5,591 matches
-
un jurnal. Era un suflet sensibil și când emoțiile nu mai încăpeau în inima ei, le transforma în versuri timide dar deosebit de frumoase, pe care le recitea în taină, iar și iar, până când lumina dulce și diafană a speranței o învăluia tămăduitor. Ascunsese caietul de versuri cu mare grijă, împreună cu noul ei confident, ale cărui pagini imaculate suporta cu stoicism și înțelegere mută toate refulările și supărările ei de adolescentă. Se temea cel mai mult de ironia ascuțită a fratelui ei
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
prin iarba scăldată-n rouă, am alergat înfiorată în grădină. Cu atenție și oarece teamă, am privit în toate ungherele grădinii, dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale reginei nopții și de cele intense și îmbătătoare, ale caprifoiului. Oare să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! Oricum, nu am găsit-o. De atunci, urmărind
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
LA ROMÂNI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului TRADIȚII ȘI OBICEIURI NATALE (Purani de Videle) Obiceiurile și Tradițiile, de pe meleagul natal, sunt înscrise în genealogia Spiritualității românești. Cântecele și dansurile Munteniei, învăluite în cântecul melodios al fluierului și cel duios al cavalului, exprimă bucuria de a trăi și dorul iubirii de viață... Purănenii sunt oameni pătimași ce iubesc spicul grâului, câmpia mănoasă, statornicia, brâul de argint al Glavaciocului, liniștea bătrânei păduri, deopotrivă
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375740_a_377069]
-
Fluturele acesta este un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător...Frânt, de atâta zbor și căutare, Craiul a găsit, în sfârșit, ceea ce căuta, atașându-se tot mai mult de floarea iubită... Mantia nopții a coborât peste tărâmul Cetății Soarelui, învăluindu-l în trena-i țesută cu stele. În zori, l-am găsit în același loc, înconjurat de diamante strălucitoare în care se oglindea creând senzația unui roi spectaculos de fluturi... Astfel, trecu fericit în cealaltă dimensiune... *** FLUTURE DE NOAPTE (Dedicată
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
el, să intrăm în relație cu existența lui. Dacă nu vom fi atenți, ne vor scăpa amănuntele și nu vom observa că... „ceva” se petrece. Rămâne doar magia nopții de vară și foșnetele nedeslușite ale întunericului care ne împresoară, ne învăluie și ne afundă în mister, o țesătură magică, fosforescentă , făcută din praf de stele, în care aerul vibrează la cântecul a mii de greieri. În nopțile cu lună plină, nopți pline de taine și mister, se deschide o poartă , în
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
-mi pui cununi de sentimente mute Și-n somn presari doar vise care în zori, nu pier. În gândul tău, m-ademenesti spre creste-nzapezite, Pe-a muntelui cărare să alergăm senini, că doi copii Si-acolo sus, pe culmi învăluite în gânduri nesfârșite Din cioburi regăsite să întregim clepsidra inimii.. În gândul tău, un scut îmi faci din brațe doritoare Si-ai vrea să mă ferești de tot ce-i nefiresc Pe trupurile calde se răzvrătesc broboane călătoare Și-n
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
decât lapte...noi, orbiți de frumusețe Ne iubim paleozoic, două pietre care-și tac... Ne trezim din câte-o transă, cu-n sărut carbonifer, Ce ne inversează polii... și-atunci simt că-ți sunt femeie... Te atrag în Labirintu-mi, te învălui în mister Și-ți scriu viață pe planeta unde-ți sunt unica Zee... Mă botezi în lacrimi pure din ochi-lacuri ce mă-nghit... Simt cum cerul mă adoră, să-mi dea propriul meu Shazam Tremurând, sub mâna ta, rug de
NICIO TEAMĂ NU MAI AM de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375784_a_377113]
-
dar nu te găsesc, iar amintirile mă răscolesc și nu mai știu pe unde ești, în care templu locuiești, dar îmi lipsești, dar îmi lipsești ! Îți amintești cum mă priveai? ca-ntr-un ocean te răcoreai, azi, cu tăceri mă-nvăluiești , dar am rămas ce prețuiești și mă iubești, și mă iubești ! În roua ochilor te oglindeai, tot înviai și iar mureai și-acum din vraja lor trăiești, cu-aceeași nebunie mă dorești, pe unde ești, pe unde ești ? Azi câmpurile
