncă? Ai crezut că sunt la muncă? Și ce contează oboseala când tu ai nevoie de ajutor? Lil, zău că nu Înțeleg. — Uite ce e, Andy, las‑o baltă, OK? Tu muncești Întruna. Zi și noapte și de multe ori și În weekend. Și când nu ești la muncă, te plângi de muncă. Nu că nu te Înțeleg, doar știu cât de grea e slujba ta și știu că lucrezi pentru o țăcănită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
destul și să‑ți fie veșnic teamă că o să te sune, și să vezi că nici unul dintre prietenii tăi nu Înțelege. Știu toate astea! Dar dacă o urăști atât de mult, dacă nu ești În stare decât să te plângi Întruna de ea și de toți ceilalți, de ce nu pleci pur și simplu? Pentru că, de fapt, atitudinea ta e problema. Auzi acolo, să spui tu că Miranda e nebună; ei bine, cred că există mulți, foarte mulți oameni care cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de două duzini de ori numai după‑amiază, și fiecare apel era legat de o situație de extremă urgență. Emily a plecat la cinci și m‑a lăsat singură cu telefonul, iar Miranda n‑a Încetat o clipă. A sunat Întruna și de fiecare dată când voiam să te sun, ea era pe cealaltă linie. Ăă, mă Înțelegi? Lista justificărilor enumerate cu iuțeala fulgerului Îmi suna chiar și mie jalnic, dar nu mă puteam opri. El știa foarte bine că uitasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
locuia În casa ei - fusese obligat să se mute cu familia ei. În visul meu, de câte ori voiam să mă văd cu Alex trebuia să merg În aceeași mașină cu Miranda și să Îl vizitez În apartamentul ei. Ea Îmi spunea Întruna Emily și mă trimitea să‑i caut tot felul de tâmpenii, deși Îi spuneam de nenumărate ori că sunt acolo doar ca să‑mi vizitez prietenul. Când s‑a făcut, În sfârșit, dimineață, Alex căzuse sub vraja Mirandei și nu Înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o parte, iar pe cealaltă, foarte simplu: „De ce? De ce editezi o revistă așa de tâmpită și plicticoasă?“ Am râs În gura mare și am pus vederea În poșetă pentru mai târziu - colecția mea de scrisori și vederi cu critici creștea Întruna și În curând nu avea să mai existe loc pe frigider pentru ele. Lily considera că e de rău augur să aduci acasă gândurile negative și ostilitatea altora și a clătinat din cap când am insistat că orice rău augur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mi aminteam În ruptul capului cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am ajuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
bine. În fine. Ea cum e? — Mda, mă rog, și eu fac bine, mulțumesc de Întrebare. Da, a fost un zbor lung până aici și n‑am reușit să dorm decât vreo douăzeci de minute fără Întrerupere, pentru că telefonul sună Întruna și sunt sigură că nu are de gând să se oprească vreodată și, a, da! Am prezentat un discurs absolut ad‑hoc - după ce l‑am scris ad‑hoc - pentru un grup de oameni care doreau să se bucure de compania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
unde are loc petrecerea de care nu avusesem habar. S‑a Întors, ce‑i drept, spre mine, dar nu a spus nimic și s‑a pus la taclale cu B‑DAD pe celular, i‑a spus și i‑a repetat Întruna că voia ca el să ajungă devreme, ca să aibă timp să se schimbe și să bea un pahar Înaintea marii petreceri de sâmbătă seara. El urma să vină cu avionul particular al firmei și discutau acum dacă e cazul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mai puțin umilitor În care m‑aș fi putut repezi să vomit dacă se ivea nevoia. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Cuvintele Îmi reverberau Întruna În cap, În ritmul durerii care Îmi pulsa În frunte. Miranda reușise să nu mi se adreseze timp de aproape o oră, dar apoi a urmat o Întreagă nebunie. Deși se afla În aceeași Încăpere cu mine, m‑a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

Academiei. La opt!.. Așa! 3 Titu Herdelea alerga pe trotuar cu pălăria puțin pe ureche și cu fața atât de strălucitoare de bucurie, că oamenii întorceau capul după el, parc-ar fi fost beat. Îi bătea strașnic inima. Și bâlbâia întruna: ― În sfârșit, mulțumesc lui Dumnezeu!... Ce om de treabă! Se cunoaște îndată că e boier... În sfârșit mi se pare că mi-a ajutat Dumnezeu... Prin strada Romană ieșise în calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca să ajungă mai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
vorbi, își aminti cu cât interes a discutat Grigore despre nevoile țărănești. Îi zise deci, ezitând, parcă i-ar fi pipăit sufletul: ― Nici n-am pomenit, atâta ce se vorbește pe aici despre țărani și mereu despre țărani. Toată lumea, pretutindeni, întruna: chestia țărănească, problema țărănească, să facem așa, să facem altfel... De ce atâta discuție? Până și la mine în curte, toți chiriașii, cum se adună la taifas, repede ajung la țărani, ș-apoi dă-i și dă-i cu problema și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
criza financiară, stupidă, care s-a abătut așa din senin, a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el ar refuza amânarea, armeanul totuși ar plăti, căci n-ar putea lăsa să i se protesteze polița și astfel să-și ruineze toată întreprinderea. Refuzul însă ar însemna ruptura cu firma cu care tatăl

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga se cutremură, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decât scâncetul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a mă mărita, în vacanțe, când mă întorceam de la pension. Pe atunci măicuța nu închiria... Câte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și mâncau câteodată împreună. Vedea și pe Nadina uneori la cîte-un spectacol sau la Gogu Ionescu, când era poftit la masă. Altfel însă vâltoarea ziaristicii îl absorbea tot mai mult. Sub pretexte că evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără a crâcni. Așa a devenit titularul unei rubrici de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba întruna soțul că ea ce face și cum rămâne aici s-o omoare țăranii? Plutonierul își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit. ― Oare de mult arde, măi Nichifore? întrebă primarul, uitîndu-se spre Ruginoasa, unde cerul era roșu, parc-ar fi stat să răsară soarele. ― D-apoi când am luat eu seama încă nu cântase cocoșii de miezul nopții, zise straja cu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară, măi oameni, că... Era

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
văzând că la nouă jumătate precis trenul s-a pus în mișcare. ― Măcar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când se așeză, după ce ieșiră din gară, avea ochii umezi. Surâse totuși: ― Sărăcuța!... A rămas foarte îngrijorată... Ce-i drept, cred și eu că are de ce, cu toate că m-am silit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]