4,649 matches
-
atunci; îl urmărea cum plutește, pe urmă și-l cocoța pe umăr și iar îi dădea drumul, îndemnându-l să înoate. Era minunat! Valurile deveniseră din ce în ce mai înalte și-l plesneau cu mai multă forță, iar crestele erau șfichiuitoare. Se profilau întunecate pe cer, pentru că soarele intrase pe după un nor. Iar vântul, pulveriza stropi de spumă rece, înțepătoare. Adam înghițise cam multă apă și, dintr-odată, nu-l mai văzuse pe Zet. Începu să-l cheme, să strige de spaimă, striga, striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obiectivul urii cuiva, și se simțea cutremurat. Nu se îndoia că John Robert nutrea față de el o rea-voință agresivă. Așadar, întreaga zi de miercuri și cea mai mare parte din ziua de joi nu ieși din casă, iar când se întuneca, trăgea cu grijă draperiile grele, căptușite, și nu aprindea decât o singură lampă, ferită, în spatele casei. Miercuri noaptea se culcase devreme și o visase pe Fiona Gates (îl rănise aluzia injurioasă pe care o făcuse Rozanov la adresa mamei lui). Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ennistone pe care filozoful o poate suporta. S-ar putea ca el să-i și explice lui John Robert, să intervină în favoarea mea. De ce nu m-oi fi gândit mai devreme la soluția asta?“. Era seară, dar încă nu se întunecase complet. Tom alese unul dintre pardesiele lui Greg și una dintre pălăriile lui de tweed și se strecură afară din casă. La casa lui Eastcote, din Crescent 34, părea să se întâmple ceva. Toate luminle erau aprinse și ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl îl separase pe el definitiv de Hattie, îi furase dragostea copilei, dragostea pe care aceasta i-ar fi dăruit-o lui, dacă el ar fi vegheat asupră-i, fără intermediar. O subită gelozie împungătoare la adresa lui Pearl devora prezentul și întuneca trecutul. Pearl fusese nu numai un dezastru din punct de vedere tactic, ci, pur și simplu, o trădătoare. O invidiase pe Hattie care „avea totul în timp ce ea nu avea nimic“, trădase secretul căsătoriei plănuite de John Robert și se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-o înfingă în braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o visase noaptea trecută?) Se scutura tot, își scutura capul, de parcă ar fi vrut, literalmente, să-și izgonească urâcioasele viziuni, să le facă să iasă din el, ca niște dopuri de ceară din urechi. Își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cumpănit asupra spuselor lui. Apoi scoase un „Oh“, se răsuci subit și ieși din cameră. Preotul alergă după el. Se auzi ușa din față trântită cu zgomot. Părintele Bernard se întoarse în încăpere și, un timp, rămase nemișcat. Afară se întunecase și mai aprinse o a treia lampă. Apoi telefonă la Druidsdale și auzi vocea calmă a Stellei spunându-i că da, George fusese pe acolo și plecase și că da, desigur, ea era foarte bine. Mai stătu un timp gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide, își spuse George, e un lucru mortal, asta-i moartea pentru care m-am rugat. Ah, dacă m-aș putea uita în altă parte, îmi carbonizează ochii în cap“. Se întoarse și își răsuci capul. Zări Inelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să prevadă actele extreme de care era în stare George? (E necesar să arăt că George, în perioada lui de orbire, i-a povestit absolut tot ce făcuse și, în măsura în care era capabil, a încercat să discearnă și cauzele care-i întunecaseră mintea.) Stella a venit la mine cu întrebarea de mai sus: Ar fi putut să prevadă? Răspunsul meu sincer a fost că nu. Așa cum ajunsese să recunoască și ea, Stella era fascinată de „tendințele de violență“ ale lui George. Susținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-mi da jos de pe chip orice fard, lăsând loc creaturii originare a lui Dumnezeu și a părinților mei. De ce oare am fost de atâtea ori atât de formal în examinarea conștiinței? De ce oare atâtea șabloane, mentalități și rutină au întunecat chipul meu? De ce oare instituțiile și regulile, uneori în numele lui Dumnezeu, vor să falsifice creatura atât de simplă și frumoasă a lui Dumnezeu, care este omul? De ce oare în locul împărăției lui Dumnezeu voită de Cristos, noi construim propriile noastre împărății
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