PE UNDE EŞTI ? de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375795_a_377124]
-
spre desăvârșirea-i, prin miracolul înfăptuirii, clipă de clipă, a tot ce stă sub semnul însuflețirii atingerii sale, vizibile în însăși respirația ce prinde formă nedeslușită în esența și originea sa, izvorând din neantul simțirilor străine lumii acesteia. Lacrimile purității învăluie adevăruri neînțelese în petale sublime de sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a privirilor copleșite de uimirea în fața revelațiilor încântătoare
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
maluri, trecând peste apa curgând neîncetat, plină de spontaneitate și strălucind de viață. Ireversibil și necontenit, urmându-și legile firești ale propriei evoluții, pasul lumesc se îndreaptă nelimitat, sfidând imposibilul, spre explorarea inevitabilă a secundelor virgine, ascunse în misterul îndepărtat, învăluit în ceața nopții, printre fumul risipit al incertitudinilor, indescifrabil integral ochilor minții și percepțiilor senzoriale, secunde anonime îmbrăcate cu grijă și delicatețe în mantaua viitorului din spatele cortinei, ce urmează să își intre în rol imediat ce prezentul își joacă ultimul minut
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
preajmă. Luai seama la mobil. Fără folos. Ceva mă sidera. Glasul ce-l percepeam... Convinsă că m-am îmbolnăvit de narcisism, plecai din fața mirazei, lăsând-o fără vreun obiect al menirii sale, convinsă că doar reflecția mea în ea mă-nvăluise într-o visare. Înainte de-a ieși, zâmbii aprobator spre subterfugiul lui Seneca. Mă luase prin învăluire, ce mai?! Se temuse că pe tata și pe Sterie nu i-aș fi îngăduit la petrecere. Așa că apelase la cea mai pacifistă
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
uși ce duc spre noi orizonturi ale redescoperirii ființei proprii în lumi stranii, din realități paralele celei în care ne sunt vii ancorate simțirile, însă ce ni se par totodată, în mod absurd, atât de cunoscute, încât abstractul ce le învăluie devine parte a normalului propriu și a acceptării acestora ca integrandu-se perfect, precum o jumătate a oglinzii realității firești, în universul propriului spirit! Plutim aievea cu aripi de nemurire poposind printre două respirații în secunde prelungi, între senzații ale
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității... Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea numărată minut cu minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin ele însele privindu-se spre esența sinelui, spre centrul propriei evoluții! Urmând calea chemării spiritului
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
vârstă mi-a mai rămas doar mama, care mă întâmpină cu lacrimi de bucurie în priviri. O Îmbrățișez cu duioșie și inima-mi începe să bată mai grăbită, înecată de căldura lacrimilor simțind alături pâlpâirea domoală de iubire ce mă învăluie , emanând din fibrele plăpânde ale acelui trup împuținat de eroziunile agresive ale vieții trăite într-o continuă luptă cu vicisitudinile. -Sărut mâna mamă și bine te-am găsit! -Îi spun cu emoție în voce. -Bun venit acasă, fata mea! -Îmi
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
zboară printre ciocuri roșiatice - razele dimineții”... Pentru a nu tulbura zborul gândului, totul se petrece în ”șoaptă” atunci când ”tristețea se scurge”, fără opreliști, ”prin nervurile nopții”. Privind ”linia vieții” poetul simte cum este cuprins de un sentiment straniu, cum este învăluit de ”gândul neliniștit și dual al singurătății...”, oricât de indiferent ar dori să rămână ”la zgomotul indestructibil al secundarului”. Dar cum e posibil, se întreabă acesta, ”ce înseamnă această schimbare în cămașa timpului”, tocmai acum, acum ”când iubirea îmi inundă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze de lună-n țesut atingea terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul infinit al întunecatului cer al
