9,824 matches
-
îndoit de la mijloc și a scos un ah!... prelung, semn că„boala” i s-a agravat. Privește-l! Eu nu garantez pentru conașu ca să plece la drum. Până ajunge la București... și s-a dus către Naie și i-a șoptit la ureche: „S-ar putea să moară pe drum”. L-a prins de haină cu mâna ei noduroasă și uscată ca a Sfintei Vinerea, l-a zgâlțâit de câteva ori și, ridicând tonul, a zis: Cine o să poarte vina, eu
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
consoleze pe nătărăul de bărbatu-său care căzuse într-o stare de blegoasă, i se adresă cu o voce caldă, în timp ce-i puse mîna pe ceafă. - Așa-i că ai încredere în mine, Năică? Își lipi buzele de urechea lui, șoptindu-i să-l asigure că o să fie cuminte. Îți jur că nu dau din cur! Ce dracu, doar țin la tine. Trebuie s-o fac și p-asta până trece năpasta, că n-o fi foc!... numai să se facă
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Drumul e lung în căldura de cuptor, picioarele mă dor Praf pe față, nisip între dinți; închid ochii să protejez Lacrimi de mult uscate; încă puțin, încă puțin singură Îmi șoptesc nu mai este mult, am așteptat o viață lungă Nu uita bunicii cât au vorbit, s-au gândit și au îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se
RÂUL IORDAN de STELLA REEVES în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351811_a_353140]
-
plece, în țara asta nu mai e de trăit... După care n-a mai simțit nimic, ăia l-au tras în stradă și cineva, un civil, probabil străin de ei, a oprit o mașină, o Dacie 1300, și i-a șoptit șoferului: repede la un spital să nu moară pe drum... si s-a trezit la spitalul Filantropia, într-un pat dintr-o rezervă, având în față pe unul din doctorii de serviciu, pe nume Florescu, care repeta mirat: ce barbarie
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
o rezervă, având în față pe unul din doctorii de serviciu, pe nume Florescu, care repeta mirat: ce barbarie, domnule, ce barbarie, dar ce-ai făcut, omule, de te-au adus în halul ăsta? Nu te feri de mine, îi șoptea el, spune-mi tot ce-ai făcut, cine ești și de unde te-au adus? De-acolo din Piață, încerca Marian să-i explice, din podul Universității, zicea el cu buzele și și arcadele ochilor în copci și cu obrajii cusuți
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Florescu, ăștia poate or să te caute prin spital, am să te duc la mine acasă...Bandiții ăștia vă are în evidență și vă culege să vă trimită iar la Jilava. si trage mașina lui în fața intrării spitalului și le șoptește celor doi brancardieri că pe pacientul Marian și cum îi mai zice, să-l ducă jos la mașina lui că se repede cu el la Spitalul de urgență la un tomograf. Mințise, îndreptase mașina spre strada pe unde pleca el
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
că sunt exilați în Paradis? Deschise ochii, privi încețoșat cele câteva persoane care erau deasupra lui, pe fereastră se vedeau doi plopi care își arcuiau vârfurile deasupra casei, sunându-și frunza în bătaia vântului cald al verii... -Stai liniștit!- îi șopti Anca și de-abia atunci își dădu el seama cine este. Înfășurat tot în tifon părea o mumie sub așternut. -Unde sunt?- se întreba el privind camera necunoscută în care zăcea. -La domnul doctor!- îi răspunse Anca pe un ton
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
necunoscută în care zăcea. -La domnul doctor!- îi răspunse Anca pe un ton dulce, privind la doctorul Florescu. -Păi ce s-a întâmplat cu mine? -Pe mine mă întrebi?- râse Anca. Spune-ne tu! -Credeam că sunt la morga spitalului, șopti el printre fâșiile de tifon care-i împiedicau buzele să pronunțe clar cuvintele... Andra unde este? -A plecat, nu știi? -Tot a plecat? -A plecat, am condus-o acum câteva zile la aeroport! Amândoi tăcură. Marian s-a făcut că
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
