3,030 matches
-
elementul joncțional, mai ales dacă marca identității sale specifice este fixată, la nivelul predicatului, de prezența unui semiauxiliar de modalitate; în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) propozițiile Poți zidi o lume-ntreagă și poți s-o sfarămi realizează funcția de circumstanțial concesiv. UNITĂȚI SINTACTICEtc " UNIT|}I SINTACTICE" Primele două ediții (1954 și 1963 ) ale Gramatica Academiei identifică, în interpretarea sintaxei limbii române
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
descrise de planul semantic al termenului lexical prin care se realizează: „Perspectiva de care se temea inteligența lui critică era drumul mijlociu, unanim recomandat în manuale și de către oamenii concesiei, favorabil succesului și parvenirii, dar iritant.” (T. Arghezi, IX, 168), „Țărâna e plină de zumzetul toamnei.” (L. Blaga, 90) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv (comun sau propriu) sau, mai rar, alte unități lexico-gramaticale substantivizate sau sintagme substantivale: „Abia se isprăvea masa, că lui Pirgu i se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin juxtapunere. Identitatea sa sintactică este asigurată în aceste enunțuri de: • existența unui verb semiauxiliar de modalitate (a putea), în structura predicatului compus: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu, I, 134) • situarea verbului-predicat al concesivei la conjunctiv, fără morfemul să, iar a propoziției în fața regentei: „Tu vrei un om să te socoți, / Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, / S-ar naște
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceață Zidind, schele-nalte și repezi ridici Încaleci pe lespezi cât munții, melci mici.” (T. Arghezi, 91) • substantiv: „Ce e poezia ? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.” (M. Eminescu, I., 36), „Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche.” (G. Bacovia, 184) • pronume: „Tot pământul e plin de oameni ca mine, ca tine, ca el, plecați să lupte...” (G. M. Zamfirescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
presupusă, care ia naștere, intervine (sau numai se revelă) în timpul desfășurării acțiunii verbale: „Mă gândesc că aș fi putut veni pe lume orb, olog, să mă uit în lumină ca un ciob și să mă târăsc ca o funie prin țărână...” (T. Arghezi, VI, 104), „Știu eu tare bine că boierul m-a luat de nebun, dar nici cuminte nu sunt, după cum văd eu acum.” (I. Creangă, 175) • calitatea cu care este implicat subiectul sau complementul în desfășurarea acțiunii verbale: „Pentru că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dam seama Este mamă! Mama mea. Mama de Alexandru Negriș Pe toți codrii, Pe pământ, Ți-am scris numele și-l cânt. Ți l-am scris pe frunză viei Cu creioanele câmpiei, Ți l-am scris cu ochii, gura În țărâna cea că mura. Și-am să-l scriu Și-am să-l tot cânt, Pana l-a învăța și iarbă Clătinându-se în vânt. 102 Pentru mama (cântec) versuri de Virgil Carianopol Tare necăjita ai fost mama, Iarna, vara, orice
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
binecuvântat a concentrat în jurul Cotnarilor domnitori, boieri, politicieni, pălmași, poeți, artiști, pictori și turiști. Vinul de Cotnari de care vorbește Dimitrie Cantemir, nu se obținea de peste tot, ci numai din via sădită într-o anumită înălțime a locului, cu o țărână nici prea uscată, nici prea umedă și cu niște struguri încărcaț i, toamn a târziu, de un mucegai nobil, cu efecte benefice, condiții ce l-au urcat în fruntea podgoriilor din România. De unde și v ersurile emanate la agapele, nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ei inimitabile, despre care Mihail Sa doveanu scria: „Bună potrivire de la oameni înțelepți și de la natură. Anume înălțime a locului, anume adăpost de vâ nturi și anume cumpănă a uscăciunii și umezelii, anume soi de viță și anume alcătuire a țărânei ...” Despre Grasa de Cotnari Istorici, oameni de știință, cronicari, scriitori și specialiști, atât români cât și străini, au dedicat în însemnările lor multe pagini despr e istori a Grasei de Cotnari și a calității vinurilor obținute. Grasa s a născut
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
