2,651 matches
-
din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai locului într-o discuție despre doctrină. După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau blasfematoare și el era periculos, și au îndemnat ca Ibn Tumart să fie omorât sau închis. Însă emirul almoravid a
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai locului într-o discuție despre doctrină. După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau blasfematoare și el era periculos, și au îndemnat ca Ibn Tumart să fie omorât sau închis. Însă emirul almoravid a decis că acesta să fie alungat din oraș. Ibn Tumart
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
ad-dar (casa lui Mahdi, compusă de familia lui Ibn Tumart); la aceștia, se adaugă 2 consilii, un consiliu intern, consiliul secret al lui Mahdi, compus din primii și cei mai apropiați adepți, și consiliul consultativ ai celor cincizeci, compus din învățații de seamă ai triburilor Masmuda. Primii predicatori și misionari (Talba și Huffaz) își aveau și ei reprezentanții lor. Din punct de vedere militar, există o ierarhie foarte strictă. Tribul Hargha era primul, apoi reprezentanții tribului Tinmel, urmați de celelalte triburi
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
numărul exact de membri ai grupării (este cea mai numeroasă din Turcia ), insă mișcarea este reprezentată prin instituții educaționale în aproximativ 140 de țări. Referitor la rolul pe care îl are educația, Fethullah Gulen afirmă: "„Fiind dată importantă pe care învățatul și predatul o au, trebuie să determinăm ceea ce trebuie învățat, precum și ceea ce trebuie predat, și modul și locul în care trebuie să o facem. Educația este diferită de noțiunea de învățare. Majoritatea oamenilor pot fi învățători, însă numărul educatorilor este
Mișcarea Gülen () [Corola-website/Science/332026_a_333355]
-
pentru că n-are sens, oricum n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de voi aici, stând așa pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți acasă, pentru că pierdeți timpul, vă pierdeți viața! Universitatea e un loc pentru învățat și nu aveți nici un drept să-l împuțiți cu lenevia voastră. Dacă vreți să învățați, sunteți bineveniți. Dacă nu, ieșiți afară, nimeni nu vă vrea aici. Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu știu că
Scrisoarea deschisă a unui profesor: Imbecili cu diplomă. O generație pierdută! by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101366_a_102658]
-
Sus în luna ebraică Tamuz 4742 (anul 852 d.Hr.), în timp ce alții (Itzhak Julius Gutmann, Avraham Wertheimer, Simha Bunem Orbach) cred că s-ar fi născut de fapt în Yemen.Tatăl său, rabbi Yossef Al Fayumi, era unul din urmașii învățatului tanait Rabbi Hanina Ben Dosa, și se spune ca era cohen, adică din neam de preoți israeliți din vechime. El lucra ca simplu meșteșugar și se pare ca nu avea posibilități să dea fiului o educație aleasă. Cu toate acestea
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
se spune ca era cohen, adică din neam de preoți israeliți din vechime. El lucra ca simplu meșteșugar și se pare ca nu avea posibilități să dea fiului o educație aleasă. Cu toate acestea, fiul Saadia a ajuns un mare învățat. După mărturia scribului Al Masudi, Saadia s-a aflat printre elevii lui Abu Katir Yehiya ben Zaharia Hasofer din Tverya (Tiberias) pe care Masudi îi credea Ashmaatim, adică karaiți.Alții presupun că a învățat Tora cu un rabin karait pe
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
pedepsită prin pedeapsă „karét” - excluderea totală din comunitate (în antichitate, uneori echivalentă cu pedeapsa cu moartea). În Tora (Pentateuh) se povestește că Tzipora (Sephora), soția lui Moise, și-a circumcizat copilul, Gershom (Cartea Exodului 4,25) , iar în Talmud - Ghemara - învățații au dezbătut chestiunea dacă o femeie poate avea dreptul de a circumciza pe fiul ei. În Evul Mediu rabinul Moshe Isserlis (Rema) a hotărât că femeile nu au acest drept. În schimb la evreii etiopieni (Beta Israel), comunitate care a
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
receptare": este un tip de învățare școlară în care întregul conținut i se prezintă elevului în forma lui finală. Etapele procesului de însușire a cunoștințelor prin receptare: 3. "Învățarea prin descoperire" - este un alt tip al învățării școlare. Materialul de învățat nu este prezentat într-o formă finală elevului, ci urmează să fie descoperit, ca urmare a unei activități mintale și apoi inclus în schema sa cognitivă. Elevul este pus în situația de-a reorganiza datele de care dispune pentru a
Procesul de învățare în școală () [Corola-website/Science/328412_a_329741]
-