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze de lună-n țesut atingea terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul infinit al întunecatului cer al nopții tăcut; m-a încătușat cu un dulce sărut pecetluindu-mi suflarea cu
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
am să pot să exist fără tine De înceta-vei să fii doar al meu, Când sufletul și-a făcut icoană din tine, Făcându-te stăpânul gândului și al trupului meu? Oare cum va fi de-ai să uiți începutul Învăluit în miresme de toamnă și flori, Oare cum va fi când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379311_a_380640]
-
iar florile-n salcâmi / și le cresc aripi /pentru rugăciune / Ei vor cânta în noapte / ca-ntr-un schit” Poetul se lasă pradă reveriei și sufletu-i vibrează în fața acestor splendori ale naturii. Metafora, provocatoare, deschide drumul spre multitudinea semnificațiilor, învăluită de sacralitatea clipei trăite.( Ioniță Lucian / Salcâmi în extaz). Totuși, trebuie să amintim și de mărturisirea pe care ne-o face, și anume :”sunt singurul care face / curățenie de primăvară / în straturile cu neliniști”... ( Curățenie). Și dacă vrem un anotimp
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-au îndreptat spre navă urcând la fel de tăcuți, precum au coborât. Împrejurul ei luminile s-au aprins din nou și acel vârtej multicolor se îndepărta cu
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Deși a fost instruită să nu stea în preajma celor ca el, ceva o împiedica să își miște corpul. Aripile sale albe au rămas înțepenite, uitase până și motivul pentru care se afla în acel oraș al oamenilor. Misterul ce îl învăluia o secase de puteri, îi provocase o pierdere gravă de memorie și o atragea periculos de mult. O atracție ce îi era complet necunoscută până în acea clipă. La rândul său, prizonier al frumuseții orbitoare pe care o afișa îngerul din fața
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu în ce fel, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura energetică pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturile din spital, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând printr-o simplă atingere boli incurabile și suflete
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
zi, de amintiri. Luase metroul și coborâse la Podul Izvor. Pașii o îndreptaseră spre Cișmigiu. Odată intrată în parc, i se păruse că pășește într-altă lume. Răcoarea grădinii și mirosul florilor de vară-toamnă o curățară de îmbâcseala care o învăluia în casa Mirei-Mici și de presupunerile ei. De când nu mai fusese noaptea în Cișmigiu?! Felinarele străluceau, sporind răcoarea serii, parcă, prin becurile de neon... Doamne, ce plăcut era! Despovărată de inhibițiile altei vârste, demult depășite, când nu s-ar fi
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
din nou în fața împăratului Caligula care îl privi cu dispreț și îi rosti sentința. Îl condamnă pe Ponțiu Pilat la exil în Galia iar mai apoi la Vindobona unde soția sa Claudia Procula îl urmă. Moartea lui rămâne până azi învăluită în mister, unii spunând că acesta s-a sinucis aruncându-se în apele unui lac de munte. Alții spun însă că acesta ar fi aflat în cele din urmă răspuns la întrebarea pe care o pusese cu câțiva ani în
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
adevăr. Cred cu toată convingerea că aceasta este esența creației lui Mugurel Pușcaș, acesta este gândul și crezul lui atunci cînd scrie acea poezie atât de frumoasă de dragoste, atât de simțitoare, de discretă, de tandră, care te cucerește, te învăluie șimțindu-i parcă parfumul iubiri celei de multe ori pierdute, uitate, trădate, ori rămasă în țandăra unul gând curat pentru a înfiora vremea clipelor din urmă ce vor să vină la fiecare. Am simțit același lucru atunci când poetul se reîntoarce în
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]