2,780 matches
-
pe o vastă și dificilă bibliografie. Eleganța stilistică, precizia frazei și plasticitatea limbii franceze, adesea poetică, dar perfect adaptată demonstrației nu fac decît să adauge un plus de atractivitate și rafinament unei lucrări deosebit de valoroase. Prin complexitatea și dificultatea temei abordate, prin ideile îndrăznețe și bine susținute argumentativ, prin utilizarea dezinvoltă a teoriei și practicii analizei narative, volumul Lidiei Cotea reprezintă o incitantă provocare la noi interpretări ale universului aparte creat de trei reprezentanți de frunte ai postmodernismului francez contemporan. Posibilele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
activitatea, ca și de particularitățile acestuia; - însăși individualitatea participanților determină afectivitatea de grup. Studiul afectivității în grup a fost promovat de sociometrie. Este cunoscut faptul că sociometria s-a născut pe terenul relațiilor interpersonale manifestate la nivelul grupului mic, fenomen abordat din ce în ce mai mult de psihologia socială. M. Ralea și T. Herseni referindu-se la această problemă în Introducere în psihologia socială menționează că "psihologia grupurilor mici este o problemă relativ nouă care a luat o dezvoltare cu totul excepțională aproape ca
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
de abateri întîmplătoare. De aici și principiul verificat deseori în practică: legea statistică poate fi evidențiată dacă și numai dacă este considerat și supus observării un număr mare sau suficient de mare de unități elementare ale ansamblului considerat. Despre problema abordată Studiul descris în această secțiune abordează problema controlului statistic al calității. Valorile prezentate în Anexa 1 au fost obținute în urma măsurătorilor unor piese de structură folosite în industria aeronautică. Piesele sunt obținute din tablă, prin frezarea conturului (așa-zisul procedeu
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
pentru a înclina echilibrul bipolar în direcția dorită, ambele superputeri se confruntau cu problemele alianțelor URSS cu siguranță într-o mai mare măsură. Perspectiva Uniunii Sovietice asupra coexistenței pașnice și a corelației forțelor nu dădea nici un indiciu despre cum trebuie abordate relațiile intrasocialiste, care ar fi trebuit să respecte deopotrivă suveranitatea membrilor și exigențele socialismului inter-național, angajat în lupta antiimperialistă. În politica practică, aceste imperative erau totuși destul de echivoce, așa cum au demonstrat-o înăbușirea revoltei din Ungaria din 1956 și sfîrșitul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau de „pe drumuri depărtate”, fie că evocă „oameni cari au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă, din incandescență. Tot ceea ce conferă, constant sau intermitent, valoare artistică scrierilor de indiferent ce caracter se găsește și în reconstituirea biografică în trei volume O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și persuasiune în cadrul discursului politic, fiind interesat de "mecanismele (de ordin logic-rațional, estetic-emoțional etc.) pe care le utilizează cu preponderență pentru a-și atinge scopurile explicite sau implicite"79. Limbajul politic se distinge de celelalte tipuri de limbaj prin tematica abordată, prin modalitățile de organizare și prin inventivitatea procedeelor utilizate în declanșarea și amplificarea stărilor de spirit ale ascultătorilor. Printre trăsăturile care conferă specificitate discursului politic, Constantin Sălăvăstru 80 notează: ambiguitatea intenționată, în scopul influențării unei categorii cât mai largi de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu principiul evitării ambiguității (de aici caracterul denotativ, univoc, lipsit de expresivitate al limbajului științific); de cealaltă parte, principiul accesibilității impune emitentului politic folosirea lexicului comun, care nu solicită eforturi deosebite pentru înțelegere. Diferențe se înregistrează și la nivelul problematicii abordate: dacă în cazul limbajului politic emitentul abordează o arie tematică este extrem de largă, în încercarea de legitimare a statutului, comunicării științifice îi este caracteristică limitarea la o singură temă și tratarea exhaustivă a acesteia. În cazul limbajului politic, problematica este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abstracte, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă, fapt care favorizează interpretarea variată a semnificației. Imposibilitatea raportării la referent este compensată însă de consecvența și coerența logică a limbajului filosofic. Specificul limbajului filosofic este conferit totodată de problematica abordată: interogarea, problematizarea sensurilor privind lumea și omul devin nucleul dur al acesteia. Caracterul speculativ al unui astfel de demers conferă limbajului filosofic unele dintre cele mai mari libertăți de care se bucură manifestările discursive. Fără a urmări o componentă pragmatică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din contra. Eufemism și comunicare oblică în limbajul politic Un element cheie în analiza pragmatică a limbajului îl constituie competențele discursive ale interlocutorilor. Din punct de vedere al competenței generale de comunicare, aceasta include trei dimensiuni: dimensiunea referențială (a domeniului abordat), dimensiunea situațională (a normelor și tipologiei discursive) și dimensiunea textuală (micro și macrotextuală). Competența de comunicare este rezultatul interacțiunii competenței lingvistice, a competenței socio-culturale, a competenței enciclopedice și a competenței generice 157. Competența lingvistică se referă la capacitatea vorbitorilor unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ei, am putea spune parafrazându-l pe Constantin Noica 159: unele sau altele dintre articole pot constitui o dezamăgire, prin tonul virulent și patosul care excede cadrele unui limbaj obiectiv, dar publicistica eminesciană în ansamblul ei copleșește prin amploarea problematicii abordate și prin varietatea mijloacelor de expresie utilizate. Totul intră în atenția gazetarului, de la evenimentele de politică internă la aspectele politicii externe, de la studiile demografice la analizele economice, de la faptele de istorie la civilizație și cultură, de la probleme de matematică la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu O problemă ridicată de exegeza eminesciană vizează continuitatea atitudinilor, concepțiilor și, implicit, a limbajului publicistic de-a lungul celor șapte ani de activitate jurnalistică. Lectura articolelor relevă transformări, schimbări de direcție, nuanțe la nivelul expresiei jurnalistice și al subiectelor abordate, dar și linii de continuitate inerente, sesizabile mai ales la nivel tematic. Recurgând la criterii variate de etapizare a publicisticii, criticii împart activitatea jurnalistică a poetului în