destoinic l-am apărat și îndrumat să-ntoarcă soarta unor lupte considerate ca pierdute, astfel ca faima-i de strateg cu cea de om să se confrunte. Căci știu atâtea din trecutul acestui ins degenerat, încât ce-n taină se șoptește, fărâmă-i dintr-un scelerat...) Dar, cum a fost și va mai fi, amicii-n spate m-au lucrat, iar împăratul nostru drept, decretu-n grabă l-a semnat... Venind aici cu fierea-n clocot la tot ce ține de evrei
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
Reeves , publicat în Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012. Drumul e lung în căldura de cuptor, picioarele mă dor Praf pe față, nisip între dinți; închid ochii să protejez Lacrimi de mult uscate; încă puțin, încă puțin singură Îmi șoptesc nu mai este mult, am așteptat o viață lungă Nu uita bunicii cât au vorbit, s-au gândit și au îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
și m-a curățat, pentru mama și pentru bunici care ... Citește mai mult Drumul e lung în căldura de cuptor, picioarele mă dorPraf pe față, nisip între dinți; închid ochii să protejezLacrimi de mult uscate; încă puțin, încă puțin singurăîmi șoptesc nu mai este mult, am așteptat o viață lungăNu uita bunicii cât au vorbit, s-au gândit și au îmbătrânitPentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii,Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele seZbat ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
petreacă un concediu mai mult decât reușit pe aceste meleaguri de vis. Plimbarea pe Bentota mi-a dat curaj în bărci și căpitanii lor, așa că după ceva timp, când Sunhante, despre care vă voi vorbi cu altă ocazia, mi-a șoptit despre existența unui alt râu unde voi fi încântată de ce voi vedea, nu am mai stat pe gânduri și ne-am îndreptat într-acolo chiar dacă a trebuit să ne sculăm la ora patru dimineața. Călătoria până la locul de îmbarcare am
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
frunzele însingurate te-ai lăsat dus, spre mine, nesigur și înfricoșat de moartea parșivă, desprins din țintuirea încăpățânării și a ignoranței nemărturisite. ce greu ți-a fost să-ți recunoști slăbiciunea și să mă privești în ochi! -sunt bolnav, ai șoptit cu moartea în glas. și eu am așezat dorul de-o viață în palma ta ca să mă simți copilul tău. De ce, tată? Tu m-ai îmbolnăvit de neiubire. nu ai știut când am înflorit, nici când am alergat spre primele
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > ELENA BUICĂ - POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAȚI DIN ȚARA LOR (I) Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 780 din 18 februarie 2013 Toate Articolele Autorului 1. MIORIȚA - Buni, a venit seara, a șoptit Mara cu ochii țintă ațintiți spre bunica ei. Vrei să mai mergem și în seara asta în România, prin munți și văi și să-mi spui iarăși o poveste cu oițe? - Iarăși cu oițe? - Dacă le iubesc așa de mult
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
atât de frumos încât Dianei îi stătea inima în loc de fiecare dată când îl privea. Și, cu toate acestea, nu se simțea cu adevărat doamna Barna. Decise că e mai bine să își păstreze fiecare numele, mai ales că Theodor îi șoptise la un moment dat că ar fi mai bine ca fiecare dintre ei să își păstreze independența financiară. Dianei îi veni să râdă. Probabil că habar nu avea ce remunerație primea un director economic la o firmă de renume. Era
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
solare. Cu inima bubuind de durere, îl privise ieșind din curte, cu statura lui de zeu, cu părul numai inele fluturând în vântul rece, ieșind din viața ei, probabil pentru totdeauna. Își atinse pântecul, mângâie făptura din inima lui și șopti vântului: - Acum, suntem doar noi două! Alt decor, alte personaje! Referință Bibliografică: SPECTACOLUL DIANEI - (II) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