în închisoare. După moartea lui Iuda Aristobul și a încă unui frate, Antigonos I, Alexandru a fost numit în fruntea regatului. El a luat de soție, potrivit legii leviratului, pe văduva lui Iuda Aristobul, Salomeea Alexandra (Shlomtzion), care era sora învățatului Shimon Ben Shatah. Alexandru Ianai a continuat politica războinică a tatălui său. La moartea sa în anul 76 î.Hr., granițele Regatului Iudeei s-au lărgit cu mult, și includeau teritorii însemnate din Valea Iordanului, pe care le cucerise de la nabateeni
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Irod cel Mare. Răsunetul succesului campaniilor militare al lui Alexandru Ianai a fost umbrit de conflictele interne dintre farisei și saducei Fariseii pretindeau creșterea atribuțiilor Sanhedrinului și separarea funcției de mare preot de cea a monarhului. Liderul partidei fariseilor era învățatul Shimon Ben Shatah,care, după tradiție, ar fi fost cumnatul regelui. Ianai, însă, prefera tabăra rivală, a Saduceilor, pe care o conducea, de altfel, în virtutea funcției de mare preot. Despotismul regelui, războaiele lui neîncetate, privilegiile elitei din preajma sa, acumularea în
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
sau Hever Yehudim a obținut iarăși o poziție influentă în stat. După Talmudul babilonian, ultimele cuvinte ale lui Alexandru Ianai adresate soției sale, Salomeea Alexandra au fost: O parte din sursele, talmudice, referitoare la Alexandru Ianai, au fost scrise de învățați care se identificau cu concepția fariseilor. Aceasta ar putea explica descrierea sa ca un despot nemilos. Istoricul Yosef Klausner l-a considerat un rege însemnat și cu contribuții pozitive. În domeniul politicii externe Alexandru Ianai a deviat de la linia adoptată
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Abu’l Hasan Ali b. Isma’îl Al -Ash’ari (în arabă ابو الحسن علي ابن إسماعيل اﻷشعري ) s-a născut în Basra în jurul anului 260/873 și a murit în Bagdad în 324/935, fiind un cunoscut teolog și învățat al școlii Shafi’ițe și fondatorul școlii care îi poartă numele ("Ash’ari") . <br> Al-Ash’ari fost descendentul lui Abu Musa al-Ash’ari, un cunoscut prieten al Profetului și a fondat una dintre principalele școli teologice islamice care îi poartă
Abu al-Hasan al-Ash'ari () [Corola-website/Science/331088_a_332417]
-
om, omul fiind incapabil să creeze decât lucruri efemere, la rândul lor fiind rezultatul manifestărilor voinței lui Dumnezeu, care ne influențează înainte de fiecare acțiune prin puterea Să. <br> Al-Ash’ari este considerat fondatorul tradiției sunnite Ash’ari fiind urmat de învățați precum Abul-Hassan Al-Bahili, Al-Baqillani, Al-Juwayni, Fakhr al-Din al-Razi, and Al-Ghazali . S-a opus concepțiilor școlii mu’tazilite, punând accentul pe raționalitate și un ijihad filosofic și rațional.<br> Alte cărți scrise de Al-Ash’ari sunt: http://www.sunnah.org/aqida
Abu al-Hasan al-Ash'ari () [Corola-website/Science/331088_a_332417]
-
de reforme și Ahmet Cevdet este trimis în Egipt. Cu toate greutățile, Ahmet Cevdet reușește să termine în 1854 de scris istoria, pe care o prezintă sultanului. Drept răsplată primește gradul de "Suleymanie", reușind astfel să intre în grupa marilor învățați. În anul 1855 Ahmet Cevdet este numit în funcția de istoric oficial al statului, funcție pe care o va deține timp de zece ani. În acestă perioadă a scris "Istoria Cevdet" în 12 volume, ultimul volum fiind tipărit în 1866
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
stric asupra sistemului fiscal, pe care l-au îmbunătățit. . De asemenea, în această perioadă, curtea abbasidă s-a întors către cultura tradițională a practicilor "jama'i sunnī", precum și la obiceiurile medineze. Spre deosebire de omeyazi, abbasizii au demonstrat un interes către activitățile învățaților religioși și au încercat să îi facă să servească în posturi oficiale. Începând cu al-Mahdi, califatul a început să își refacă simțită prezența în campaniile militare, pe care uneori califul de conducea în persoană, precum cea din 780, când a
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
de 40 de ani pentru a fi finalizată. În anul 1440, locașul a fost inaugurat de către guvernatorul orașului Timbuktu, Mohamed Naddah, iar primul imam a fost prietenul său Sidi Yahya, de unde și numele moscheii. Sidi Yahya a fost un mare învățat musulman venit în Timbuktu în anul 1433. Conform unei legende, șeicul El-Mokhtar Hamalla a fondat moscheea pentru un om sfânt ce va veni peste mulți ani în oraș, acesta fiind Sidi Yahya. S-a făcut remarcat prin cunoștințele lui superioare
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