încântă. Insă constat că sunt singurul pelerin pe drumul acesta. Nu mai văd pe nimeni cu rucsacul pe spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la culoare și amestecat cu pietre. Mă simt cumva stingher privind spre stânga, spre mare. Țărmul este pietros, negricios și din loc în loc cu mici zone de plajă, pline cu oameni, întinși pe nisip, sau în apă. Iar eu, cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din Arles. D.na Philippe locuiește într-un sat, Aubais, unde are o casă mare și liniștită și o piscină, unde m-am răcorit atât de bine încât nu am ieșit din ea decât doar când a început să se întunece de-a binelea. După o cină frugală, începem să povestim. Ea a făcut pelerinajul sf. Iacob în anul 2007, plecând de acasă și ajungând la Santiago. Cu puțin timp înainte îi murise soțul în Portugalia și avea un sentiment de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și în loc să-i prețuiască onestitatea și bărbăția, îl umilea. Se apropia de el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina zăpezii din jur nu mai ajungeau la el decât într-o măsură infimă. De fapt, se întuneca totul în jur. Femeia era atât de aproape și mâna ei dibuia un loc de pe corpul lui Daniel, un loc asupra căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea și Daniel stătea lungit pe divan, tăcând, cu sufletul întunecat de ciudă și de ură neputincioasă. Pe maică-sa tăcerea lui nu părea s-o mire. Pe același divan, cu spatele la el, ședea pe o margine tatăl său, abia întors acasă de la serviciu. Era la masă, șezând pe divan, și nici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când se auzea strigătul unui comandant care le cerea să aștepte momentul potrivit pentru atac... Legăturica cu pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I se părea că o vede la o depărtare atât de mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune, în muțenia ei totală departe de tot ce se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar în același timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea reală... Și-a coborât din nou privirea către bocceluța de la picioare și, într-un fel care i-a dat fiori, a simțit că îl cuprinde amețeala... Pata întunecată de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu peștișori. Noaptea a avut un vis. Se făcea că maică-sa răsturnase batista cu pești într-o cratiță cu apă. Grămăjoara de pești se vedea, prin apa limpede, ca o moviliță întunecată pe fundul cratiței. Ducu a privit intens acea grămăjoară nemișcată de pești morți așteptându-se ca ceva să se întâmple. Și-a ținut respirația atât de mult încât a simțit că se sufocă. Ceva s-a mișcat acolo, într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea plecării, când coridorul, și așa strâmt, se întunecă de atâtea paltoane deja îmbrăcate, în timp ce voci multe la număr își luau cordiale rămas-bun și muzica tăcuse pentru totdeauna. Mama deschisese ușa ce da spre scară și, în prag, se săruta pe obraji cu mătușa Iuliana. De pe scară venea suflul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Te așteaptă ceasul rău în cale și se va întuneca pe veci tot norocul vieții tale, daca nu assculți, daca esti traficant sau chiar consumator de droguri. Cand consumi droguri ești cel mai fericit om de pe pământ dar, mai tarziu vei plânge în neștire că nu e leac alinător pe
Jocuri periculoase. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agăinoaei Magda, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1964]
-
adaptare. Cei care vor intra în faza de eroziune, vor vedea furia și intoleranța devenind resentiment, vor manifesta depresie și extenuare, fiind vulnerabili la burnout. În varianta de adaptare, terapeutul devine mai detașat, își coboară așteptările și tolerează latura umană întunecată pentru a-și recăpăta motivația terapeutică și compasiunea. Farrenkopf (1992) constată că etapele extrase în urma analizei din acest studiu se aseamănă cu cele din ciclul de doliu: șoc, frică, reprimare, furie, depresie și acceptare/recuperare. În concluzie cercetările anterioare asupra
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la plecare... Duceau cu ei rezultatul muncii lor... * „Măi Toadere! Ți-a trecut prin cap măcar așa ca o adiere că într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu poți schimba lucrurile. Așa că împacă-te cu lumea și în primul rând cu tine... În timp ce îi vorbea - așezată pe un scăunel în fața lui - îl fixa cu niște ochi care acum se luminau ca două picături de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a trezit cu o sticlă plină, astupată cu un ciocălău, în brațe. Aici ai altă fiertură, care trebuie s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ta!" 43. Isus a răspuns: "Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." 44. Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara, pînă la ceasul al nouălea. 45. Soarele s-a întunecat, și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46. Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mîinile Tale Îmi încredințez duhul!" Și cînd a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47. Sutașul, cînd a văzut ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
era dator vândut Sfântului Mormânt și a “făcut cu dreptate și cu cale” cele șase dugheni de pe care mănăstirea Sfântul Sava lua chirie fără nici o supărare! ― Nu știu cum să spun, părinte, dar când întâlnesc cărți de blestem ale patriarhilor mi se întunecă cerul de deasupra capului. ― Doar nu-i fi întâlnit altă carte patriarhală de blestem. ― Ba bine că nu. Am întâlnit, și nu numai una. S-o auzim pe cea dintâi, fiule. ― Prima carte de blestem care mi-a aținut calea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]