3,864 matches
-
nu putea fi lansată de pe Pământ. Ar fi trebuit construită pe orbită și lansată din spațiu. Ce părere aveți de asta? Întrebă Beth, arătând spre o consolă din spatele pupitrului de zbor. Lângă consolă se afla un al patrulea fotoliu. Pielea Învelea o formă ce părea a fi a unui om. — Ce chestie... — E un om acolo? Să aruncăm o privire, spuse Beth, apăsând pe butoanele de pe cotieră. Fotoliul zumzăi, se deplasă Înapoi și se desfăcu. — Dumnezeule, după, toți acești ani... perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu containere grele din plastic, ce semănau mai degrabă cu containerele aviatice contemporane, dar de câteva ori mai mari. Desfăcură un astfel de container. — Nu se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze. — Ai de gând să mănânci chestia asta? Îl Întrebă Harry. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era și ea trasă Înăuntru și trapa Închisă În grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură argintie. Îl ținură așa până când tremuratul i se mai domoli și, În sfârșit, se opri. Și deodată, În ciuda alarmei, adormi. CONSIDERENTE MILITARE — Pentru că nu era treaba voastră, fir-ar să fie, de-aia! spuse Barnes. Nu erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sufletul-trup. Fratele porc-cum îi spunea Noica. Prea frate și prea porc pentru a mă lăsa altfel decît ceilalți, plenari sau plictisiți de viață, căutînd excitați biciuirea rațiunii prin altceva. Datori și fideli trupului nostru ca față de închisoare și adăpost. Cu toții înveliți în trup ca-ntr-o mănușă ce ne izolează și ne încălzește. Puteam atinge iubita care și ea era altceva într-o mănușă. Dar, altfel, ne-am fi cristalizat în frigul de afară. Suflete înmănușate alergînd, strigînd, luptînduse și n-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și să cheme ploaia. Contemplînd deșertul scriitorul V., aș vrea să-l transpun pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să facă ceva. V. tînăr observă cu atenție fiecare om și pare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vorba de iubire ori de cea mai cumplită ură dacă, mîngîiere sau chin, nu risipești în dăruire. Pentru că sensul lumii este dat numai de jerfă și singur gîndul omului nu poate înălța nimic, oricît de efemer, fără să se simtă învelind ierburile, izul iute al mirosului de sînge.” Are dreptate. Dar cum să dăruiesc chiar și ura? Privirea disperată cu care mătur împrejurimile e cea mai bună dovadă că nu-mi sînt suficient. Nu mai pot concepe nici un sentiment viu. E
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din nou în ureche gura celui din spital-„cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el. „-Dai vina pe trup porcăindu-l, îi găsești subdiviziuni ca să-ți salvezi sufletul și să-l înalți. Uită-te mai cu băgare de seamă înăuntrul tău. Porcul e blînd, e natural. Sufletul tău îl strică, el e turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
marginea mării este pîndit de surpare.” Doctorul se oprește o clipă din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubire, iar chinul tău să mi preschimbe chinul meu în florile albe ale dorului, unde de fiecare dată îți doream nectarul deziluziilor pe un CEAS TANDRU AL NOPȚILOR ARSE. Acum, ce ar trebui să fac, dacă orice după-amiază te învelește-n plapuma tăcerilor vii și mi se pare că cel mai bun lucru e să cred în simfonia înnoptărilor prin OCHIUL DIVIN AL DESTINULUI. Mi-am dorit să nu te împart cu nimeni, mi-am dorit să te iubesc foarte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări înlăcrimate de înșelăciune. Și eu atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O simfonie grea, Și plânsul parcă îl ascult Ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în ceasuri de lumină, Te voi iubi, te voi iubi, Aceeași visătoare și stăpână. OCHIUL TĂCERII Când îți aud glasul, te simt mai aproape, Și vreau să-ți simt trupul de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Icoana sfânt-a neamului de vieți, Se-amesteca prin somnul planetar Și-n sângele prelins prin trupul de profeți... M-a părăsit iubirea în înserări pustii Când universul meu întins pe-o lume Mai sângera prin stelele târzii, Și te-nvelea în sărutări de spume... II M-a părăsit iubirea ce eu o veșniceam Cu îngerii ce locuiau pe lună Îmi mai trăiam în foamea mea de ani Această visătoare sete de nebună... M-a părăsit iubirea și n-am să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit și l-a sărutat ușor pe frunte, privindu-l plină de dragoste, înduioșată. Când s-a ridicat, Tudorel a șoptit: Mamă, ești aici? Ce dor îmi era de tine, mama mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Dar... era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ceva nu ai înțeles prea bine, te așteaptă în tăcere să te întorci, să iei totul de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana când stau mai mult în fața ecranului. Ce-i drept, am nevoie și de el că doar aici pot călători prin
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
scrie alta la fel. Și umbra acelei cărți te va preceda. Poate că, Încă o dată, vezi că totul este derizoriu, chiar și o carte excepțională. Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală În fața cunoașterii, iar soluția menită a Înveli estetic acest conflict este strălucirea. Însă, pentru a străluci, trebuie să fii galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van Gogh. Sau măcar să fii conectat la țesutul aurifer al Înțelepciunii popoarelor. La o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tot și de toate. Deschideam la întâmplare, cum voi face chiar acum, întinzând mâna după o cărțulie cu copertă verde pe care o am pe masă și pe care scrie Li-Tai-Pe : „O, preafrumoasă clipă,/ Și fără de egal!// S-o învelim, prieteni,/ În cel mai moale șal.“ Iată - trăiască hazardul obiectiv! - cum se potrivește cu ce spun eu aici! Erau clipe pe care le nveleam în cel mai moale șal (păstrate pân-acum). Nu pot să zic că nu m-am
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
stuck on the outside. Pleacă de-acasă I’m stuck on the outside Se duce la orele următoare I’m stuck on the outside Se întâlnește cu personalitatea lu’ Pește Vorbește I’m stuck on the outside E departe se învelește în aer de seară. E așa de frumos... Ar putea... să dispară... Copilul e liniștit. Își lipește fruntea de pieptul copilului. Copilul e mic și e roz. Duermete mi nina, Duermete mi sol, Duermete pedazo De me corazon. From bitter
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
el. Bud deschise ușa. Primul lucru care i-a sări În ochi a fost patul, lăsat În neorînduială de Carolyn, sau cum o mai fi chemînd. Inez se prăvăli În el și peste cîteva clipe deja dormea dusă. Bud o Înveli și se Întinse și el În hol, cu o haină drept pernă. Somnul veni greu - lunga și ciudata lui zi i se derulă prin fața ochilor. Continună s-o vadă pe Lynn Bracken. În zori tresări În somn și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În mînă firul, legat de un magnetofon Învelit În plastic. — La jumătatea distanței dintre celule, o mică ascunzătoare chiar lîngă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În mînă firul, legat de un magnetofon Învelit În plastic. — La jumătatea distanței dintre celule, o mică ascunzătoare chiar lîngă gura de ventilație. Ia să ascultăm. Ce zici? Reveniră În camera de zi. Goddard Își cuplă aparatul, schimbă rolele și apăsă butoanele. Era o bandă Înregistrată. Paraziți, schelălăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]