ce va veni peste mulți ani în oraș, acesta fiind Sidi Yahya. S-a făcut remarcat prin cunoștințele lui superioare din diferite domenii, nu doar teologie, precum istorie, geografie sau astronomie. Astfel, el a devenit cunoscut că cel mai mare învățat al timpului său din întregul Mâli, fiind extrem de respectat. A murit în anul 1463 și a fost îngropat în incinta moscheii, alături de bunul său prieten, guvernatorul Mohamed Naddah. Încă de la inaugurarea ei, aflându-se sub patronajul imamului Sidi Yahya, moscheea
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
bun), "da’if" (slab) și "saqim" (bolnav). Ibn Hanbal a scris, de asemenea, lucrări de comentarii despre hadith-uri și principiile morale în islam, dar și elogii adresate primilor califi Rashidun. Școlile juridice, numite "madhab" în limba arabă, erau formate din învățați musulmani, care aveau rolul de a găsi soluții juridice pentru anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându-și existența în funcție de preceptele acesteia. Doctrina hanbalită se caracterizează prin respectarea strictă Coranului și a
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
compensează cu obținerea unor performanțe superioare față de alte metode de lucru, de modul cum se afirmă personalitatea participanților, de subiectivitatea părerilor, tendința unor participanți de a-și impune propria părere. Învățământul tradițional, centrat pe cadrul didactic și pe materia de învățat, pornește de la ipoteza că nevoile și interesele sunt aceleași pentru toți elevii, drept urmare sunt selectate cunoștințele considerate importante sau esențiale. Cadrul didactic expune materialul nou, apelează la exemple alese de el, iar exercițiile aplicate îl ajută pe acesta să verifice
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
clasificate urmând lanțurile de transmițători care trebuie să urce până la sursa inițială, ajungându-se chiar până la unul dintre tovarășii profetului Muhammad și în funcție de autenticitatea lor erau grupate în patru clase: Școlile juridice, numite "madhab" în limba arabă, erau formate din învățați musulmani, care aveau rolul de a găsi soluții juridice pentru anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându-și existența în funcție de preceptele acesteia. Ahmad ibn Hanbal a fost cunoscut pentru respingerea ideii de
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
unui consens religios obligatoriu (ijma). Totuși, a acceptat posibilitatea unui consens, acela al primelor generații de musulmani. Ulterior, adepții școlii hanbalite au dezvoltat sensul termenului „consens”, Ibn Taymiyyah extinzându-l până la ultimele generații, în același timp, limitându-l doar la învățații religiei. Ibn Hanbal a respins și analogia (qiyas) ca sursă validă a legislației, însă discipolii lui, nu doar că au acceptat-o, însă au și împrumutat din lucrările pe această temă din legislația șafeită. Ibn Hanbal a susținut ideea conform
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
influențate de hadith (spre exemplu: rugăciunea obligatorie, salah - صلاة) . Datorită faptului că hadith-ul constituie cea de-a doua sursă a legii islamice, este inevitabil ca sistemul coranist să nu prezinte diferențe semnificative față de islamul tradițional, în asemenea măsură încât mulți învățați musulmani le socotesc pure erezii sau apostazie . ul nu constituie o sectă propriu-zisă (nici coraniștii înșiși nu se consideră membri ai vreunei secte ), având în vedere că nu există o organizație unitară, ori o mișcare centralizată. Cee ce îi unește
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
de armonie între principiile Yin și Yang de care depinde, între altele, o viață fericită. Numele „Taegeuk” provine din chinezescul „Taiji”, simbolul devenind cunoscut sub acest nume mai întâi în Chină, prin cartea „Taijitushe” (O explicare a simbolului Taiji) a învățatului Zhou Dun-yi (1017-1073) din timpul Dinastiei Song . Simbolul a ajuns să decoreze porțile caselor și templelor, ale unor morminte și sanctuare regale, ale școlilor și academiilor confucianiste, porțile cu zabrele ale sălilor de lectură budiste, să împodobească manuscrisele. Simbolul Taegeuk
Taegeuk () [Corola-website/Science/334400_a_335729]
-
dispară”". Stahl aduce un omagiu mentorului său, Nicolae Iorga, existând un pasaj în care naratorul citește inițialele lui Iorga, „ce vor fi odată scumpe întreg neamului românesc”, pe suprafața lunară. Referindu-se la tradiția denumirii formațiunilor de relief lunare după învățații pământeni, autorul constată cu ironie: "„noroc că un astfel de accident nu prea e probabil în epoca noastră de politicianism acut și noroc mai ales că astronomia nu prea e o știință eminamente națională, căci altfel, la o nouă nomenclatură
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]