3,167 matches
-
neglijențe, Și de-o fi să mor vădește și o schimbare de accent, presimțind adierile thanatice, transcriind tragicul existențial. Poemele bat "la ușa sufletului" (v. Stare incertă) și poetul, încrezător în destinul său, ne previne (v. Încă): De există-un abis / mai există și-un vis". Eroismul cultural, din fericire, are, în cazul său, fundament valoric". Adrian Dinu Rachieru " Păstrând mereu accente tradiționaliste, scrisul sentimental al poetului e pus neîncetat în situația ambivalentă de a răspunde concomitent, printr-un echilibru greu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Domnișoara ri ceva groaznic știam că trebuia să mă aștept la un nou moment de sinceritate-naivitate. Pentru că Domnișoara ri devenea din cînd în cînd tulburător de naivă, își pierdea brusc toate reperele, chiar și gustul pentru ludicitate și devenea un abis de stupefacție, de semne de întrebare, de neliniște. Ciclurile sale naive puteau dura o jumătate de zi sau chiar mai multe zile în șir. — e atît de groaznic ceea ce ați aflat încît trebuie să mă treziți, din nou, la ora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uneori la cuvintele avînd semnificații mult prea subtile pentru mine, de o ambiguitate care îmi provoca un fel de amețeală. Conversațiile mele cu Domnișoara ri îmi dădeau deseori această senzație, că mă aflam gol pe o punte îngustă deasupra unui abis... Uneori, cînd se întîmpla să luăm liftul împreună, Domnișoara ri îmi arunca o privire plină de reproș. „m-ați locuit în lift”, spunea ea după ce ieșeam din el, iar eu nu aveam cum să o contrazic. De altfel, din ce în ce mai des
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un elev silitor și mai ales te-ai trezit repede, mult mai repede decît majoritatea bărbaților din categoria ta. ai încercat chiar să faci un pas spre mine, ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prezinte una, două sau mai multe astfel de mostre, și să facă apoi analiza eșecului lor. mulți analizară diverse prime fraze care îi marcaseră încă din adolescență, începuturi de roman dintre cele mai fascinante, dar nesublimate, altfel spus abandonate în abisul indiferenței de istoria literaturii. Cum eram singurul scriitor de origine română admis în această lume, am fost invitat să vorbesc printre primii și am reușit, recunosc fără falsă modestie, să atrag atenția asistenței printr-o analiză a primelor fraze de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a tribunalului. aduc dovezi. Domnilor judecători
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nebună. Cu totul stupefiantă fu însă, în vis, continuarea acestei secvențe pentru că de fapt Victor-personajul adormi în mașina dezmembrată, ținînd-o pe fată strîns lipită de el. Vocea de rezervă tresări din nou pentru a analiza această scufundare extrem de rară în abisul unui vis. Deja că visez, își spuse vocea, iar acum visez că adorm în propriul meu vis. atîta ar mai lipsi, să văd ce visez în timp ce adorm în propriul meu vis. adormind însă în mașina dezmembrată sub cerul înstelat, Victor-personajul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a celor întâmplate la Tanacu să ne aducă înainte o biserică fără bază spirituală, în care atât credincioșii, cât și clericii au uitat de dragoste, de pace și de echilibru. De altfel, cazul debutează prin căderea abruptă din sacru, în abisul fără margini al lumii de-spiritualizate. Titluri precum "Preotul asasin din Tanacu a mai făcut ieri o exorcizare"136, sau "Diavol în sutană"137 arată clar cum asocierea extremă a cuvintelor preot asasin sau diavol sutană, lovește din plin nu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
rămâne un bun tată al copiilor săi. - Și ce, e puțin? mi-a replicat el. - Nu e puțin, dar era vorba de un scriitor. Inocența odată pierdută, mai poate descrie și el moravurile, adică suprafața care e plată, înălțimile și abisurile îi vor scăpa. Shakespeare e sublim fiindcă a fost lovit ca și Hamlet de prostia unei fete, Ofelia, de căderea reginei. Băgate la moravuri, aceste fapte sunt vulgare, dacă n-ar exista o conștiință pură, care să se cutremure. - Există
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
subscripție publică... Nu vă mai rețin cu platitudini marketingale. Aș vrea să (vă) propun o selecție de nume, favoritele mele din lunga - prea lunga! - listă a celor care ne-au încântat singurătățile, ne-au albit nopțile și ne-au umplut abisul în care privim zilnic, și nu de pe crestele munților lui Caspar David Friedrich... N-am intenția vreunei valorizări. De altfel, după ani de intimitate cu muzica, n-aș putea să fac diferențieri. Ca și poezia, muzica este o stare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din cauza mișcării bruște și, în secunda următoare, se prăbuși leșinată pe podea. Avu senzația înfiorătoare că vede negru înaintea ochilor, de parcă i s-ar fi făcut o anestezie totală și ar fi numărat până la trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam dat emoții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intelectuali. Există o singură șansă dacă ții să fii zeu: să joci tenis, de pildă, și să fii mai bun decât alții. Dacă poți. Atunci, lumea te va recunoaște ca zeu, chiar dacă, după un timp, te va arunca undeva în abisul din jurul Olimpului". Cine ar fi spus că aceste însemnări aparțin aceluiași om care mi-a mărturisit într-o seară: "Trebuia să fiu demult mort. Numai faptul că iubesc viața cu o tenacitate de catâr m-a ajutat să rezist". Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întîmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se prăbușească; rămași fără reținerile de care și râseseră uneori, dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli obscurului și întortocheatului modus vivendi japonez, am preferat o scriitură ambiguă și implicată emoțional uneia clare și reci. De asemenea, ori de câte ori ne-a permis spațiul, am încercat o punere în abis a temei tratate prin apelul ferm la exemple cunoscute din spațiul apusean. Mai mult, veți observa că două stiluri subîntind textura acestei cărți: unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seducător) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Și în mod sigur, înaintea ei, Domnița. Dar despre Domnița, adică despre tine, e bine să nu vorbesc încă. Pentru că acum îi vorbește Ioanei Sandi - sau ar vrea să-i vorbească, nici măcar eu nu mai sunt sigur - despre alunecările în abisuri și bâjbâielile obositoare după sensul lucrurilor, iar ea se pierde, nu reușește să-l urmărească, se sperie, intră în panică, vrea să arate că înțelege tocmai pentru că nu înțelege nimic și se trezește vorbindu-i despre ea însăși. Convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deslușească schimbările lui, bruște aproape, de comportament, neștiind cum să le interpreteze și socotindu-le aproape femeiești schimbări de umoare. În numai câteva săptămâni se închisese cu totul în el. Atunci probabil că n-ar fi vorbit chiar nimănui despre abisurile în care aluneca și s-ar fi putut crede că nu mai bâjbâia după sensul acela al lucrurilor pe care îl căutase întotdeauna, deși mai mult ca oricând atunci ar fi vrut să afle nu numai sensul, ci și rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-i așa? că vorbele mele sunt una și privirile mele sunt alta și că prin astea din urmă sunt de partea dumneavoastră? gândind - și lăsând de o parte tot ce construise, teorii filosofice despre viață, moarte, sensul vieții, metempsihoză, abisuri și vorbindu-i despre starea ei, a bătrânei doamne, de acum, și nici măcar despre asta, doar umplând aerul, în vreme ce ea își abandonase bețișorul în poală, își ridicase palmele în dreptul pieptului, apropiindu-le una de cealaltă, mișcându-le în lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unor linii albastre mișcătoare, zărite printr-o cascadă de bule, stătea acum la vedre În lumina de dimineață. Plăcile de ceramică erau pline de frunze lipicioase și murdărie, iar scara cromată din capătul mai adînc, care cîndva dispărea Într-un abis de apă, se termina brusc lîngă o pereche de papuci murdari de cauciuc. Jim sări pe fundul bazinului, În partea mai puțin adîncă. Alunecă pe suprafața umedă, iar genunchiul lui julit lăsă o pată de sînge pe faianță. O muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de a acționa asupra elementelor naturii, de a stârni ori de a potoli o furtună. De altfel, furtuna joacă un rol esențial în deschiderea către invizibil, căci totul se petrece ca și cum ea ar marca, prin jocul aparentelor morți și al abisurilor larg căscate, clipa când orice manifestare spectrală devine cu putință. Furtunii i se datorează toate nălucirile bizare, toate vedeniile, închipuirile, stările de vrajă. Marea scenă dintre Prospero și Ariel de la începutul actului al cincilea amintește, așa cum am văzut, ambiguitatea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în serios și care nu se mai arată decât de Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Fantomele modernității sperie mai puțin decât maladiile și decât războaiele. Poarta cea mai de temut este ultima: nici cea mai crâncenă teroare nu înseamnă nimic față de acest „abis căruia nimeni nu i-a găsit un nume” și de unde nici unul dintre cei ce au deschis-o nu s-a mai întors viu. Ea îngrozește tocmai pentru că dă spre ceva ce nu poate fi numit. Viața privită dinspre moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
bărbații. Își atrăsese chiar și iubitul, care zace acum pe fundul mării, alături de șobolani. N-am putea oare vedea în ea figura geamănă, dar răsturnată a Ellidei? Căci și Ellida l-ar fi putut atrage și târî pe Wangel în abisuri. Întocmai ca „Femeia mării”, bătrâna vrăjitoare se află în centrul unui „joc al atracției”, un joc istovitor, după cum ea însăși o recunoaște. În sacul Femeii cu șobolani se agită câinele ei Carlin. Văzându-l, micuțul Eyolf se arată deopotrivă fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dată, în loc să o ciocănească în proteza cu butuc de lemn a piciorului retezat, mi-o repezi în cap, deasupra urechii, chiar în secunda când se prăbușește. Peruca roșie cobora lent după dânsa și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a fost singura dată în viața mea când am plecat din New Orleans. Mă gândesc că poate lipsa unui punct de orientare a fost cauza indispoziției mele. Alergând tot înainte cu autobuzul era ca și cum te-ai fi rostogolit într-un abis. După ce am trecut de mlaștini și am ajuns la dealurile care se întind în apropiere de Baton Rouge, am început să mă tem ca vreun bădăran de la sat ar putea să arunce cu bombe în autobuz. Le place să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre lume. — Ce-i cu autobuzu’? întrebă blonda, mutându-și scaunul lângă Ignatius. Mă numesc Darlene. Îmi plac povestirile bune. Știi vreuna piperată? Barmanul trânti berea și paharul cu daiquiri în fața lor, tocmai când autobuzul își începea călătoria către mijlocul abisului. — Uite, un pahar curat, rânji barmanul spre doamna Reilly. — Ce drăguț! Uite, Ignatius, mi-a dat pahar curat. Dar fiul ei era prea preocupat de sosirea la Baton Rouge ca să o audă. — Știi, drăguțule, îi spuse doamna Reilly tânărului, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]