două, trei, patru și chiar mai multe etape. Unul dintre primele demersuri în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și a politicii interne, redactând articole culturale, cronici dramatice și artistice. Gazetarul acordă spații largi informațiilor privind situația românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină, consacrând acestui subiect numeroase articole și studii. "Activitatea publicistică a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea și buna informare și prin modul de a polemiza în chestiunile controversate"206. Numit cu dispreț de către poet "foia vitelor de pripas" (M.E., I,2), Curierul de Iași nu-i oferă satisfacții materiale și nici spirituale. Cu toate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru țară. Articolele dedicate problemelor economice, sociale și politice ale țării, elaborate în această perioadă, constituie un preambul pentru amplele materiale publicate mai târziu în paginile cotidianului Timpul. Textele au la bază o documentare temeinică și surprind prin varietatea subiectelor abordate și prin bogăția datelor care sprijină demersul argumentativ al gazetarului. 3.3.3. Marea tribună: Timpul Cea de-a treia etapă a publicisticii eminesciene circumscrie activitatea desfășurată în perioada octombrie 1877 iunie 1883, când este redactor, redactor șef și responsabil
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
circumscrie activitatea desfășurată în perioada octombrie 1877 iunie 1883, când este redactor, redactor șef și responsabil cu partea politică la ziarul Timpul. Este cea mai intensă etapă din cariera de jurnalist a lui Eminescu, atât prin amploarea și diversitatea tematicii abordate, cât și prin varietatea mijloacelor de expresie folosite. Înființat în 1876, Timpul era publicația Partidului Conservator, aflat atunci la putere, sub conducerea lui Lascăr Catargiu. Noul cotidian conservator vizează "expunerea nepărtinitoare și pe cât se poate de complectă a diferitelor idei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciene marchează aptitudinea gazetarului de a impune un model discursiv în presa vremii, contribuind decisiv la modernizarea și diversificarea mijloacelor de expresie specifice scrisului jurnalistic. Distanțarea jurnalistului de stilul gazetăresc cultivat până atunci se face simțită atât la nivelul problematicii abordate, care vizează chestiuni esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei. Lectura articolelor evidențiază apelul la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea constantă a paremiologiei românești și străine în construirea demersului argumentativ, refuzul oricărei înregimentări politice care i-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scrisului jurnalistic. Distanțarea jurnalistului de stilul gazetăresc cultivat până atunci se face simțită atât la nivelul problematicii abordate, care vizează chestiuni esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei. Lectura articolelor evidențiază apelul la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea constantă a paremiologiei românești și străine în construirea demersului argumentativ, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar perverti scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica severă la adresa clasei politice aservite intereselor Marilor Puteri. Eminescu ilustrează generația scriitorilor români care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de credință pe care poetul le face în spațiul gazetăriei, dar și promisiunea unui verb care părăsește cărările bătute în favoarea unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul permanent la surse de autoritate în domeniile abordate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul permanent la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea paremiologiei românești și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi pervertit scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica la adresa clasei politice. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi pervertit scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica la adresa clasei politice. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane, articole doctrinare etc."302, iar lista poate continua cu scrisori deschise, cronici teatrale, satire, studii lingvistice ș.a. Demersul jurnalistic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și externă, oferind cititorilor informații documentate asupra realităților sociale, istorice, economice și politice ale timpului. Jurnalistul își accesibilizează ideile printr-o logică a exemplului cultivată cu insistență în corpul articolelor, prin analogii și metafore care conferă o coloratură familiară subiectelor abordate. Conștient de potențialul performativ al scrisului jurnalistic, Eminescu face apel la imaginea pilduitoare a istoriei, la veleitățile paideice ale paremiologiei, la glosări frecvente în marginea terminologiei vehiculate, echivalându-și publicistica cu o lecție care-și explicitează metodologia și finalitățile. Grija
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dorim să evidențiem deschiderile pe care le operează un astfel de demers analitic, prin investigarea relevanței ipostazelor jurnalistului eminescian la nivelul ansamblului semnificativ al publicisticii. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, delimităm șase ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul și analistul politic. O reprezentare sub formă de hexagon a variabilelor emitentului publicisticii eminesciene apare în Figura 6. Fiecare dintre variabile își
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stau la baza elaborării acestora. 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) Din punct de vedere transfrastic, fiecare articol constituie un ansamblu structurat de secvențe între care se stabilesc raporturi sintactice individuale, care reflectă intențiile argumentative și atitudinea jurnalistului față de problematica abordată. Din această perspectivă, analiza sintactică a publicisticii eminesciene vizează identificarea sistemului de reguli care guvernează relațiile dintre propoziții și fraze, stabilirea mijloacelor de realizare a coeziunii sintactice în texte. Urmărind modurile de articulare a semnelor verbale în cadrul articolelor, analiza transfrastică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
social al epocii, și sugerând ierarhii ale problematicii sociale, limbajul publicistic eminescian prezintă și o componentă interpretativă, critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune o serie de selecții la nivelul problematicii abordate, a mijloacelor de semnificare utilizate și a modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie, specific limbajului politic eminescian, este guvernat de instanța mediatoare, jurnalistul, care impune o lectură particulară evenimentelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]