4,216 matches
-
ce fac schimb de mărfuri cu tine, toți oamenii de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
valurile mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
prevăzut în programă. Trecea dincolo de ce se putea spune. După ce ne-a vorbit despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață aparțineau și colegei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu mă gândesc la nimic. Apoi, constat că e prea multă liniște, prea multă pace. Nu se aude nici un zgomot, în afară de plescăitul apei. Dar, nu. M-am înșelat. Un pescăruș lansează un țipăt scurt. Mă întorc pe spate și lovesc apa cu mâinile numai cât e necesar ca să plutesc. Acum pot privi cerul. Un nor subțire, ca un pumn de praf azvârlit de o mână nevăzută... Ce se întîmplă? Un pescăruș a trecut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment al primejdiei? Altădată, îmi plăcea să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
strângând la pieptul ei Dumnezeiescul Prunc, au pornit în noapte spre Egipt călare pe măgăruș. Dar abia ieșiseră din Betleem, când dinspre oraș s-au auzit tropote de cai, zgomote de săbii, vocile mânioase ale oștenilor - călăi trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată, auziră în urma lor tropot de cai și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
vor muri, de la întîiul născut al lui Faraon, care șade pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul născut al roabei care stă la rîșniță și pînă la toți întîii născuți ai dobitoacelor. 6. În toată țara Egiptului vor fi țipete mari, așa cum n-au fost și nu vor mai fi. 7. Dar dintre toți copiii lui Israel, de la oameni pînă la dobitoace, nici măcar un cîine nu va chelălăi cu limba lui, ca să știți ce deosebire face Domnul între Egipteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul născut al celui închis în temniță, și pînă la toți întîii născuți ai dobitoacelor. 30. Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți Egiptenii; și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31. În aceeași noapte Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: "Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
țipa când vorbea. Așa că Lică slujea de amortisment între ei, ținând fățiș partea jocheului, fiindcă de femeie era mai sigur și o putea împăca. Mister Whip era uimit de curajul lui Lică de a contrazice pe patroană fără să provoace țipete. In schimb, când veneau ordine de la Maxențiu, Lică se trăgea la o parte, ca unul care se spală pe mâini. Mister Whip atunci, ca revanșă, îi lua apărarea. Așa cum era situația, Lică se simțea mulțumit să trăiască între cai și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bruscheță. Poftim citește! Sia se repezise și învîrtea în mâini cele câteva fotografii ale lui Lică, a căror vedere îi răscolea mânia și dragostea. - Citește! . . . Tu ești ceea de acolo! Aruncîndu-și ochii pe act: "Din tată necunoscut!" Sia avusese un țipăt: 250 - Nu e Lică tatăl meu?! Acest efect, care nu era cel așteptat, nu fusese pe placul Linei. - Cine vrei să fie tată-tu? Lică e! . . . E vorba de mamă-ta . . . £u sunt, nerușinato ... eu! ... Eu care te țiu, te
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român se lovește de toate ușile căutării unei explicații și se împotmolește în spațiul rușinii. 23 împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Societate întoarsă pe dos. 13-15 Iunie 1990: „Uite-un student, înșfăcați-l! Niște golani! Legionari! Dați-i! Și fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce, de satisfacere a tot ce, viața, îmi va pune în față, în acele momente, de totală fericire. Potrivit noii decizii, a hoărât să și treacă la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe mamă-sa înconjurată de aburi și de stropi. Pe tavanul afumat bâzâia o negură de muște. De supat pândește mâța. S-aude dintr-o dată o surpare de cratițe. Pe ușă, vinovata țâșnește cu coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât la mâță și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se de centiron, ea fuge în odaia mare ca să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
primăriei, exista un monument cu un vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Afară, îi aștepta o surpriză. Deasupra acoperișurilor, zburau mii de pescăruși. Evenimentul acesta anunța totdeauna o scurtă oprire a "vîntului din sud". Pescărușii dădeau ocoluri largi, plutind, din ce în ce mai jos. Unii se așezau pe rododendroni, după care umpleau iarăși văzduhul cu țipetele lor, făcând volte amețitoare deasupra străzilor pustii. Întorcîndu-se spre doctorul Luca, Julius observă că acesta rămăsese puțin mai în urmă. Sprijinit în baston, urmărea transfigurat baletul misterios și neliniștitor al pescărușilor care-i trezise, parcă, niște emoții vechi. 32. Seneca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unchiului George". Mama a ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-o zi, voi intra pe poartă ca preot. Închizând portierele, șoferul ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală în cap și în tot corpul, dar îmi era frică să deschid ochii. Și nu știu câtă vreme am rămas așa. Poate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
marele meu dușman. Încă din adolescență! Dacă-i reproșez ceva "unchiului George" e că m-a lăsat de capul meu, că mi-a dat prea multă libertate. 6. De abia m-am întrebat la ce-mi folosesc recapitulările și ― ironie! ― țipătul unui cocoș anulează întreaga mea educație urbană. Am rămas, probabil, cu un reflex rural de care nu mă pot lepăda. Și nici nu vreau, de fapt! De cum ridic ochii și văd tabloul unde tata e tânăr artilerist, orice reținere legată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui copil, umplîndu-i de sânge. În acel moment, toți au înțeles
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
izbeau cu capul de pereți, de scaune, se rostogoleau pe jos, țipînd, icnind și văitîndu-se de durere. Palomino asculta din grădină strigătele și nu știa ce să facă; Încă nu reușise să-și dea seama cu exactitate ale cui erau țipetele, auzea: vai!, au!, dă-mi drumul!, ajutor! și chiar Palomiiiino!, dar ușile erau Încuiate și nu putea face nimic pentru a interveni. Minutele treceau, era limpede că cele două femei aveau de gînd să se omoare, Începea să dea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aveau de gînd să se omoare, Începea să dea semne de neliniște, bietul de el, Îl speria mai ales gîndul că ar fi putut să fie amestecat Într-o Încurcătură și mai mare. Și strigătele răsunau mai departe, auzea clar țipetele celor două femei, se omorau acolo sus, fără Îndoială. Nilda Îi făcuse Vilmei fața numai zgîrieturi și acum Vilma o apucase de gît și o trîntise la pămînt. Tocmai atunci sosiră și bărbații. Intrară ducînd un pat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o trîntise la pămînt. Tocmai atunci sosiră și bărbații. Intrară ducînd un pat pe care-l descărcaseră din Mercedes și dădură peste Palomino care făcea pe viteazul În grădină. Erau gata să-l omoare, nu altceva, dar chiar atunci auziră țipetele de sus. Carlos azvîrli patul cît colo și o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aducă aminte de familia lui. Pe urmă Îi trecu prin cap cu totul altceva: spuse că pictorul, străinul ăla desigur că era pederast, un degenerat, Îl răpise pe Julius, Îl necinstise, poate că l-a și omorît. Fu Întreruptă de țipetele Vilmei care parcă Înnebunise, se izbea cu capul de pereți, Își blestema soarta și pe Palomino, ea nu cochetase niciodată cu nimeni!, s-o ierte!, nu voise decît să-și facă și ea cîteva poze! Julito!, Julito! Julito!, Doamne Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]