la mine palmele cu care ai mirosit prada și-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopți or să vină și or să scape țigara călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit acum ca și de fiecare dată Referință Bibliografică: tăcerea care se aude / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TĂCEREA CARE SE AUDE de VASILE PIN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352274_a_353603]
-
frumoasă împreună, dragul meu. - Da, dar dacă n-aș fi vigilent, totul s-ar prăbuși, Lenuțo. - Mai bine te-ai îmbrăca. Uite, eu deja sunt gata! Nicu o luă de gât și amândoi priviră pe fereastră. - Ce frumoasă e marea!, șopti el sărutându-i urechea. Elena își lăsă capul pe umărul lui și-l privi pe sub gene: - Au început să-ți apară fire albe... Ai îmbătrânit, iubire! - Am îmbătrânit împreună... Deodată, ochii lui căprui luciră cu subînțeles și izbucni vesel: - Ce
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. - Ești un depravat, îi șopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii și am să te învăț eu bunele maniere dacă nu le-ai învățat acasă sau în facultate. Te învăț eu cum să te porți cu o fată ca mine, neajutorată și în mare
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
poate face să crească flori și acestea să înflorească printre dunele de nisip. Rosti aceste vorbe de parcă erau citate din cartea lui Daniela Grosu, apoi se ridică spre capul lui și îi oferi gura cu miros plăcut de roză. - Mircea!... șopti Săndica pierdută în plăcerea sărutului. - Da, iubito!... te ascult, răspunse tânărul dezlipindu-și buzele de pe vârfurile trandafirii ale sânilor săi întăriți de pofte. - Dacă ai ști cât de mult te iubesc și cum doresc să-mi stingi focul ce mă arde
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și iarbă, ce mai păstra ca o taină visul verde! Un gând, ca o umbră cenușie, îmi șoptea înduioșat că cerșește. M-am apropiat, călcând sfios frunzele, fluturi agonizând, să nu le trezesc somnul adânc și clipa de inerție - ceasul pustiu ... Caut ceva mărunțiș agonisit cu grijă, în zilele senine, când visele germinau. Se uită la mine mirată
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
mine mirată, cu ochi aprinși, arzând în ei beție de arome târzii și de culori vrăjite. Legănându-se înaltă și galbenă, pasul obosit în peregrinări spre mine-și îndreaptă. Zâmbind, mă sărută pe creștet, răvășită de gânduri ruginii și-mi șoptește cu glas cenușiu: Nu m-ai recunoscut?! Sunt toamna vieții tale. Mereu m-ai purtat în suflet, ca pe o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-au frânt. Și flacăra ce arde
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
de altfel. Însă spre deosebire de restul răbdarea ta deopotrivă cu pelerina infinită de indiferență sub care te ascunzi te fac un adversar de temut. Când Casandru trecu prin dreptul său Ptolemeu își îngădui să îl atingă pe umăr și să-o șoptească prompt: - Odată dacă mai asist la o scenă de genul ăsta te dau pe ușă afară, să fi sigur! Ai înțeles? Casandru se strâmbă și-o luă la pas cât putu de iute, Prezența bătrânului îl incomoda. Cu boșorogul ăsta
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
și îi implicase și pe restul astfel ca niciunul niciodată să nu se trădeze. Adună ură într-un lanț și trage. În cele din urmă zala cea subțire se va frânge... Prefăcându-se că cercetează starea deplânsului rege macedonean îi șopti spartanului doctor la ureche: - Ai zgândărit leul din cușcă. Ai de grijă și păzește-te cu strășnicie din noaptea asta până vor veni vremuri mai blânde! De vei da ochi cu Casandru mai mult ca sigur că îți va atârna
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
zile și ani, Se moare sfidându-l pe cămătar, Se moare trăind să depunem sămânța, Se moare în chinuri și-n crunte dureri, Se moare și vesel precum la Săpânța, Se moare hidos dar și-n pline plăceri, Se moare șoptind, se moare plângând, Se moare râzând ori cerând ajutor, Se moare în vis și se moare în gând, Se moare de drag, se moare de dor, Se moare cu țara, de țară se moare, Se moare de doliu și lacrimi
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]