porcii de tărâțe, s a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe, pământului să mulgă răcoare de cartof. Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! - Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă mi mâna. Privește curtea, porcii, și, râcâind țărâna, cocoșii albi. Privește: sufletul meu e trist. O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist, și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta . Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta, Ileana tot nu știe decât să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
bătrân de șase ani. Am ales din aceste îndemnuri la decelarea istoriei Cotnarilor patru „grase”. Când se uita Moldova la soare Când se uita Moldova la soare ca de nuntă, Rămase grea - se spune Cu fiul său Cotnar Și lăcrămă țărâna De-acea plăcere cruntă Iar Venus și cu Bachus Ieșiră din altar. De cum lovea copilul Pe maică-sa în pântec E păstrătoare cupa Când plină la-nchinat La scumpa apăsare Răspunde cu un cântec Ca de visare trează, Când grijile au
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
împărat ce le va înnobila și lor măiestria pe nei. De la Cantemir până la Eminescu și de la Sadoveanu până la Valeri u D. Cot ea. „Grasa de Cotnari, grea ca untdelemnul, avea ascuns în miracolul ei, înălțimea locului, misterul unicat din inima țărânii, lumina caldă ce-n aurea versanții Cătălinei, scăldând cristalul boabelor în chintesența astrală. Da, astrală, pentru că, pentru a nu-și pierde această esență divină, culesul strugurilor se făcea numai sub invazia luminii. Octav Dessila îl va imortaliza în romanul „Iubim
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ctitorii a măritului Ștefan, acolo, nu departe, au tras la jug polonii invadatori, puși să sădească o pădure de stejar (Dumbrava roșie). Acolo, de calci cărările istorice ai onoarea și prilejul să ți se lipească pe tălpi o fărâmă de țărână de pe cizma domnitorilor - și pe suflet o umbră luminoasă de duh ce străjuiește atmosfera. Acolo calci pe stindarde de bouri și hematiile eroilor căzuți în atâtea lupte cu năvălitorii nomanzi. Acolo te scalzi în istor ia ce ne îndreptățește nouă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
în trudnicele frământări ale vremurilor. Bună potrivire de la oameni înțelepți și de l a Dumnez eu. Anume înălțime a locului; anume adăpost de vâ nturi și anume cumpănă a uscăciunii și umezelii; anume soiu de viță și anume alcătuire a țărânii. Soarele aurește cât mai curând acea boabă care se cheamă „grasă de Cotnariʺ, și lumina lui de f oc, ocrotită cu pietate de către învățăceii lui Feltin, licărește din când în când sub bolți pietruite ca un aur misterios. Acest v
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care le făcuse Domnul Dumnezeu.” După ce o ispitește pe Eva să mănânce din fructul oprit, Dumnezeu blestemă șarpele: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale!” în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, este considerat „șarpe” și „balaur”. „Iată un balaur mare, roșu, având șapte capete și zece coarne, și pe capetele lui, șapte cununi împărătești. Și a fost aruncat balaurul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se respectă, jurnalistul nostru lasă finalmente baltă argumentele filosofico-istorice, întărindu-și spusele cu argumentul dogmatico-religios, dar într-o interpretare personală. Adevăratul păcat îi aparține lui Dumnezeu și constă în crearea Evei, a femeii. Dumnezeu îl făcuse pe Adam, omul, din țărână și apă, după chipul și asemănarea Sa. Adam, ne spune jurnalistul, se simțea foarte bine singur și identic cu sine. Creând femeia din coasta lui Adam, adică prin clonare, Dumnezeu a executat o operație de inginerie genetică prin care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
particularitățile de vîrstă și individuale și asigură dobîndirea cunoștințelor prin experiență personală. Autoarea lansează un cald apel pentru respectarea copilăriei, nu numai de către educatori, dar și de către părinți: "Atît timp cît tatăl și mama nu-și vor pleca fruntea în țărînă, în fața măreției copilului, atît timp cît nu vor înțelege că vorba "copil" nu este decît o altă expresie pentru ideea de "majestate"; atît timp cît nu vor simți că în brațele lor doarme viitorul însuși, sub înfățișarea copilului, că la
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
decât durerea cu care acest revoltat de la care se vor revendica toți nihiliștii de mai târziu a sfârșit prin a-i spune celui care a creat cerul și pământul: „De ce nu treci peste fărădelegea mea, că mă voi culca în țărână, mă vei căuta și nu mă vei mai găsi”. Volumul de poeme Ardere de tot, scris în paralel cu eseurile despre tragic, reflectă exprimarea de sine în faza în care ajunsesem la marile întrebări legate de Transcendență și de salvare
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
pământ încă nu era niciun copăcel, și nicio buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era un om care să lucreze pământul (...). Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărâna luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s-a făcut omul întru suflet viu"61. După care, Cartea Facerii continuă cu aventura căderii primilor oameni și cu pedeapsa pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ci undeva departe În timp, rezonanță și mai mare, dincolo de gratii și sărmă ghimpată”. La mormântul poetului C. A. Munteanu de la Cimitirul Andronache din București, poetul basarabean Toma Istrati a recitat la 3 martie 1981, o Închinare: „Tu mână de țărână ce ești azi fără grai Să știi că vom păstra de-a pururi drept stăpână Din zare până-n zare, pe-ntregrul nostru plai Tot limba noastră dulce, În veci de veci română.” Alexandru I. Gonța Ne Întâlneam pentru a patra oară
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
am scris cerere la Moscova să-mi dea bani de drum, fiindcă biletele se cumpărau numai cu valută. Iar acum, zi și noapte, se bagă bani în conducătorii de la Chișinău și toată Europa se îngrijește de ei ca să-și arunce țărână pe spinare. Germanii, italienii, olandezii, americanii, japonezii investesc la Cahul, Orhei, Bălți. Dacă capitalul străin va veni mai departe selectiv, Republica Moldova va servi drept etalon și va deveni sursă se inspirație pentru Republica Banat, Republica Transilvania etc. Vanitatea regiunilor istorice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tractorist, că uite al lu’ Caraghilea ce vilă și-a trântit la Crăiești... «Plec de-ar fi să nu mă mai întorc niciodată să mai văd!...» Vorbă de copchil prost. Ce știam eu pe-atunci» «Să dea Dumnezeu să curgă țărână din cer, dragu’ mămucuței și prafu’ să se-aleagă!...» Și-a început să mă blesteme. Eu voiam să plec și ea nu-nțelegea... Desface un sac de ciment, îl rupe, îl ia în brațe și-l toarnă într-o roabă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
laborator C.T.C. Acolo m-a prins decembrie 1989 și am ieșit la revoluție, ca tot românul. Și la baricada de la Intercontinental am prins un glonț în căpățână în 21 decembrie. Eram cu vecinul meu de casă, Dan Iosif, fie-i țărâna ușoară. Locuiam atunci pe Pantelimon, lângă cimitirul armenesc. Ne-am găsit la Intercontinental cu Romeo Raicu, Radu Silaghi, Răzvan Toader, care acum e director general la IMM-uri, în Ministerul Economiei, cu Dincă Gogoșaru. Fusesem la mitingul din 21 decembrie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cvitanțiele ce păstrez.“ La primirea unei noi circulare (dispozitivul birocratic nu înțelegea să capituleze), replica bătrânului capătă inflexiuni nostalgice: „Pe când m-au dat tatăl meu la școală în Botoșăni, la psaltul Iordache, Dumnezău să-l ierte și să-i fie țărâna ușoară, nu să slujă Moldova cu litere străine. De aceea nici cunosc asămine schimonosituri de slove. Prin urmare, fiindcă după două ceasuri de strașnică muncă n-am fost în stare a mă lămuri din adresa de față, apoi rog ca să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și destinul. Semnificația "bucuriei de a trăi" Judecată în perspectiva iudeo-creștină, religia greacă pare să se fi format sub semnul pesimismului: existența umană este, prin definiție, efemeră și încărcată de griji. Homer compară omul cu "frunzele rostogolite de vânt în țărână" (Iliada, 6,146 sq.). Comparația este reluată de poetul Mimnermos din Colophon (secolul VII) în lunga sa înșiruire a relelor: sărăcie, boli, doliu, bătrânețe etc. Nu există om căruia Zeus să nu-i trimită o mie de rele". Pentru contemporanul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiind fără valoare), după cum spune Apostolul, privat de participarea la Divinitate. Din acest motiv, în natura umana compusă din inteligibil și sensibil, există un amestec cu natura divină, așa cum ne învață cuvântul despre crearea lumii. Pentru că Dumnezeu, se spune, luând țărâna pământului a modelat omul și a insuflat viața în el prin suflarea gurii Sale în ceea ce a fost modelat, așa încât pământescul să poată fi înălțat împreună cu divinul și că harul divin să poată pătrunde întregul univers că o singură unitate
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]